1,080 matches
-
la prețuit în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o atăt de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al
ŞAPTE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRIGORIE BĂBUŞ (1915 – 2008)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374732_a_376061]
-
un dar... Că dragostea-i supremă...că Tu ești Dumnezeu Să nu trăim o viață de trudă în zadar! Iubirea... De n-ar fi dragostea în lume S-aducă sufletului soare O, ce pustiu ar fi atuncea O veșnicie de-ntristare... Căci omul cum ar mai cunoaște Această sfântă fericire Ce-nmugurește într-un zâmbet Și înflorește în iubire... De n-ar fi dragostea în lume Ne-ar invada ocean de lacrimi Căci ura ar domni atuncea Cu-alaiul ei de
OMAGIU DIVIN 4 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371683_a_373012]
-
2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Să fiu... Să fiu un răsărit duios, pe-o margine de zi Lumină dalba să aștern în calea inserării. Să luminez cărări de maci în serile târzii Când zboară peste gânduri eșarfă întristării... Să fiu în crâng, o ramură, ce-nalta către soare Boboc de floare dalba, să infloreasca-n vise. S-astearna verde crud pe-a timpului cărare Când se-ofilesc pe tâmple frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
Vei îngâna printre suspine-amare Să-ți mai șoptesc... Dar șoaptă mi-este haos! Trecutul meu, uitat în tine, Prăpăd va face-n mintea ta. Vei rătăci prin zările senine Să uiți de el... Nu vei putea! Privirea mea, rănită de-ntristare, Iti răscolește blând rețină. Vei suspina, simțind cum doare, Si-ai sa-ntelegi și tu A cui e vina! Sărutul meu, strivit pe buze, Te va durea la nesfârșit. Vei caută prin visele confuze Să-l gusti... Va fi de
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
are curajul să stea în calea unui vulcan în plină efervescență? să mă porți ca pe-o ultimă visare/ printre vulturii ce-ți tulbură somnul./ Te-aș implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ți mângâie veșmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân / pentru prieteni și vânt,/ iar dragostea închisă - ca o noapte de doliu - / în cel mai tolerant ospiciu...”( Un cuvânt osândit să renască). Poeta percepe, dincolo de limitele conștiinței, că există "acel ceva", acel miracol care, odată
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
în timp ce îmi ”desfăceam lacrimile/ nestingherit/ de tăcerea ireală/ ce săpa adânc / pe o frunză de aer,/ pe o frunză verde de asfințit...” ( Desfacerea lacrimei), eu, cel ce-am tremurat într-o flacără,într-un ”trup și suflet deopotrivă”, cu râvnă, întristare și mirarea aceea fără de țărmuri... încep să-mi ”caut identitatea/ și vă-ntreb pe voi, necunoscuților/ dacă ați văzut-o cumva,/ te întreb, vântule/ dar cuvintele tale / au prins rădăcini adânci/ în seara tristă, știută/ numai de tine însuți,...” ( Îmi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
a avut în anii când iarba, roua, plugul, secera, focul, fântâna îi păreau minuni, când atribuia animalelor puteri miraculoase, când privea luna cu adorație și teamă.” ( D.Micu). Poetul Titi Nechita se reîntoarce mereu la rădăcina străbună, dar constată cu întristare că, acolo unde era fiecare lucru la locul lui, unde era viață, bucurie și sărbătoare... și-a instalat pustiul un vast imperiu. Construcția imagistică a versurilor ce urmează reliefează acest aspect, tot ce-a îndrăgit, odată, apare într-o nouă
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
moartea trecută pe jos, n-am mai găsit casa, o dărâmaseră de teama încorporării prea devreme. Întreb nimeni nu-și amintea de numele meu, toți mă priveau ștergându-se la ochi, le dădea câte o lacrimă de bucurie ori de întristare și plecau nehotărâți înspre moarte. Nu știu dacă tot pe jos... Referință Bibliografică: Întreb / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNTREB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374260_a_375589]
-
Acasa > Strofe > Timp > PLÂNGEA PĂMÂNTUL Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNGEA PĂMÂNTUL Plângea pământul de întristare, De suferință și de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
literare vegetale, acvatice, cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
cenușă. De aceea, în această Duminică a Floriilor, să nu pregetăm a ne duce la Biserică - Ierusalimul nostru restaurat - ca să întâmpinăm intrarea Domnului nostru Iisus Hristos așa cum se cuvine; pentru că Iisus Hristos - contemplându-ne inimile - să nu poată zice cu întristare și jale, ca odinioară, când a plâns la porțile cetății: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi“. Despre învierea Dreptului Lazăr și Intrarea Domnului nostru
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
aștept să încolțească iar ghioceii. Gândurile-mi sunt fluturi zglobi ce zboară spre corole de cer, pentru a gusta dulceața clipelor uitate pe tărâmul amintirilor - anotimp de fericire. Cu zâmbetul chem primăvara, cu inima o păstrez aproape să pot topi întristarea cu o floare născută din lumina iubirii. Pe fiecare petală a vieții voi așeza dorul de tine să-mi fie lacrimă senină și să-ți spună: Vino! 14.03.2015 Referință Bibliografică: Chem primăvara / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN
CHEM PRIMĂVARA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377762_a_379091]
-
este de mirare că sînt preconizate două atitudini fundamentale în timpul existenței: bucuria pînă la paroxism, exaltarea la culme a vieții, orgia, atît cît permite vremea, deoarece moartea poate sosi dintr-un moment în altul și post mortem nulla voluptas; sau întristarea, îndurerarea cea mai neagră, chiar de pe acum, în așteptarea morții, care nu poate întîrzia și, oricum, nu poate fi evitată. Tradiția antică a materializat aceste două atitudini opuse prin figurile a doi gînditori greci, Democrit și Heraclit: unul veșnic plînge
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
milion de franci, reprezentați prin rentă reversibilă? D. Brătianu, tare și mare, dispune de soarta României, și pe când acestea se petrec în Parlament bietul popor zace în suferința și împilarea ce i le aduc violența și corupția. O zicem cu întristare: sîntem departe de acea monarhie occidentală care-am visat-o în 1866. [ 6 aprilie 1880] [""L'INDEPENDANCE ROUMAINE" PUBLICĂ... "] "L'Independance roumaine" publică, sub titlul Criza latentă, un articol pe care-l reproducem atât pentru faptul pe care-l comunică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reciproc și voința de-a hotărî numai noi între noi raporturile și interesele ce ne sânt comune. [ 10 octombrie 1880] ["TOAMNA CU CĂDEREA FRUNZELOR... Toamna cu căderea frunzelor, această bătrânețe a anotimpului ce arată în toate mișcările ei ostenire și întristare, descurajează de la aventuri și întreprinderi. Se pare că e toamnă și în politica europeană. Frunzele veștede ale notelor privitoare la vechea cestiune a Dulciniului, încetarea răsunetului discursului de la Cherbourg și a cuvintelor rostite ca răspuns de împăratul Germaniei, toate acestea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
leală, apare din ascunzătorile lui ascuțișul instrumentelor crimei. Nu e nici o îndoială că țara întreagă împărtășește acest sentiment de indignare, că d. Brătianu va fi mult timp obiectul unor călduroase ovațiuni. Și daca primul nostru ministru găsește cauze de legitimă întristare în această odioasă tentativă, pe de altă parte va afla desigur marea mângâiere de-a vedea că prin această crimă însuși autoritatea sa va crește, iubirea de care se bucura din partea și a amicilor și a adversarilor săi va spori
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători / Dar una dată moartea aice se abate / Și mâna lor îngheață pe cupe și pe flori". Sau: " Acolo fu necropol, morminte strălucite, / Palate elegante de preoți locuite, ... Azi locul e ruină și malul cu-ntristare / Se-nclină și șoptește durerea sa la mare." Imaginile se extind în poemul Conrad pregătindu-ne, parcă, pentru "gândirile arhitectonici" din Memento mori: "Karnak o mare de statui rădicate, / Columne, obelisce și templuri și palate, / O sală în palatul măreț
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi se așezară jos 475 În valea lui Conway 42, acestfel povestind Războaiele Morții de Veci: "Omul cel Veșnic plîns-a în sfîntul cort: Fratele nostru-n Veșnicie, Albion însuși, pe care il
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului cel Veșnic Înfășurat în jur cu buruieni de moarte, rece și palid în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale Ochilor și cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
primăverile care au trecut și care vor veni. Ceea ce a fost nu a dispărut În totalitate, ceea ce va fi Își anunță timid prezența prin nevinovate, dar elocvente râvniri. M-au impresionat Întotdeauna amestecurile, confluențele și Întâlnirile dintre Întuneric și lumină, Întristare și bucurie, spus și nespus. Stările pure sunt ușor decelabile, sunt terne, la un moment dat te lasă rece. Ele nu ridică probleme, nu sunt dilematice, nu stârnesc neliniști și repoziționări. Când lucrurile se amestecă, realitatea devine interesantă, iar spiritul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
lui Țepeș sunt isteți ca tine ? Din toți, eu sunt cel mai prost, căci altfel eram și eu ca ceilalți: mort ori liber. Văzând Mahomed atâta curaj și credință, rămase gânditor, apoi, Întorcându se către pașalele din jurul său, zise cu Întristare: Dacă Țepeș ar avea o sută de mii de soldați ca acesta, de mult ne-ar fi gonit din Europa ! Mahomed porunci apoi să scoată pe soldat din fiare, Îi dărui o pungă cu bani de aur și-l lăsă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Doamna Maria trăiește în pădure cu fiul său, vânătorul frumos care a văzut o fată în codri ce mult îi place. Povestea cu frâiele scuturate. {EminescuOpVIII 126} SC[ENA] II În ajunul nașterei unui fiu în casa lui Mihnea e-ntristare. Ei își zic cu spaimă menirea copilului lor. El s-a născut. Simbad zodierul e chemat, care le prezice lucruri cumplite. Ei se decid să-l espună. Scena despărțirei mamei de copilul său. El e pus pe râul Bistrița și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerul ei... numai una... Ea... Cine-i ea?... Pentru ea aș vrea să mai trăiesc... și cu toate astea pare-se că din cauza ei voi să mor. [ȘTEFAN] La steaua cea din urmă a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]