2,732 matches
-
care o are o mamă când își vede fiul salvat de la o tragedie. Așa m-am simțit când am văzut-o pe Elena Lăzăroi de mână cu Bogdan, după ce s-au întors din Italia. Radiau de fericire și îmi repetau întruna că le mulțumeșc enorm jurnaliștilor care au mediatizat acest caz și oamenilor care au ajutat la salvarea lui Bogdan. Tânărul va putea, în sfârșit, să își trăiască adolescența și să se bucure de viață așa cum se cuvine, datorită vouă. Vă
Campanie umanitară a Asociației “Salveză o inimă” [Corola-blog/BlogPost/92961_a_94253]
-
pui la frigare sau să vă preparați o papară rapidă. Cu Ucigă-l-Toaca sunt oricum în relații bune, că mi-a nășit un Scaraoțchi mititel, cu-o furcă-n mâini, care-și bagă coada prin toate pliantele turistice și se izmenește-ntruna că vezi-Doamne cine-i ca el, mascota mea! Momentan mă prefac că sunt cuminte și zău că merită să treceți pe la mine, dar grăbiți-vă, cât încă nu scot flăcări pe nări. Ce? Nu vă vine să credeți? Ori vi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
mai strălucitoare ca oricând, simțeam că toată însuflețirea mi se risipește brusc, mâine era sâmbătă, firește, iar eu îi promisesem ceva, încercase să zică, dar vorbele îi stătuseră în gât. Mă uitam pieziș la fulgii mari de zăpadă care cădeau întruna, zăpada se depusese pe acoperișuri, pe crengile platanilor din curtea școlii, peisajul era feeric, dar pentru mine redevenea parcă același din fiecare zi. Căci eram gata să-i spun Angelei că, într-adevăr, înflăcărarea celorlalți mă contaminase și pe mine
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
vine să-i sparg capul!... Într-adevăr, Hodoșan o ținea mereu pe Adina lângă sine, și în tren șezuseră lipiți unul de celălalt, eu încercam să-i privesc fără strângere de inimă, căci, ca un făcut, privirea mi se întorcea întruna în direcția lor. Adina era veselă, purta un pulover cu doi cerbi stilizați pe piept, și îi oferea mereu ceva de băut dintr-un termos lui Hodoșan, încât acesta îi spusese la un moment dat, cuvintele mai mult i le
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
ea îl anunțase cu voce stridentă. Dar mie îmi stăruia în minte, chiar dansând cu nebunatica Mary, chipul Angelei, acela din momentul când își dăduse acordul să plec, zâmbind și în același timp totuși gata să plângă. Iar Mary turuia întruna, parcă în ritmul dansului, îmi spunea o mulțime de nimicuri, altfel, fată atrăgătoare și ea, ceea ce mă făcuse să-mi amintesc de niște cuvinte spuse cândva de Tavi pentru a scuza năbădăile soră-si, ascultă, bătrâne, până la urmă orice lebădă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
pe departe, Și m-am răcit destul de la o vreme, Nu mă aprind idei sau teoreme, Doar, uneori, vreuna dintre arte. Refuz să intru-n felurite scheme, Dacă se dovedesc a fi deșarte. Un singur glas, de dincolo de moarte, Continuă, întruna, să mă cheme. Stăm, împreună, veacuri și o viață, Printre atâtea stele și planete, Dar tot nu vrem să mai primim povață, Nici de la lună, nici de la comete. Poate doar soarele, ce ne răsfață Și, cu lumina-ncearcă să ne
COMETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383293_a_384622]
-
să ies de sub plapumă, am ascultat firmanul în pat. Erau doi, Megler-Pașa și capugiul. Cu toată spaima am observat că și ei de-abia se țineau pe picioare de somn. Megler-Pașa chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici treabă nu făcea. în fața mea nu îndrăznea să spună o vorbă, dar îmi povestea tata că în timpul când eram plecat le organizase pe celelalte pe schimburi: două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de obicei la cină, cînd Își sorb ceaiul, mestecînd cufundați fiecare În gîndurile lui, sandviciurile cu șuncă și cașcaval, domnul D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești practic acolo, știi? Prin urmare acesta era consensul la care ajunsese adunarea: „N-am văzut, n-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sînt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. CÎinele din curte lătra Întruna, Îndîrjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sîrma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să-și scoată de pe cap fesul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mult lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938! Iată-l: „Stalin cu ocoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată-l: „Stalin și acoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva colegi din breasla anticarilor și că toți căzuseră de acord că acum Carax putea valora o avere, mai cu seamă În Franța. Eu Îi spuneam Întruna că nu, iar el se mărginea să zîmbească, șiret. Îmi Încredințase o copie a cheilor de la apartament, ca să pot intra și ieși fără să mai depind de el sau de Bernarda, care să-mi deschidă cînd erau acasă. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost preferabil să se amâne alegerile, spuse delegatul partidului de centru, p.d.c., de ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca în săgeată. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doua zi, în cazul când Blanche e mai bine, ar fi posibil ca soțul ei s-o vadă. XXXV Nici nu știu cum am izbutit să trăim până la capăt ziua aceea. Stroeve nu suporta să rămână singur, iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de oboseală și de dansul iute al flăcărilor. Procurorul zăbovea în ascunzișurile visului său languros. Undeva se ascuțea deja o lamă și era ridicat un eșafod. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O dovadă pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu m-am mai întors acolo niciodată. Viața nu suportă întoarcerile. M-am gândit din nou la Matziev, la mustața lui subțire, pomădată, la trabucurile lui răsucite, la fonograful care cânta întruna aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat din punctul lor de vedere. Continuase, fără îndoială, să o trambaleze pe Caroline din loc în loc, în căutarea nimicului. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]