2,225 matches
-
cu care te-am legănat și, fără glorie, barca noastră de nuntă adoarme că o femeie cărunta și fără slip cu picioarele în mare și nasul în nisip. Femeia mea cea de toate zilele Din coasta lui Adam s-a întrupat jumătatea mea Mă arde carnea când suferință o supune, Când vine coborând din vremuri o simt o stea Aprinsă în măduva fiecărei ore bune. Am patru umeri Doamne când alături este Două inimi ne bat în pieptul nostru albastru, Iar
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
oameni și a unirii Sale cu noi. Dacă Fiul lui Dumnezeu a voit să vină atât de aproape de oameni încât să Se unească cu ei, ca singur mod al mântuirii și îndumnezeirii lor, El nu Se putea mulțumi să se întrupeze numai ca un om cu intenția de a rămâne separat de ceilalți, ci ca să meargă mai departe, întrupându-Se așa zicând în toți oamenii, neîmpiedicându-i de a rămâne persoane deosebite și neîncetând de a rămâne El însuși o persoană
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
oameni încât să Se unească cu ei, ca singur mod al mântuirii și îndumnezeirii lor, El nu Se putea mulțumi să se întrupeze numai ca un om cu intenția de a rămâne separat de ceilalți, ci ca să meargă mai departe, întrupându-Se așa zicând în toți oamenii, neîmpiedicându-i de a rămâne persoane deosebite și neîncetând de a rămâne El însuși o persoană deosebită pentru practicarea iubirii desăvârșite. El trebuie să vină în noi, dar nu o singură dată, ci mereu
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
adevărată și neclintită, și comuniunea, care poate să existe numai acolo unde virtutea este desăvârșită. „Virtutea este născută din iubire și iubirea din virtute. Ele se nasc una din cealaltă” . Așadar, iubirea lui Dumnezeu arătată în creație nu s-a întrupat niciodată. „El nu privește spre noi într-un mod obișnuit. El o face cu dragoste, cu o dragoste infinită, o dragoste fără patimă, dar învăpăiată și intensă, o iubire sinceră, indestructibilă, o iubire care niciodată nu poate fi înăbușită” . Trebuie
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
a fost profund înrădăcinată în credință; chiar putem spune că ea se întemeiază pe credința în Dumnezeu. El a făcut legătura organică între credința și viața „în Hristos” după modelul Epistolelor Sfântului Apostol Pavel, fiind un mărturisitor al credinței vii, întrupată în fapte bune. Credința a fost pentru el o normă de viață și nu o teorie, fapt pentru care vocea lui a fost auzită foarte departe, atât în Răsărit, cât și în Apus. Autorul cărții de față susține între altele
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
face din cuvânt un instrument al comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii. Iar cuvintele nu-și pot împlini menirea lor în asumarea și exprimarea acestei comuniuni numai dacă formulează clar și limpede gândirea celui care le rostește și dacă se întrupează în experiențe concrete și autentice de viață. „Se știe că în toate culturile premoderne, relația dintre om și adevăr a fost exprimată prin ideea că sufletul s-ar fi îmbolnăvit grav dacă limbajul ar fi fost folosit pentru a face
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
trebuit să rupem și să refacem la declarații că le încurcam rău de tot, „negând” - mai mult ne învinovățeam decât ne apăram și ca întotdeauna, asupra celor care planează acuzații nedrepte, există un Dumnezeu sus. Pentru regimul ateist El era întrupat nu în „Trinitatea Creștină” ci în acea a „concepției dialectice și istorice” reprezentată și fundamentată teoretic tot de o treime a altei entități, una nici măcar păgână și care se insinua treptat în mintea oamenilor prin diabolicele mijloace și forme de
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
viața în Iisus Hristos, înțeleasă ca definiție a vieții spirituale a credinciosului, este concepută în perspectiva zeificării omului și de unire cu Dumnezeu într-un veșnic dialog al iubirii. Acesta este, după cum spune Sfântul Atanasie cel Mare “Dumnezeu s-a întrupat pentru ca omul să devină Dumnezeu”! Spiritualitatea creștină ortodoxă, deci, se afirmă ca o spiritualitate puternic ancorată în revelația divină, înțeleasă ca izvor al credinței creștine. Fundamentul spiritualității creștine ortodoxe este Sfânta Treime, mereu înțeleasă ca Treime de persoane. Existență deplină
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
fi adus istoria la momentul anterior căderii, scăderii și decăderii. Însă aceasta formulă dumnezeiască a lipsit... Și această lipsă L-a condamnat pe Iisus Hristos la Cruce. Căci Fiul Omului oricum ar fi venit printre oameni. Oricum S-ar fi întrupat. Dar suferința Crucii numai omul a hotărât-o. Dacă ar fi cerut iertarea divină, Iisus Hristos n-ar fi fost obligat să pătimească. Ar fi venit doar să ne iubească deplin și desăvârșit, să ne desăvârșească în iubirea Sa. Dar
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
această predanie a însingurării stăruie vie. Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi ușurat mult lucrul însingurării. În tot omul, pentru marii însingurați ai răsăritului, este întrupat un inger, un heruvim în devenire. Este probabil ca, sub lumina cuvântului că după înviere veți fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din noi - în trăirea răsăriteană a sfinților - a luat figura mai
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Este probabil ca, sub lumina cuvântului că după înviere veți fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din noi - în trăirea răsăriteană a sfinților - a luat figura mai dinamică a unui înger în devenire întrupat în fiecare om. Oricum ar fi, lucrul a rămas și rămâne caracteristic predaniei răsăritene. Îl regăsim covârșitor ilustrat în acest lucrător poem al însingurarii care este imnul Heruvimilor din obșteasca noastră Sfântă Liturghie: Noi care închipuim cu taină pe Heruvimi
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
semăna cu cei înghițiți de ape. Zâna îl cheamă și el o urmează fără să se scufunde. Pentru a-l duce în împărăția ei trebuie să-i schimbe sufletul. Îi face un semn semilunar pe frunte și sufletul lui se întrupează cu „țipăt jalnic” într-un pescăruș care îi însoțește. Este recunoscut de o crăpoaică. Aceasta îi este recunoscătoare că i-a salvat fiul și îi face cunoscut secretul că pentru a anihila puterea crăiesei asupra lui va trebui să nu
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
întindeau de o parte și de alta a drumului. Verdele lor strălucea viu sub razele ivite dintre norii încărcați sub cerul senin, deschis înaintea clipelor de viață a celor trei, părăsiți de toată puterea și respectul de odinioară. Alexandru, mândru, întrupând frumusețea maică-si dar și firea blândă și înțeleaptă a tatălui, privea undeva, departe, căzut pe gândurile ce-i frământau sufletul. Ochii săi vulturești, de culoarea tăciunilor, se uneau cu negrul pământului pe care îl părăsea, lăsându-și iubita cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Sfânta Treime. 13. Câteva concluzii și încheierea Așadar, caracterul sobornicesc al Bisericii trebuie căutat în această lucrare a Duhului Sfânt de a unifica și de a menține pluralitatea și diversitatea în unitate. Duhul Sfânt interiorizează, personalizează și unifică. Fiul se întrupează și ridică natura umană la unirea ipostatică, în timp ce Duhul Sfânt unește pluralitatea persoanelor umane în Iisus Hristos și între ele. Duhul Sfânt realizează unirea noastră cu Iisus Hristos, fiind El însuși locul de unitate. Biserica este sobornicească și catolică pentru că
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
fiii săi, de a-i lega în iubire. Când fiecare va fi legat de celălalt prin iubire și va vedea în el un frate; se vor apropia de taina iubirii, vor cunoaște ce este iubirea adevărată și totul va fi întrupat în iubire. Iar acum, în încheiere, voi spune doar că Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a trăit nouăzeci de ani, însă în toți acești ani, el s-a uitat pe sine și a făcut totul pentru alții, pentru Biserica pe care
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
reciprocă între viața dumnezeiască și viața omenească 4. Prin cuvânt Dumnezeu vorbește omului, îl învață tainele mântuirii și îl cheamă la credință: „credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Însuși Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat pentru a dărui oamenilor cuvintele vieții veșnice (Ioan 6, 23) și a le descoperi căile mântuirii. Dar auzirea și primirea cuvântului nu este suficientă pentru mântuirea noastră. „Moartea și învierea Mântuitorului devin moartea și învierea noastră nu doar pentru că noi
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
două părți ale Sfintei Liturghii sunt indisolubil legate, Liturghia catehumenilor pregătind și împlinindu-se în Liturghia credincioșilor. Unitatea între cuvânt și Taină este fundamentală și revelată în Iisus Hristos Care este, în același timp, Cuvânt și Taină: „Fiul lui Dumnezeu întrupându-Se ni S-a descoperit nouă ca Cuvântul personal al lui Dumnezeu și Taina plenară a mântuirii”13. El nu ne-a vorbit doar ci ne-a și dăruit Trupul Său spre hrană. Trupul Mântuitorului este purtător de energie dumnezeiască
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
în purtarea Evangheliei de către diacon sau preot prin mijlocul credincioșilor, intrarea prin ușile împărătești (simbol al ușilor cerului) și așezarea ei pe Sfânta Masă (simbol al Împărăției lui Dumnezeu) exprimă întreaga lucrare mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Care S-a întrupat și a venit în lume „ca să lumineze pe tot omul care vine în lume”(Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a Se face cunoscut și pentru a-L face cunoscut pe Tatăl („Dacă M-ați fi cunoscut
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
în împărăție. Intrarea Mică constând în purtarea Evangheliei, icoana Cuvântului lui Dumnezeu, prin mijlocul credincioșilor și intrarea prin ușile împărătești, care simbolizează ușile cerului, în altar, imagine a Împărăției lui Dumnezeu, amintește întreaga lucrare a Fiului. Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat și a venit în lume „ca să lumineze pe tot omul care vine în lume” (In. 1,9) și a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a se face cunoscut și pentru a-L face cunoscut pe Tatăl („Dacă M-ați fi
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Lascău vorbește despre un ocean interior. Dramatismul versurilor lui exprimă foarte bine condiția poetului, a celui care prin artă ajunge să se identifice cu Divinitatea. Așa cum lumea a fost creată prin Cuvânt, și universul poetic a lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
aceea de a evangheliza (și să înceapă această misiune cu “Ierusalimul” în care ne-a așezat Domnul), iar în al treilea rând, să folosească resursele mass media (care este o putere) pentru a răspândi Vestea Bună.” Această Veste Bună este întrupată în poezia Adinei Sas-Simoniak prin noțiunea de „har”. “Isus a văzut toată zbaterea mea,/ Și din cer, plin de har mi-a întins mâna Sa:/ “- Cum să cred că Divinul pe mine m-atinge,/ Mă iubește, mă spală în Sfântul
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
pe colina sinistră din marginea orașului, am găsit o cruce. Am urcat dealul și am plâns la poalele ei, când ni s-a spus că murise în locul nostru... Am descoperit acolo, la crucea din Dealul Iubirii, că El, Pruncul, Se întrupase în fiecare dintre noi, din lacrimile pocăinței și ale regăsirii. Vedem de atunci, acele albastre țărmuri, cu ochii Lui..., sperând în cuvintele Lui și trăim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus bună-învoire între cer și pământ, prin
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
ochii Lui..., sperând în cuvintele Lui și trăim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus bună-învoire între cer și pământ, prin crucea jertfei Sale.” Cu alte cuvinte, în lupta cu somnul putem fi biruitori numai atunci când Christos Se întrupează în fiecare din noi prin „lacrimile pocăinței și ale regăsirii”. Prin urmare, somnul este consecința logică a despărțirii de Dumnezeu. Somnul este expresia unei lumi aflate în întuneric spiritual și departe de Împărăția Cerească a Luminii. Somnul se exprimă printr-
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
și ridică-ți privirea spre cerul iubirilor nemuritoare, și nu-nchide ochii! Lasă-ți picuri de rouă să se stângă în lacrimi ce-ți brăzdează obrajii că știi... însetatul, poetul, te-așteaptă! Însetatul se face una cu tine, peste timpi întrupându-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
vă reamintesc, este o dogmă capitală, care ne spune cât se poate de clar că Hristos este necreat. El este născut din Tatăl din veșnicie, anterior, ca și Tatăl creației. Iisus Hristos „S-a pogorât din ceruri și S-a Întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut Om” într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit moment și anume în acela în care Dumnezeu a binevoit să se facă prin Fiul cunoscut și prin Fiul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]