661 matches
-
secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul fusese turmentat de ultima fluturare morbidă a frumuseții, un vechi cimitir evreiesc În care aș fi putut vorbi, probabil, mamei mele despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să mai poți păstra un pic de afecțiune pentru mine? „Sinele se prezintă ca fiind un întreg voluntar, întrupat, continuu și conștient.“ Cel puțin așa scrisese Weber la un moment dat în Infinitul de trei livre. Dar chiar și atunci, când nu știa nimic, știa cum pot eșua oricare dintre aceste premise. Întreg: munca lui Sperry și Gazzaniga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai puțin de o treime de secundă înainte de hotărârea de a mișca degetul. Acel noi care are inițiativa nu este ceea ce credem că suntem noi. Voința noastră e ca rolul acela clasic de comedie: băiatul vagabond care se crede director. Întrupat: să ne gândim la autoscopie și la experiența decorporalizării. Cercetătorii în neuroștiințe din Geneva au ajuns la concluzia că aceste evenimente sunt rezultatul unor disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am face un păcat împotriva sufletelor noastre nemuritoare! Prin uciderea unor ființe vii este foarte posibil să ne ucidem și să mâncăm propria speță umană - familia, prietenii, cunoscuții! Orice obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul cu fierul; să nu distrugem niciun obiect. POVESTITORUL: Însă pentru că
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
reconsiderarea imaginii lui Eminescu dintr-o "Dilema" de acum câțiva ani. Dar acel număr a arătat că până și înfățișarea fizică a poetului a fost falsificată, idealizată romanțios, de cei care l-au privit ca pe un fel de spirit întrupat și nu ca pe un om "îmbrăcat în stofă", cum scria Nichita Stănescu. Cum putem pretinde că înțelegem și iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poți să iubești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca ceva care, din veșnicie, se poate situa peste tot, ca o prezență interioară universală! Să facem deci încercarea de a ne imagina această răsturnare de perspectivă, dar nu ca pe un efect optic de imagine răsturnată, ci ca realitate întrupată a unei stări de împlinire; care este mai puternică și mai vie decât particulele firave prin care resimțim câteodată că suntem prezenți în noi înșine, prezenți numai în interiorul nostru, pe care îl credem atât de fidel și atât de aproape de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
omenești. O concepțiune ideală se ridică la aceea că privește intuitiv în acești indivizi niște oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar în suma trăsurilor lui singulare va vedea numai icoana concretă a speției de oameni, iar nu fenomene întîmplătoare or manitestațiuni de viață a unui individ singuratec. Astfel la figura lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întîlnesc nu sânt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
elocință și au constrâns transcendentul să renunțe la prestigiul ineficace al vidului și tăcerii și să accepte, din rațiuni electorale, ofensa plebeiană a imaginii și cuvântului. "Povestea" și "desenul" au pătruns în spațiul inexprimabilului și al fără-de-chipului. Evident, bietul spirit întrupat, aruncat etc. trebuia să se sprijine pe "ceva" pentru a face saltul către originile Proiectului. Anatomia corpului, arborele, aripa, puntea, pragul, scara, crucea etc. au devenit "simboluri", pecetluiri ale separației abolite (sytnballein) dintre vizibil și invizibil. Numai că ceea ce inițial
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Armanoush când au ajuns pe aleea de lângă țărmul mării. — Portocala Mecanică... presupun. — A, da! a Încuviințat Armanoush dând din cap. Ascultă, În ceea ce privește fascinația mea pentru istorie, a spus punându-și gândurile În ordine, trebuie să Înțelegi că, În ciuda Întregii dureri Întrupate În ea, istoria e cea care ne ține În viață, care ne ține uniți. — Ei bine, aș spune că ăsta e un privilegiu. — Ce vrei să spui? — Acest sentiment al continuității e un privilegiu. Te face să te simți parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
modelul pe care l-am numit "perpetuum mobile". Îmi argumentez această opțiune prin faptul că impulsul primar al discursului religios (și al întregii creații) este dat de Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea impulsului primit de dispozitivul amintit. În virtutea omniprezenței Sale, Cuvântul întrupat, Dumnezeu, este Cel care susține mișcarea permanentă a Cuvântului Său pentru ca din aceasta să poată emana puterea de a penetra istoria, timpul, vremurile, indiferent prin ce mijloace. "Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
se întâmplă doar dacă rămâne neclintit în credința sa, nedominat de mijloace, ci dominându-le, independent de ele, însă dependent de impulsul inițial. Acesta pune în mișcare întreaga creație, întreaga istorie, cultură, civilizație... Dependența omului de cuvânt, de Însuși Cuvântul întrupat, este cea care însuflețește discursul religios și care poate rodi în sufletul său pacea, bucuria, dragostea, dorința de comuniune, de apropiere, de iubire față de aproape, într-o expresie cuprinzătoare poate rodi o persoană unică în frumusețea sufletului, dar globală ca
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
deodată în fața mea, în carne și oase. De fapt, nu chiar în fața mea. Nu se uită la mine niciodată. Pur și simplu se află acolo”. Se află acolo, înăuntrul ei, în mintea ei, cu toată puterea tăcută a unui duh întrupat. Forța dominatoare a fantomei bărbatului crezut mort, forța prezenței lui fantomatice sunt atât de mari, încât copilul născut din căsătoria Ellidei cu Wangel îi moștenește culoarea ochilor, „schimbătoare ca marea”. Ellida avusese, într-adevăr, în timpul sarcinii senzația că logodnicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin întrupare; a trebuit să se împlinească prin patimile, moartea și învierea Celui întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om în termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să îmbrățișeze întreaga omenire, El a trebuit să coboare în „adâncurile iadului” sub toate aspectele. Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nouălea, a strigat Iisus cu glas mare: Eli, Eli, lama sabahtani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Doamne, de ce cuvântul scris sau rostit nu schimbă oamenii? Doamne, de ce cuvintele noastre destrupate nu-i schimbă? Dar oare Iisus, Cuvântul întrupat, i-a schimbat cu adevărat? Câți, din miliardele de oameni ce au trăit după întruparea Lui, au fost schimbați de El? O mie, o sută de mii, un milion? O sută de milioane? Câți, neodihnindu-se de sfințenie, au ajuns
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
clipă, Nici sărutul apelor dat pământului, Nici victoria nopții asupra luminii, Nici lacrima secată de bucurie Și nici trecerea-n eternitate, nu mă tulbură; Toate, venind și plecând fără de oprire Din adâncuri, spre adâncuri de timp, Prin care-am ajuns întrupat Și-ndeplinesc repetarea trecerii, Dintr-un spațiu nedefinit, către altul Necunoscut, neprevăzut, infinit, Și numai uneori...presimțit...
DEST?INUIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83784_a_85109]
-
nu există timp sau spațiu. Cei 7.000 sau 6.000 de ani la care se condamnă o entitate malefică, În momentul În care această entitate se ridică pe spirala viitorului - pentru că ea poate să o facă, deoarece nu este Întrupată - trec Într-o secundă, o miime de secundă din lumea voastră de aici. Așa Încât din acest motiv răul se poate Întoarce, iar dacă Își găsește o breșă, o formă de vulnerabilitate, poate intra foarte repede În acel corp. O altă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
al vieții (poate unul din sensurile vieții) printr-un efect de auto-întreținere a dorințelor și datorită semnificației pe care o are; este un simbol al dorințelor proprii care are în același timp și existență de sine stătătoare. E un sens întrupat, și asta ne fascinează. Mai ales când are ceva din incontrolabilul dorințelor proprii, când ne scapă asemenea modului în care propriile dorințe "ne scapă", devenind în felul acesta și o imagine a ceea ce ne este străin (în sensul că scapă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
i judece, pe fiecare după faptele lor; să cereți ajutor de sus, din toată puterea sufletului vostru; - să cereți să vi se acorde șansa spiritului vostru aici, cât mai sunteți pe pământ; să cereți șansa aceasta și pentru alte spirite întrupate. și, dacă aveți un grăunte de credință adevărată și răbdare, veți căpăta tot ce vă doriți. Rețineți bine ce v-am spus acum, ca să nu uitați niciodată, că aveți la îndemână armele necesare ca să învingeți. Am spus că vă mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
bucura pentru cel mai mic rezultat al muncii tale mult mai mult decât de un cadou prețios. Munca îți aduce împlinire, satisfacții, prosperitate, echilibru, libertate, lumină. Ea îți încununează viața. În lupta aceasta surdă dintre cei răi și slugile lor întrupate, și noi, ceilalți, cad multe vieți în zadar, mai ales tinere, cărora li se inoculează, pe diferite căi, că munca ar fi numai pentru proști; ba mai mult încă, se dau și legi care să-i „apere” pe copii de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ar fi zis: Dușmanul meu, mintea!, privind din celălalt capăt lucrurile; și-ar fi ușurat mult existența; ar fi scăpat de tot felul de gînduri obositoare. Ce se alesese de odraslele sale vîndute, asta ajunsese problema lui? De parcă le vînduse Întrupate, persoană, nu microscopice, un fel de bacterii ce parazitau apoi o femeie, hrănindu-se, luni de zile, din trupul, din carnea ei. Culmea ar fi fost să se simtă și de asta vinovat, de tribulațiile viitoarei mame, de moartea ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca ploaia binefăcătoare în care se destramă și se materializează ceața existenței. Grație dragostei îmi simt sufletul tangibil, îl ating. Începe să mă doară sufletul în miezul lui, grație iubirii, Orfeule. Și sufletul însuși ce alta e oare decât durere întrupată? Zilele vin și zilele trec, iar dragostea rămâne. Acolo, înăuntru, foarte adânc, în rărunchii lucrurilor, curentul lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al Sfântului Domingo de Guzmán cu facla în bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta a stăpânului meu, și aspiră la ceața în care s-a destrămat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Crăciun Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Mircea: Friga Mihaela: Diferențe Mircea. Antidepresivele Mircea: Lacrimile lui Iuda Mircea: A(r)borigenii Mihaela: Câr-Mâr Mircea: 21 Decembrie Mircea: 22 decembrie Partea a IV-a: Filosofia, femeile și eclipsa Mihaela: Filosofia întrupată Mihaela: Filosofia cu foșnet de fustă Mircea: Cizelează-te! Mircea: Băieți de băieți Mihaela: Vaporul Mihaela: Eclipsa Mihaela Miroiu Jurnal cu femei afgane Mihaela Miroiu Cronica unei singurătăți alese. Jurnal bloomingtonian Cuvânt înainte Restul și Vestul este o carte autobiografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]