786 matches
-
timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nume mi-a rămas adânc întipărit în minte - Rarăul. Când vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-am trezit din somn. Ce păcat că toate acestea s-au petrecut doar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
calm. Când m-am trezit la clinică, mi s-a spus că mă cufundasem în acel somn straniu timp de șapte zile. Șapte zile în afara vieții mele, din care nu am nici o amintire, poate doar acea impresie de obscuritate, de întunecime molatecă. Doctorii de la clinică credeau, de altfel, că nu mă voi mai trezi niciodată. S-au înșelat. Nu am avut noroc. — N-ați fost departe de moarte! îmi spuse unul dintre ei, încântat să vadă că mă trezisem. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-au schimbat după plecarea în exil, abia atunci au început să creadă în învierea morților, și mă târăsc în urma lui în peșterile reci și adânci, în dreptul fiecărui mormânt veghează câte o lumină singuratică, nefăcând decât să scoată în evidență întunecimea din jur, ca niște veioze pentru citit la căpătâiul fiecărui mort. La intrare ne întâmpină o fetiță care a murit la vârsta de nouă ani și șase luni, nu scrie de ce, împietresc de frică lângă mormântul ei, de ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu face decât să îi adâncească tristețea. Îți este foame, draga mea, Zohara se așază cu agilitate pe canapea și scoate din rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni, îndrăznisem să deschid un singur ochi de-a lungul întregii mele vieți, celălalt fusese tot timpul bine închis de frică, un lipici purulent și gălbui îl ținuse închis. Ce mă temusem atât de tare să văd, strălucirea lumii sau întunecimea ei, faptul că renunțasem la prieteni, la prietene, la un al doilea copil, pentru o clipă sunt sigură că, dacă acum aș avea un al doilea copil, totul s-ar schimba, am fi rămas doar noi trei, Noga și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar e mult mai bun. Rolul polițistului înrăit de viață și dedat la metode de acțiune neortodoxe îi vine în sfârșit bine acestui fost (încă?Ă june prim. Dar scenariul coscris de James Ellroy și care ar vrea să exploateze întunecimile vieții din Los Angeles pare încropit la o partidă de popice. Stați liniștiți, ați mai văzut astfel de filme. Desigur... poate că Desigur... poate că/Definitely, Maybe de Adam Brooks este o consistentă comedie romantică narată sub forma unei povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
numai omului, pe de altă parte întrebându-se din priviri cum vor dormi la noapte, întrucât se vădea clar că mica (și pentru a evita cacofoniaî, frumoasa colibă a pescarului n-ar fi putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Întristat că „numai nația noastră este lipsită de aceste îmbunătățiri și înapoiată decât toate neamurile Evropei și decât multe altele ce lăcuiesc pre celelalte părți ale pământului“, Asachi era conștient că are o misie istorică, de a salva poporul din întunecimea necunoașterii și a izolării și de a-l aduce în contemporaneitate. La fel gândea și Heliade, când înștiința cititorii despre al său „vestitor de obște“ aducător de marea bucurie „de a ne făli în mâinile noastre cu gazeta patriei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel care stătea acolo, și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea ei înspăimântătoare. Părea de-a dreptul fără fund. Și apoi întunecimea ei... parcă s-ar fi revărsat în ea tot întunericul lumii, cel mai dens întuneric. — Este foarte, foarte adâncă, spuse Naoko, alegându-și cuvintele cu grijă. Uneori vorbea extrem de rar, de parcă își căuta fiecare cuvințel. Zău că e adâncă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani cu cea de astăzi, una dintre cele mai mari schimbări este marea varietate de materiale plastice și ceramice pe care acum le avem și care atunci nici nu se puteau imagina... Ted continuă să vorbească, glasul său răsunând În Întunecimea ca de peșteră. Dar Norman Îi simți emoția În voce. „Ted vorbește ca să-și alunge frica“, Își spuse el. Pătrunseră mai adânc În interiorul navei. Norman se simțea amețit știindu-se În Întuneric, la o Înălțime așa de mare. Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale unei realități și mai palide. Se simțea în același timp împins și atras de întunecimea care îl înconjura părîndu-i-se că întrevede contururi și căi atrăgătoare. Nu trebuia să mai facă nimic. Asta i se părea a fi marele cîștig și ademenirea era puternică avea totul fără a da nimic. Că nu știa ce înseamnă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri trandafirii nourilor nemișcați deasupra, în înălțimi. Sate depărtate, în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimenea nu poate ști ce fel de român a fost... A trăit pe aici, și pe urmă a murit... Și Voinea, om scund, cu mustața neagră, se uita în juru-i la toate și rămânea apoi cu ochii mici pironiți spre întunecimea pădurii, parcă se gândea la altă viață care a fost odată pe-acolo, până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet de creștin năcăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea capul și stătea privind spre nevastă-sa Măriuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ocoli cătră perdea. Când se apropie, auzi lămurit glasul hârâit al lui Faliboga și behăitul subțirel al lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu la îndoială, o luă harnic la deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stângeau luminile și înaintau prin întuneric; din loc în loc se opreau, ca să asculte cloncănitul și ascuțitul versului lor de dragoste, când își astupă ochii și urechile și-și resfiră în evantaliu cele optsprezece pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri ale bătrânului prun. Somnul Conștiința acel interval supărător dintre un somn și altul... Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă privești cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Continuând să se mintă, el care refuzase cu îndârjire mai înainte compromisul. Iar toate gândurile acestea, toate rostogolirile înainte și înapoi între speranță și disperare, întreaga furie față de indiferența colcăitoare a orașului, față de straturile amintirilor și reamintirilor care izbucneau din întunecimile sufletului țintuindu-l pe loc și împiedicându-l să se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar tocmai această irealitate e ceea ce duce la aflarea adevărului despre ea. Spațiul teatrului nu este aici decât acel spațiu în case devin evidente granițele teritoriului uman, un teritoriu-limită, în contact direct cu moartea. În spatele ușilor sau dincolo de ferestre, în întunecimea unei păduri ori într-o grădină unde lumina zilei pătrunde cu greu, se ascunde dintotdeauna un cumplit adevăr, o cumplită taină. „Locurile unde se produc aparițiile se deschid și se închid ca niște porți de comunicare cu moartea”, scrie Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fost la Night of Joy-ntr-o sară ș-a-nceput să-i îndruge fetei ăleia, Darlene, despre un autobuz. — Ia te uită! zise omul. Și nouă ne-a spus de-un otobuz, ne-a zis cum mergea el o dată cu otobuzu-n inima-ntunecimii... — Ăău, i-același! Țin-te departe de el. Îl cată poliția și v-aruncă și pe voi, toț’ bieții oameni de culoare, la zdup. Ăău! — Păi, am să-l întreb de asta, spuse omul. Doar nu vrau să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
striga, și El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
luminile. Se întoarse pe canapea și se cuibări la loc. Pe ecran începu al doilea film al serii. Fără muzică, fără generic, fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și niște picățele gri - singura indicație că filmul rula. Întunecimea se rupse la colțurile ecranului, o formă începu să prindă contur și în imagine apăru capul unui câine: un pitbull cu mască. Câinele se repezi la aparatul de filmat, ecranul se întunecă din nou, apoi imaginea se dizolvă încet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]