1,026 matches
-
pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de „tânăr șic”. Să te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe toți celebrii momentului, printre care figuri mai mult sau mai puțin izbutite ale dandysmului, „Bakst, cu aerul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
izbucniră urale. Ager la minte, E. de G. demonstră că drama nu putea defel să provină din uniformitatea impusă de eleganță moravurilor unei țări și, sprijinindu-se pe exemplul Angliei și Spaniei, Își susținu teza cu o bogăție de argumente Înveșmântate În culorile locale oferite de obiceiurile existente În cele două ținuturi. În sfârșit, Își termină discursul astfel: — Este ușor, domnilor, să explicăm această lacună a științei. Eh! Ce tânăr sau vârstnic ar fi suficient de Îndrăzneț pentru a-și pune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
buzele și nările și le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu mustață, cu părul lins, dat cu briantină. Și aproape imediat - în memoria Charlottei nu au avut timp nici măcar să părăsească biserica - tânăra mireasă se înveșmânta în negru și nu-și mai putea ridica ochii grei de lacrimi. Ai fi putut crede, atât de rapidă a fost schimbarea, că, deja la ieșirea din biserică, era singură, în mare doliu și își ferea de soare ochii înroșiți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ispita unei fericiri simple, a unei vieți lipsite de strălucire. Am înțeles că, de-a lungul celor trei ani ai vieții mele în Franța, planul meu nu-și întrerupsese niciodată cursul lent și discret. De la imaginea vagă a unei femei înveșmântate în negru, care traversa pe jos un oraș de frontieră, visul meu se îndreptase spre o viziune mai realistă. Mă vedeam mergând s-o iau pe bunica de la gară, însoțind-o până la hotelul în care avea să trăiască în timpul șederii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii mei, de tonuri variate, care nuanțau prezența Charlottei. Existau străzi a căror liniște însorită, dis-de-dimineață, păstra ecoul vocii ei. Terase de cafenea, unde ghiceam oboseala ei la sfârșitul unei plimbări. O fațadă, un vitraliu, care, sub privirea ei, se înveșmântau cu patina ușoară a reminiscențelor. Topografia aceea visată lăsa multe pete albe pe mozaicul colorat al arondismentelor. Traseele noastre, foarte spontan, aveau să evite îndrăznelile arhitecturale din ultimii ani. Zilele pariziene ale Charlottei aveau să fie prea scurte. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aspru, etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasă[-i] acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care, senină strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, înveșmîntat de rază. Al valurilor astru, al mărei sunt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A Miezenopții fiică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, Un înger-rege palid cu fruntea-n diademă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din jur. Începu să bată ușor cu degetele în masă, urmând ritmul inegal al unui vechi cântec soldățesc de pe Alderbaraan. Ca și cum atât ar fi așteptat, ușile din partea opusă a încăperii s-au deschis și în încăpere au pătruns trei bărbați înveșmîntați în robe cafenii. Cel din centru, un bărbat osos, înalt și cu o barbă albă și impunătoare, avea ochi cenușii. Își sprijinea mâna pe un toiag, dar felul în care își încorda mușchii palmei arăta că bățul era mai degrabă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interminabile și irezolvabile, purtând În mâini plase sărăcioase și În minte, uneori, fraze dintr-o carte citită, cei mai mulți români ai anului 1989 aveau (unii obscur, alții mai clar și mai febril) o speranță atât de patetică, Încât astăzi, văzând-o Înveșmântată În haina cenușie și zdrențuită a acelor zile, ne poate părea ridicolă: că Apocalipsa va veni la timp. Nepregătită de ei Înșiși, nesperată și negândită de cei mai mulți, căderea regimului În 1989 a primit spontan numele de miracol și a fost
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a patriarhului din Constantinopol pentru a ocupa scaunul de episcop al Râmnicului. Perioada râmniceană (1780-1792) a însemnat pentru F. buna organizare a vieții canonice și ritualice de sub jurisdicția episcopiei și cultivarea tradiției ortodoxe, înveșmântată în graiul românesc al tipăriturilor. Impus de o bogată activitate cultural-religioasă (va fi, la rândul său, protectorul lui Grigorie Râmniceanu și al lui Ilarion, episcop al Argeșului, al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
administrativ pe G. Avramovici (administrația și editura la Arad). Deși în articolul-program fondatorii refuză orice ideologie literară explicită, ei își exprimă totuși intenția de a continua o anumită tradiție a culturii transilvănene și preferința pentru o literatură „în care se înveșmântează etnicul nostru”, promițând să încurajeze năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă în alte articole ulterioare (de exemplu, Organizarea culturală de Ovidiu Hulea), ca și, în bună măsură, în textele literare. Calitatea acestora e notabilă
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
martori sunt prezentați prin intermediul a două metafore inspirate din profeția lui Zaharia: „Cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului” (Apoc. 11,4). Mesajul celor doi martori este un îndemn la pocăință înaintea sfârșitului lumii (sunt înveșmântați în sac). Ei au anumite calități supranaturale: în primul rând, așa cum am văzut, „foc iese din gura lor și mistuiește” pe dușmanii lor. Această imagine este specifică, în general, profeților Vechiului Testament. Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unic de a ucide cei doi martori. Ea nu constituie o noutate pentru destinatarii Apocalipsei lui Ioan, familiarizați deja cu Cartea lui Daniel. Capitolul 12 Capitolul 12 relatează lupta dintre Femeia supranaturală și balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unei cariere îndelungate. La îndemnul iudeilor, Anticrist declanșează o persecuție nemiloasă împotriva „sfinților”. Textul de bază este episodul referitor la „femeia și balaurul” din Apocalipsă (12,1‑6;13‑17), care primește o interpretare fără precedent (61, 1‑3): Femeie înveșmântată în soare indică limpede Biserica, îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, Care este mai strălucitor decât soarele însuși. Și luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și pe Preda Proroceanul, la Rușii de Vede în târgu l-au spânzurat” [Radu Greceanu] - căci pedeapsa trebuia să aibă și un rost „pedagogic”) -, declanșa înțeparea, sfârtecarea sau tragerea pe roată. El era cel ce domnea (Domnul - din lat. dominus), înveșmântat în somptuoasele straie de ceremonie și așezat pe tron; el era personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calității sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor în public erau mai puține, soțiile de Voievod - căci despre ele va fi vorba în cele ce urmează - trebuiau să se supună acelorași rigori ale vieții de Curte - plăcute, fără îndoială, pentru o femeie -, adică exigenței de a se înveșmânta elegant și de a purta podoabele (așa cum ne arată picturile murale, broderiile ori miniaturile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolică. îmbrăcate cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Șchiopul - Maria Amirali, soția, și Maria, fiica măritată cu grecul Zotu Tzigara, care apar în tabloul votiv de la Mănăstirea Galata în „veșminte simple de curte, neoficiale”, eleganta Doamnă Maria, cea din Pera Stanbulului, cu o maramă pe cap, fiind înveșmântată într-o rochie lungă și având drept podoabă două șiraguri de perle 337. Sau învățata Doamnei Elina, sora lui Udriște Năsturel și soția lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oferită privirii În timp ce traversam Bosforul, era atât de minunată și de impozantă, Încât mă consideram despăgubit pentru toate necazurile pe care le Îndurasem până atunci, uitându-le pe moment cu desăvârșire. În iarnă (la mijlocul lunii decembrie 1816) natura era Încă Înveșmântată În verde. Oricum, aceasta n-a durat prea mult, Întrucât la Începutul lui ianuarie avu loc o cădere masivă de zăpadă, de trei picioare Înălțime, iar la Istanbul vremea se Înrăutăți mai mult decât mă așteptam. Călătorii către Ierusalim, 1817-1819tc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Amritsar s-a Întâmplat ca localnicii să facă o invitație curții de a vizita sfântul templu pe timp de noapte, când era splendid luminat. Sher Singh m-a onorat cu ordinul de a-l Însoți, trimițându-ne un elefant bogat Înveșmântat pentru a ne deplasa mai ușor. Sher Singh l-a Întrebat pe prietenul meu, Herr Schöfft, dacă i-ar putea picta acel peisaj Încântător. A răspuns afirmativ, dar i-a propus maharajahului că ar fi mai bine ca imaginea să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dese ale lenjeriei; Esențiale pentru sănătatea noastră le consider, Prin urmare spre ele te Îndemn cu anume stăruință: E important, oricât de neînsemnat ar apărea, Ceea ce-acum În mințile voastre aș vrea să-ntipăresc - Nu uita ca oricând te-nveșmântezi, Haine reci să nu Îmbraci pe trupul transpirat. XXI Nu neglija nici marea, nici râul curgător, Dar când se face vremea, du-te la plajă sau scăldat; Totuși, nu sta dezbrăcat, să tremuri și să dârdâi, Nici nu te teme
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În anumite texte tibetane, Oceanul Laptelui, bunăoară, se află la nord de muntele Sumeru, și acolo e localizată Svetadvșpa, În timp ce Ïambhala apare undeva pe harta celestă a Turkestanului (destul de discentrică față de Tibet), și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri paradiziace, la care ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Debutează editorial în volumul colectiv Versuri din Transilvania Nordică, apărut la Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea celei imediat următoare, Rugăciunile dorului (1943), cultivă un lirism neosămănătorist, înveșmântat într-un stil „artificios și dulceag” (Dumitru Micu). Coleg de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
la Alba Iulia, lunar, între septembrie 1938 și martie 1939. Director responsabil este Liviu Bica, iar redactori - Ion Țolescu-Văleni și V. Oprescu-Spineni. M. A. își propune să fie o publicație de afirmare a tinerilor („să înălțăm talentul tânăr către culmile înveșmântate în freamătul cerului românesc”) și, pe de altă parte, să devină purtătoarea de cuvânt a doleanțelor moților, încercând să înfățișeze „fețele problemei”. De remarcat în primul număr versurile lui V. Oprescu-Spineni, închinate lui Avram Iancu. În sumar intră poezie de
MUNŢII APUSENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
judecățile negative este eronată. Profesând un singular umanism estetic în epocă, și-a rostit observațiile cu „inima plină de toleranță și tandrețe”, cum spunea Tudor Vianu, cu grija de a nu vulnera susceptibilitățile firești și sensibilitatea creatorilor de frumos. A înveșmântat adevărurile poate dureroase în metafora elegantă a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II-lea și episcopului Grigore Maior. Așadar, piesa e mai mult o improvizație ca de carnaval, precum în commedia dell’arte, după inspirația interpreților, probabil studenți
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]