685 matches
-
contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să audă cum își cântă păsările iubirea. Inima îi înverzea și-n ea îi cântau, ca privighetorile, amintiri înaripate din copilărie. Era, mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei, care nu mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor, și pielea lui nu mai Învelea trupul lui, ci trupul lor. Spre seară s-au Îmbrăcat, au coborât și s-au plimbat printr-o vale Înverzită de pe un versant al Muntelui Carmel. Au umblat până la căderea Întunericului prin desișul vegetației luxuriante, fără să vorbească sau să se atingă, până când o pasăre de noapte le-a repetat de câteva ori aceeași frază scurtă, formată din câteva note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un șorțuleț de piele și un mic robinet de alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Războiul lua o pauză. În orice caz, pentru început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele înverzite de începutul de vară se înălțau turnul de extracție al puțului minei, concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă a conducerii și, depășind totul în înălțime, dealurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte una, să ți înverzesc trupul, să-ți caut zorii sufletului și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine din vremelniciile nașterii. Nimeni nu vrea să mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
bezna memoriei ce era, de exemplu, În mintea mea În luna mai, acum 12 ani. Nu prea mai era mult, tocmai ieșisem din primul spital de boli nervoase dintr-o lungă și valoroasă serie. Vrăbiuțele țopăiau pe alee ciripind vesel, Înverziseră pomii, acoperișurile, trenul continua să vină pe aceeași rută. Stătusem tot timpul ăsta la coadă la bilete, două luni Încheiate, și nu mă mai simțeam Înfricoșat de statutul scriitorului sub dictatură, mai degrabă mă simțeam ofilit. N-aveau Întotdeauna bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numere cadavrele. Fețele nu puteau fi recunoscute. S-ar putea să fi murit cinci oameni doar pentru jefuirea casei și a seifului... și, poate, a obiectelor personale... — Fir-ar mă-sa a dracului... Un tip care părea răcan aproape se-nverzise la față. Ed Îl Întrebă: — CÎți oameni sînt afară? — Nn... nu știu. Mulți. — Vezi să nu borăști. Adună-i pe toți, ca să-ncepem interogatoriile. Trebuie să știm dacă o mașină de un anumit tip a fost văzută În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Adie vântul cumințit, Plouă cu liniște pe dealuri, Dumbrăvile au înverzit, Milcovu' și-a ieșit din maluri. Se crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu dragoste și cu răbdare, Privirea ta ca de safir Îmbină
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
când, neputându-se împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite în al doilea vestibul al apartamentului, cu intrarea dinspre afară de mult blocată. Și-a dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar încerca să mai nege, adevărul este că trăiește mereu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu o rudă îndepărtată, rămasă și aceasta văduvă, mult mai tânără decât ea, dar părând să nu aibă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Leah Jacobs, Jon Roth, John și Abe Lichtenstein și familiei Weisberger: Shirley și Ed, Judy, David și Pam, Mike și Michele. 1 Ferește-te de orice proiect care necesită haine noi. Henry David Thoreau, WALDEN, 1854 Nici nu se Înverzise bine semaforul de la intersecția dintre 17th Street cu Broadway, că o armată de taximetriști plini de ei a și vâjâit pe lângă pericolul public pe patru roți, pe care mă chinuiam să Îl manevrez pe străzile orașului. Ambreiaj, accelerație, schimbător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu-i nimeni lângă mine Sufăr, niciodată nu am fost atât de singur. Cine ești tu? Iarba mea înverzește în mii de nuanțe iar neștiutul se-împarte în jocuri care dor, în doi, în trei...nu cumva râzi de mine? Pe vremuri, când eram patron peste inimi citeam contoarele de scurgere a timpului și nu-mi era teamă că
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
astfel de vieți??? De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy A fost odată ca niciodată, Într-un tărâm Îndepărtat, O prințesă frumoasă, independentă, sigură pe ea, Care, În timp ce stătea meditând La probleme ecologice Pe malurile unui iaz nepoluat, Pe o pajiște Înverzită de lângă castel, A dat peste un broscoi. Broscoiul i-a sărit În poală zicându-i: Dulce domniță, am fost cândva un prinț frumos, Până când cineva a aruncat o vrajă mașteră asupra mea. Dacă mă vei săruta o dată Însă, Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bugetul destinat aranjamentelor florale. Ν În seara următoare, Julie afișa un zâmbet radios, cât Africa de lat. La fel îi erau și cerceii cu diamante. Câteodată, chiar și cineva ca mine, care se bucură când prietenilor le merge bine, se înverzește puțin de invidie când dă cu ochii de „prada“ de la Cartier, cum îi spune Julie. Totuși, partea frumoasă la Julie este că-i place să-și împartă lucrurile cu alții, și mi-a împrumutat mie pentru această seară tortițele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tranșee s-a întors printre noi! Ce plăcere neașteptată! Rânjește batjocoritor, apropiindu-și fața congestionată de a celuilalt. Cu adevărat neașteptată! Cei doi intraseră într-un conflict deschis în urmă cu patru ani când conștiința politică a lui Iorgu se "înverzise" brusc, ajungând un fel de șef în cuibul legionar al facultății. Marius refuzase sa denigreze public pe unii dintre profesorii săi care nu erau de acord cu politica Legiunii, fiind de aceeași părere cu aceștia că diferența de opinii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmele au rămas, lumea s-a dat peste cap, nu și-a revenit nici acum. Ne sărutarăm din nou, - spuse că rămîne cu mine, dar la ziuă, cînd mă trezii, nu mai era. 9. Ne aflam În plină primăvară, copacii Înverziseră. Deschizînd fereastra dinspre curte, mă Întîmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
alunecă, zăpada era pe alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai În sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul Înverzi; priveam: părul Îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu Înțeleg, n-au cum să Înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lîngă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii Înverziră, rondurile explodară În flori, un vînt ușor - era vară - mantia Îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram În plin soare. Fața Îi strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sau, ca pe vremuri, cu mei. Întotdeauna, carnea de berbec este recomandabil să fie mâncată din farfurii încălzite. Totuși, sărutarea noastră, dacă îmi este permis să mai destăinuiesc și asta, era unsuroasă. În supa de pește, pe care Ilsebill o înverzise cu capere și mărar, înotau ochi albi de cod și asta însemna noroc. După ce acțiunea reușise, poate, am fumat câte o țigară sub aceeași pătură, fiecare în felul lui. (Eu coboram treptat pe scara timpului.) Ilsebill a spus: "Păi, în afară de
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
pe partea cealaltă, pe sub un pod de astă dată de beton, țâșnind de sub el cu o oarecare furie de cascadă mică prin care auzul îți putea imagina una mare. Piscina avea bordură naturală, din mari pietre albite în afară și înverzite în adâncurile apei. Da! Frumos acvariu!", zisei, contemplând păstrăvii care țâșneau încoace și încolo pe fundul bazinului. Nu e acvariu, zise ea, se fac mari, se pescuiesc și îi arunci direct pe jăratec, așa vii..." " Da, zisei, ce rafinament, am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asemenea coală. Am împins Pif-ul la loc în hanorac și mi-am înfundat mănușile în buzunare, să mă pot mișca. Apoi am apucat peticul și l-am desfăcut ușor, între degete. Pe-o jumătate de colț, spălată de ape și înverzită de bulele de plancton, se vedea o porțiune de scris, un extras neclar dintr-o formulă complicată. Am simțit în palmă răceala lacului Toplitz, acumulată de peste șase decenii, dar și-o căldură plăcută, de iarnă vieneză păcălită. Degetele mă înțepau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
familiarizare cu civilizația, cultura sau chiar limba italiană. Altă problemă preocupantă, din aceeași sferă de mărunte aspecte care Întregesc o imagine plurivalentă, ține de climatul italian. Vasile Pop XE "Pop" , din Budiul de Câmpie, știe că În februarie arborii au Înverzit deja În Italia. Tot el, vorbind de „seceta Înfricoșată” din Ardeal, socotește că În Italia „și mai mari călduri vor fi decât la noi”. În general, ardelenii Împărtășesc imaginea unei „Însorite Italii”. Dacă Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , la Pavia, În marginea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
primăvară ne-a adus pe plaiurile noastre norii zâmbitori, ghioceii tineri, razele blânde, vântul îmbietor de primăvară și mireasma vestitelor semne. Sub ploaia razelor de soare iarba a prins încetul cu încetul colț fraged, să arate căci câmpul deja a înverzit. Rândunica taie albastrul cerului ca o săgeată neagră spre cuibușorul pe care l-a lăsat acum câteva luni. Din copacii proaspăt înmuguriți cad ploi de miresme parfumate. Bolta albastră se oglindește în apele limpezi ale râurilor. Gândăceii au ieșit la
Sfera by Tonea Cosmina-Florina () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93586]
-
de multe și de frumoase. Surorile se supărară și PRIMĂVARA spuse: - Nu, nu ai dreptate! Eu sunt cea mai dragă oamenilor, căci le trimit raze calde de soare, topesc cu suflarea mea blândă zăpada de pe câmpii și le fac să înverzească, trezesc la viață întreaga natură pe care tu, IARNO, ai ținut-o într-un lung somn. Copiii și mieii zburdă pe câmpii. Păsările înveselesc văzduhul cu ciripitul lor, grânele încep să crească, pomii să înflorească și să rodească Eu sunt
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]