682 matches
-
la alin. (5), cu respectarea ordinii de completare prevăzute la art. 13 alin. (7) și (8). Operațiunile de desemnare a membrilor cu care se completează biroul electoral al secției de votare se consemnează într-un proces-verbal, care constituie actul de învestitură. Birourile electorale ale secțiilor de votare se consideră constituite la data completării acestora cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale. ... (7) La solicitarea scrisă a delegaților partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale
LEGE nr. 208 din 20 iulie 2015 (*actualizată*) privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273757_a_275086]
-
la alin. (5), cu respectarea ordinii de completare prevăzute la art. 13 alin. (7) și (8). Operațiunile de desemnare a membrilor cu care se completează biroul electoral al secției de votare se consemnează într-un proces-verbal, care constituie actul de învestitură. Birourile electorale ale secțiilor de votare se consideră constituite la data completării acestora cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale. ... (7) La solicitarea scrisă a delegaților partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale
LEGE nr. 208 din 20 iulie 2015 (*actualizată*) privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274876_a_276205]
-
o sancțiune juridică, pe când retragerea sprijinului politic este o sancțiune, implicit, politică. Tot în acest cadru, menționăm faptul că, în doctrină, s-a apreciat că în cazul președintelui Camerei revocarea nu se poate întemeia pe retragerea sprijinului politic acordat la învestitură, acesta fiind incompatibil cu statutul de neutralitate și imparțialitate al președintelui*2).
DECIZIE nr. 467 din 28 iunie 2016 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1, 2, 3 şi 4 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, precum şi a hotărârii în ansamblul său. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275406_a_276735]
-
Camerelor, care vor prezenta un raport comun. Capitolul IV Dispoziții finale Articolul 101 Prezența la ședințele comune a deputaților și senatorilor, membri ai Guvernului, este obligatorie la dezbaterea și adoptarea proiectelor de legi din sfera lor de competență, la dezbaterea învestiturii și a moțiunii de cenzură, a mesajelor Președintelui României și a declarațiilor de politică generală ale Guvernului. Articolul 102 Dispozițiile prezentului regulament se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaților și din Regulamentul Senatului. ----
REGULAMENT din 3 martie 1992 (**republicat**)(*actualizat*) activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269266_a_270595]
-
tribunalului, cu cel puțin 48 de ore înainte. Rezultatul tragerii la sorți se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președinte. ... (10) Tragerea la sorți se face pe funcții: președinte și locțiitor. ... (11) Procesul-verbal prevăzut la alin. (9) constituie actul de învestitură. ... (12) La solicitarea scrisă a partidelor politice, alianțelor politice sau a alianțelor electorale ori a organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri, președintele tribunalului împreună cu prefectul întocmesc și pun la dispoziția acestora, în termen de 48 de ore
LEGE nr. 115 din 19 mai 2015 (*actualizată*) pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271318_a_272647]
-
18) se aplică în mod corespunzător, tragerea la sorți efectuându-se de către președintele biroului electoral al secției de votare. ... (8) Operațiunile de desemnare a membrilor biroului electoral al secției de votare se consemnează într-un proces-verbal care constituie actul de învestitură. ... (9) Desemnarea membrilor biroului electoral al secției de votare și încheierea procesului-verbal se fac în termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la alin. (5), în prezența delegaților desemnați de partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale sau
LEGE nr. 115 din 19 mai 2015 (*actualizată*) pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271318_a_272647]
-
VI-lea Înțeleptul se subliniază că toate corporațiile, toți cetățenii, întregul popor imperial de la Constantinopol sunt conduși de eparhul orașului. Eparhul era numit prin edict direct de către împărat, dintre persoanele apropiate, considerate de mare încredere ale acestuia, iar ceremonia de învestitură, în cadrul căreia primea și însemnul funcției sale-centură, este descrisă în lucrarea lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul-Despre ceremoniile curții bizantine. Avea atribuții administrative și juridice considerabile, era responsabil pentru menținerea ordinii în oraș. Avea dreptul de a pedepsi delictele comise
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
occidentalii făcându-i pe bizantini „chiar mai răi decât evreii”. Imperiul Romano-German - ca și în cazul Papalității, raporturile sunt normale în primă fază, chiar de apropiere. Ana Comnena vorbește despre alianța dintre tatăl ei, Alexios, și Henric IV. Lupta pentru învestitură și dificultățile politice prin care trece Imperiul Romano-German au făcut ca această alianță să fie menținută și chiar întărită prin căsătoria moștenitorului, Manuel I, cu o prințesă germană, nepoata împăratului Konrad III. Raporturile s-au schimbat odată cu venirea la tron
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ei, acordă coroana imperială fiecăruia din cei trei bărbați cu care se va căsători. În secolul VIII și în secolul IX, după moartea părinților lor, două prințese, Irena și Theodora, au ocupat tronul Imperiului fără să se mai căsătorească. Ceremonia învestiturii era primul act de recunoaștere oficială a noului împărat; consta în înălțarea celui ales pe scut (ținut, într-o perioadă târzie, nu de soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
taxei de 10-18% din valoarea mărfurilor. Eparhul/prefectul orașului era primarul Constantinopolului, având atribuții largi, ocupând poziția a doua sau a treia în ierarhie. Eparhul era numit direct de către împărat din rândurile persoanelor apropiate prin edict, iar în cadrul ceremoniei de învestitură, primea centură, conform lucrării " Despre Ceremoniile curții bizantine" de Constantin VII. Eparhul avea atribuții administrative și juridice. Asigura ordinea publică , pedepsea delictele, supraveghea sclavii eliberați, piețele, spectacolele, manifestările publice, interzicea unor indivizi intrarea în oraș, având sub ordinea sa un
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
marcat de evenimente și conflicte religioase. Statele din Scandinavia au fost creștinate, în Italia sunt aplicate Reformele Papei Grigore, în 1054 are loc Marea Schismă între Biserica Catolică Apuseană și Biserica Ortodoxă Răsăriteană, iar în Imperiul Romano-German are loc Controversă Învestiturii, împăratul Henric al IV-lea negând autoritatea Papei, iar în 1096, Papalitatea inițiază Cruciadele prin care cavalerii și nobilii europeni creștini vor cuceri orașe din Orientul Apropiat ca Antiohia și Ierusalim, comițând atrocități. Normanzii au uzurpat conducerea lombardă și bizantină
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
l-a desemnat pe Emil Boc drept nou candidat pentru funcția de prim-ministru al României. A fost validat prin votul Parlamentului la 22 decembrie 2008. În urma desemnării ca prim-ministru a format Guvernul Boc, care a primit votul de învestitură al Parlamentului și a depus jurământul în fața președintelui Traian Băsescu în 22 decembrie 2008. Guvernul condus de acesta a preluat o situație economică dificilă, pe fundalul unei crize economice. Pentru a suplimenta veniturile bugetului de stat, guvernul condus de Emil
Emil Boc () [Corola-website/Science/298663_a_299992]
-
pentru reluarea domniei au primit un sprijin neașteptat în decembrie 1540, prin asasinarea lui Ștefan Lăcustă de către boieri și înălțarea în domnie a lui Alexandru Cornea fără înștințarea sultanului. În acest context, la 9 ianuarie 1541, după primirea steagului de învestitură din partea sultanului, Petru pornește spre Moldova. Întâmpinat de boieri la Brăila, Petru îl prinde pe Alexandru Cornea la Galați, unde acesta a fost executat. Principalii trădători din 1538, boierii Mihu, Trotușanu, Crasnăș și Cozma, au fost prinși în cetatea Romanului
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
exercițiu Mircea Snegur (care obținuse 38,75%). Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 1996, în fața lui Mircea Snegur, beneficiind de susținerea forțelor de centru și de stânga. Învestitura sa ca președinte a avut loc la 15 ianuarie 1997. Mediile de informare occidentale au schițat portretul-robot al noului președinte, prezentându-l drept om al Moscovei, rămas orientat spre trecutul sovietic. Totuși, el a fost preferat lui Vladimir Voronin, fiind
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
și obține din partea universității autorizația de a preda acolo cursuri în calitate de Privatdozent. La 17 aprilie 1755 își susține "disertația magistrală" intitulată "Schiță sumară a câtorva meditații despre foc", un manuscris de douăzeci de foi în limba latină. Ceremonia oficială de învestitură și de promovare solemnă în gradul de "Magister" are loc pe 12 iunie. Decanul ține un discurs privitor la o problemă de limbă ebraică iar noul Magister face un expozeu în latină la capătul căruia mulțumește comunității științifice pentru bunăvoința
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
preoți de țară. Arhitecturile formând fundalurile scenelor sunt arhaice, cu turnuri, între care flutură draperii. Personajele se detașează în relief ușor pe griul și ocrul arhitecturilor și verdele pământului. În ceea ce privește tabloul ctitoricesc, pictorul a respectat tradiția după care voievodul primește învestitura prin mâna lui Dumnezeu, ieșind din norii" Portretele fin cizelate au o expresie spiritualizată și aproape imaterială. Astfel chipurile lui Matei Basarab, Doamnei Elina și «vornicului» Danciu, de o parte, și restul familiei, primele fiind idealizate și fiind opera lui
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
nordică și sudică sunt reunificate sub domnia împăratului Go-Komatsu, care a domnit până în anul 1412. 1397 - Ashikaga Yoshimitsu construiește templul Kinkakuji. 1401 - Ashikaga Yoshimitsu trimite o misiune în Chină cerând să oprească comercianții pirați. Ei se întorc anul următor cu învestitură pentru Ashikaga Yoshimitsu de "rege al Japoniei" supus Imperiului Ming. 1404 - Nave autorizate încep oficial comerțul cu mărfuri cu Chină (în timp ce pirateria continuă). 1408 - Ashikaga Yoshimitsu moare. El a fost urmat de către fiul său Ashikaga Yoshimochi (1408-1423) și apoi de
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]
-
căror suport pentru integrare îi înstrăina pe unii albi din Sud. În speranța de a obține rezultate bune în Sud în 1972, el a încercat să scape de segregare ca subiect de dispută politică înaintea alegerilor. La scurt timp după învestitură, l-a numit pe vicepreședintele Agnew în fruntea unui grup de lucru, care a colaborat cu liderii locali—atât albi cât și negri—pentru a determina cum să integreze școlile locale. Agnew nu era prea interesat de această activitate, mare
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
au devenit opozanți ai lui Henric IV. Papa Grigore al VII-lea pretindea ca papalitatea să dețină controlul total asupra domeniilor de interes ale Bisericii, mai ales în privința investiturii-dreptul de a numi clerici în funcții. Ruptura produsă de "Lupta pentru învestitură" dintre Papa Grigore VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea, în 1075, a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae". Pierderea învestiturii putea fi enormă și de aceea, împăratul a fost împins să
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de a numi clerici în funcții. Ruptura produsă de "Lupta pentru învestitură" dintre Papa Grigore VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea, în 1075, a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae". Pierderea învestiturii putea fi enormă și de aceea, împăratul a fost împins să inițieze conflictul. Numărul episcopatelor de la est de Rin era mult mai mare în comparație cu celelalte regate vestice. Henric IV intenționa să readucă sub control papalitatea care a profitat de pe urmă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
est de Rin era mult mai mare în comparație cu celelalte regate vestice. Henric IV intenționa să readucă sub control papalitatea care a profitat de pe urmă tulburărilor din 1054 și de pe urmă morții lui Henric al III-lea. Papa a condamnat oricare învestitură laică în februarie 1075, fiind promulgat Dictatus care afirmă supremația pontifului și Bisericii romane, ceea ce a acutizat conflictul dintre Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea în 1076, pretextul fiind situația confuză a episcopatului de Milano, pentru ocuparea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
inițiat Prima cruciadă. Conflictul a grăbit destrămarea sistemului feudal al imperiului și a anihilat suveranitatea regilor germani. Nobilii au profa de dispută dintre împărat și papă pentru a-și însuși averile abandonate de episcopi. Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici la Conciliul de la Clermont în 1095, așa că până și fii lui Henric s-au întors împotriva lui. Cel mai mare, Conrad al II-lea de Italia, profitând de revolta orașelor longobarde, l-a înlăturat de la putere pe regele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Garibaldi a fost un personaj istoric esențial al "Risorgimentului" italian, deoarece a condus și a luptat personal într-un număr mare de campanii militare care au permis construirea unei Italii unite. El a încercat, cel mai adesea, să acționeze cu învestitura unei puteri legitime, ceea ce face să fie greu de definit ca revoluționar: a fost numit general de către în 1848, general al de către ministrul de război, și cu acordul și în numele lui Victor-Emmanuel al II-lea a intervenit prin Expediția celor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și din Statele Unite, din cauza faptului că el a fost aliat cu armate europene și din cauza jafurilor comise în urma cuceririlor lor. Când a aflat de la patrioții italieni cu care rămăsese permanent în contact despre agitația ce avea loc în Italia, despre învestitura Papei Pius al IX-lea, considerat un liberal, și despre , Garibaldi s-a arătat nerăbdător să revină în Italia, cu atât mai mult cu cât la Montevideo pacea părea iminentă. În ianuarie 1848, Anita a revenit la Nisa cu copiii
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja. Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]