1,459 matches
-
documentar, eseista se oprește asupra funcției cu care autorul învestește acest tip de scriere. Din nou plasarea este în context biografic și politic, ca o tentativă de clasare a amintirilor dureroase, o „luptă cu memoria” în fața căreia prozatorul se declară învins, nutrind însă speranța unui ipotetic cititor al altor vremuri. Fină cunoscătoare de literatură, S. apreciază stilul acestei scrieri incendiare. Profund ostil regimului, nepublicabil la data elaborării, jurnalul e văzut ca „o revanșă târzie a prozatorului I. D. Sîrbu”. S. a publicat
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
configurarea mitului - propunând prima viziune „dogmatică”, potrivit expresiei lui Peerbolte, a scenariului anticristologic. Tabelul 1 Motive anticristologice prezente în Cartea lui Daniel (capitolele 2,7-12) Motive Războiul cosmic Succesiunea imperiilor Cornul cel mic Piatra care lovește colosul Cei trei regi învinși Blasfemiile împotriva lui Dumnezeu Schimbarea sărbătorilor Oprirea jertfei neîncetate Ocuparea templului Persecuția sfinților Trei ani și jumătate de persecuții Perversitatea Amăgirea Apostazia Regele nelegiuit, pervers și distrugător Regele din Nord și regele de la Miazăzi Mândria Moartea fiarei Tulburările Sfârșitul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de șosea (1975) un inginer de treizeci și cinci de ani își analizează cu luciditate eșecul social și sentimental, cu acea temeinicie flegmatică a însinguratului, nu autopersiflant, nici cu disperare existențialistă. Personajul din prozele lui S. nu are voluptatea masochistă a marilor învinși, nu cultivă absurdul comportamental (decât la rigoare), ci se sondează pe îndelete, finalul fiind un soi de ecorșeu realizat în tăcere. Nu este mai puțin adevărat că, pe celălalt versant, scrisul de acest tip are o excelentă priză la realitatea
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
În virtutea unor tendințe ideale, Într-un orizont, de cele mai multe ori imaginar, care, chiar dacă pleacă de la niște structuri logice, va avea totuși și o importantă Încărcătură subiectiv-emoțională. Din acest motiv, individul, chiar dacă se va vedea În viitor curajos sau slab, șovăitor, Învins, va continua să vadă și să construiască proiecte de viitor. Se pune, În mod legitim, Întrebarea ce este și de ce este personajul care ilustrează persoana reală atât de Încărcat de subiectivitate? Nota de subiectivitate a personajului ține de sfera emoțional-afectivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și seara În trei?”. „Omul!”, a răspuns Oedip Sfinxului; „Când este mic Începe să umble În patru picioare, ca adult viguros va merge În două picioare, iar la bătrânețe, slăbit și firav, va merge sprijinit de toiag, În trei picioare”. Învins, Sfinxul, care deținea acest secret, s-a aruncat În mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanele care Îi cad victime, nu sunt nenorociri, ci acte sau ritualuri de Încercare la care este supusă ființa umană, inevitabile În decursul existenței acesteia. Prin ele, persoana iese mai Întărită și mai Înțeleaptă, sau sfârșește prin a cădea definitiv Învinsă. Spre deosebire de morala Antichității clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
voia să se folosească de Încurcăturile noastre bănești ca să obțină emanciparea evreilor de aici. Sunt scoși din fire pentru că le-a scăpat această ocazie favorabilă” . Ziarele germane scriau În aceeași perioadă: „Criza financiară din România poate fi considerată ca aproape Învinsă și e de sperat că diferite partide românești vor profita de Învățămintele rezultând pentru ele din catastrofa anului teribil” . Nici ieșirea din criză și nici nemulțumirea crescândă a categoriilor sociale atinse de măsurile de reduceri salariale ale liberalilor nu-l
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne semn sfânt:/ În ce lichid să vâslim/ Spre infinitul cuvânt?”. Dar, în ciuda influențelor ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
inchietudine la ipostazele răzmeriței argheziene: „Citesc pe chipul milei Tale ciuda/Că-Ți sunt mai om decât mi-ești Dumnezeu”. Frecvent însă, angoasa, sentimentul părăsirii sau al finitudinii sunt deturnate spre formele ludicului. Tristis amor, Telefon, Romantic, Ispita clipei, Bărbat învins, Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese din ciclul De-amor și de-amar (joc de cuvinte mizând pe rezonanțele etimologice ale celui de-al doilea termen) sunt elegii erotice convertite, disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
nu totdeauna foarte clare. Autorul care a încercat să găsească un domeniu propriu totalitarismului a fost Hannah Arendt, la puțină vreme după al doilea război mondial. În continuitate cu unele remarce din perioada interbelică, ea a considerat regimul nazist, tocmai învins, ca fiind foarte apropiat de cel sovietic, pe cale, la acel moment, de a se instala durabil în Europa Centrală și de Est. Analiza politologică pe care a realizat-o a fost asumată de o majoritate de cercetători. În acest spirit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
opera lui Eugen Ionescu. În 1991 devine profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Pubică sporadic în presă („Convorbiri literare”, „Cronica”, „Teatrul”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a.). Prima carte, placheta Prețul alegerii, îi apare în 1976, urmată de Cuvinte învinse (1978), Perioada de instrucție (1981), Împăcarea cu Faust (1986), Școala de îngeri (1991), Teroarea clepsidrei (1996), Donatorul de umbră (2000). Este preocupat de punerea în scenă a pieselor proprii, reunite târziu în volumul Mașina de vânt (1996). Versurile lui P.
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
pasaj autoreferențial. Piesele, scrise și jucate în perioada dictaturii, pot fi citite și acum cu interes, pentru că autorul a izbutit să îmbine jocul subversiv (cu anecdotică efemeră) cu un anumit tip de esențializare reflexivă. SCRIERI: Prețul alegerii, Iași, 1976; Cuvinte învinse, Iași, 1978; Perioada de instrucție, Iași, 1981; Împăcarea cu Faust, Iași, 1986; Școala de îngeri, Iași, 1991; Teroarea clepsidrei, Iași, 1996; Mașina de vânt, pref. Florin Faifer, Iași, 1996; Donatorul de umbră, Iași, 2000. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, Zece
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
Iași, 1991; Teroarea clepsidrei, Iași, 1996; Mașina de vânt, pref. Florin Faifer, Iași, 1996; Donatorul de umbră, Iași, 2000. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, Zece poeți tineri, CL, 1976, 6; Al. Piru, „Prețul alegerii”, LCF, 1976, 28; Sergiu Negură, „Cuvinte învinse”, CL, 1979, 9; Al Călinescu, „Calul verde”, TTR, 1981, 11; Vasile Mihăescu, „Perioada de instrucție”, CL, 1982, 3; Al. Călinescu, Crochiuri, CRC, 1986, 29; Ioan Holban, Puneți mâna pe el, oameni buni!, CRC, 1991, 23; Ștefan Oprea, Metafora agresiunii, CRC
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
teme din viața satului, prezente anterior în câteva povestiri din Cântecul drumului, carte din care, la rândul lui, romanul Aniversarea (1990) reia temele citadine. Funia de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării învinse solicită să i se dea un model de funie de nisip, învingătorul înțelege că „nu
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării învinse solicită să i se dea un model de funie de nisip, învingătorul înțelege că „nu și-au omorât toți bătrânii”. Aniversarea exploatează tot o metaforă, a ciocârliei închise într-o colivie de aur, care, deși are grăunțe din belșug, dorește
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre, ca Ioanide, eroul lui G. Călinescu, ci adoptă psihologia lui Dan al lui Vlahuță. Erou al unui roman de dragoste, Mircea Trestian e, în același timp, personajul-martor, omolog, în această funcție, al
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
câteva cărți pentru copii - Nicușor (1931), Păsărica, draga mea (1932) și Găină cea moțata (1942). Fără un ecou deosebit au rămas alte două mici române, Povestea unei fete (1927) fiind mai degrabă un reportaj din viața mahalalei bucureștene, iar Veșnicul învins (1931) o încercare de analiză psihologică, schematica și cu multe elemente melodramatice, în pofida științei de a ritma alert narațiunea. Tot atunci a dat multe traduceri, cu deosebire din autori în vogă (Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam Harry, Pierre Loti ș.a.
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Nicușor și alte istorioare pentru copii, București, 1923; Lumea celor necăjiți, București, 1924; Drumul morții, București, 1925; Povestea unei fete, București, 1927; Găină cea moțata și alte istorioare pentru copii, București, 1929; Familia Chiț-Chiț, București, 1931; Nicușor, București, 1931; Veșnicul învins, București, 1931; Păsărica, draga mea, București, 1932; Tablouri în cărbune, București, 1935; Găină cea moțata, București, 1942; Simple întâmplări, București, 1943; În amintirea lor..., București, 1945; Cocarda roșie, București, 1946; Galantar, București, 1946; Lumea noastră, București, 1946; Noi în furtună
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78; Vasile Posteucă „Povești fără țară”, „America”, 1958, 53; Ovidiu Vuia, „Catapetesme”, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1982, 70; Ion Cristofor, Nicolae Novac sau Spovedania omului învins, ST, 1995, 1-2; Popa, Reîntoarcerea, 172-177; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 209-211; Dicț. scriit. rom., III, 2001, 488-490; Manolescu, Enciclopedia, 541-542. A.F.
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
fiecare căsuță suma lor este zero. Acest lucru nu este adevărat în primul joc. Aceasta constituie o distincție majoră între aceste două tipuri de jocuri. În jocurile cu sumă zero, câștigul jucătorului învingător este exact egal cu costul pentru jucătorul învins. Ce obțin eu este ceea ce sacrifici tu, și invers. Jocurile cu sumă zero sunt jocuri de competiție pură. Fiecare mușcătură pe care o obțin eu din bucata ta de ciocolată ți se refuză ție. Sau, ca să gândim ceva mai politic
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
opera perfectă nu se obține prin „inspirație”, ci prin travaliu. Cu cât materia în care se împlinește obiectul artistic e mai refractară prelucrării în acest scop, cu atât meritul creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are de biruit toate obstacolele inerente năzuinței la perfecțiune, și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
degradării temporalității originare nu este mai mult decât o poveste. Istoria începe acolo unde omul este supus degradării ontologice, corupției și morții. Abandonul mitului coincide, în lumea greacă, cu vârsta de aur a istoriei. Mefiența platonică față de structurile devenirii trebuia învinsă. Începuturile acestei discipline critice a memoriei pot fi găsite, cel puțin de către eurocentrici, la Herodot (484-425 î. Hr.), Tucidide (460-400 î. Hr.) și Polybius (210-126 î.Hr.). Cu ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care cade „subt vremi” i se supune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
caracter de clasă, comună și unică pentru societate? • Care sunt trăsăturile caracteristice ale limbii? • A procedat just Pravda deschizând discuție liberă În problema lingvisticii? • Aș dori să știu În ce constă (Ă) formalismul În lingvistică și cum poate fi el Învins?”, ș.a. Academicieni, lingviști, critici literari susțin răspunsurile afirmative ale lui Stalin la aceste Întrebări. Menționăm În note84 câteva intervenții ale unora dintre aceștia, pentru ca aici să reținem o sinteză În versuri a „genialei Învățături staliniste despre limbă”, intitulată Examenul: „A
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]