923 matches
-
nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și nu și-or fi făcut meseria ingrată, dar OMUL modest și totuși conștient de valoarea sa a triumfat ajungând astăzi un reper de primă mărime în știința, literatura și cultura noastră. Cu modestie afirm că și eu m-am învrednicit de o asemenea atenție, când poate că aș fi realizat mai mult profesional și social, dacă nu mi s-ar fi frânat avântul... După perioada de năpastă când „Trăiam într-o vreme bolnavă/ Când pâinea se schimba-n otravă,/ Când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Un mic cadou de pe meleaguri elvețiene... Cu stimă și recunoștință Sierre, 9 decembrie 2010 Pentru mine a fost o adevărată surpriză felicitarea primită la cumpăna dintre ani. Deoarece nu mi-am găsit timp să-i răspund imediat, abia astăzi mă învrednicesc a-i răspunde - cu scuzele de rigoare pentru răspunsul tardiv. Bârlad, 31 ian. 2011 Dragă domnul Enache, Am întârziat mult răspunsul la scrisoarea matale pentru că m-am luat cu ale mele și în al doilea rând, orice lucru își află
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
meu din 4 febr. 2011, după cum urmează: Distinse domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, Cu întreruperi, unele chiar justificate, am parcurs integral trilogia „Călător... prin vâltoarea vremii”. Ordinea vă este cunoscută: volumul III, I și II. Abia acum, scuze pentru întârziere, mă învrednicesc să închei rândurile și gândurile din prima scrisoare. Atunci am însăilat câteva impresii, acum, încerc detalieri. N-aș vrea să mă repet în ceea ce vă spun, în reluare. Așa că:* întregul dumneavoastră scris, mărturisirilor, este unul simplu, direct și captivant. Aveți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întâlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu cred că există vreun pat așa de neîngrijit. Pe birou era o dezordine totală. Erau cărți, reviste, cești murdare, farfurioare cu resturi de mâncare, coji de semințe. În holul de la intrare este depozit de încălțăminte murdară. Nimeni nu se învrednicește să le curețe și să le așeze la locul lor. Această familie nu este singura certată cu curățenia, ci există mai multe. De aceea, trebuie să fim ordonați, pentru că de acest lucru depinde sănătatea noastră. Drăgan Maria, clasa a VII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca să-i pună să le care obiectele grele, dar altfel ea nu le înțelegea rostul și cu atât mai puțin le aprecia farmecele. Și-a iubit fiii cu pasiune până când le-a crescut barba, dar după asta abia îi mai învrednicea cu o privire. Când am fost destul de mare să întreb despre ziua în care a venit tata, ea mi-a spus că în jurul lui se simțea prezența lui El și de asta merita băgat în seamă. Zilpa îmi povestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de Tabitha la un moment dat, dar acum cred că e vorba de Liza, zisei eu, pronunțând numele celei care juca rolul Moth. N-o scapă deloc din ochi. — Ce noroc pe capul Lizei, suspină Hugo. Dacă Bill m-ar învrednici și pe mine măcar cu o privire, ce fericit aș fi. Când mândra stea ce arde sus pe cer ți-e dragă... Între timp, cred că Liza și băieții sunt ocupați cu un ménage à trois prin cabină. Ăla da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să fie, o taină... așa-i orânduit, cu desăvârșită înțelepciune de Cel de Sus !... Sunt lucruri pe care omul e bine să nu le știe. Și-i bine așa, să nu le știe. Oare, astfel nu se răspunde la întrebare ?!... învrednicește, Doamne, inima mea ca să pot vedea binele și răul” cită el din Înțelepciunea lui Solomon. Și, din nou un val de tristețe îi cuprinse sufletul. Singur, cu sine, își revărsă lacrimi de recunoștință, Celui care ne dă și mâhnirile și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Octav. După 43 de ani de matrimoniu exemplar, preafericitul Octav Bjoza are, nici vorbă, temei să rostească fraza optimistă „Suntem și vom rămâne Împreună până la capăt”. Așa să le ajute Dumnezeu! Poate că vreunul dintre nepoți, probabil Diana, se va Învrednici să perpetueze amintirea dragostei pilduitoare a strașnicilor săi bunici prin scrierea și publicarea unei nuvele sau chiar a unui roman cu titlul „Carmen Sireteanu”. Binecuvântează, Doamne, cu mulțimea darurilor Tale pe toate româncele care, În condițiile cele mai grele, și-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cel mai frumos, totodată purificator, și nu văd altă cinste mai de preț decât aceea de a ne da viața trupească Întru izbăvirea Țării și a poporului nostru de cea mai Îndelungată și mai cumplită tiranie. Numai astfel ne-am Învrednici cu prisosință de cel mai Înalt titlu cetățenesc, acela de autentic patriot. Deși sînt ferm Încredințat că am fost destul de explicit, totuși voi accentua, spunînd că un adevărat patriot nu este cetățeanul care, posedând din belșug darul vorbirii, se arată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
C. Prack) am scris mai mult despre ai mei și, mai ales, despre fosta-mi soție CHIRA, căreia i-am dedicat volumul de eseuri „Trei teme literare”. În Încheierea acestui Început de Cronică, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a Învrednicit s-o scriu pentru perioada cuprinsă Între 1870 (anul nașterii lui Iancu D. Derdena) și 2000 (când vede lumina zilei Andrew Phillip R. I. Derdena). Îndeamnă-i, Te rog, Doamne, pe toți urmașii mei ca să continue, neîncetat, Cronica neamului Derdena
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lăuda că e fericit și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului". Și apoi, tu nu pui în cântar mare mila Domnului, care și de șapte ori șapte de vom greși ne va învrednici cu milostivirea lui? Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului verde. Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a început să aplaude. Tu ai murit de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât. Așa se învrednicea să scrie "rivalul" meu Cristian Popescu în această perioadă. Aveai de ce umbla amețit și fermecat. Alte poeme, sfidător de bune, ale seriei, purtau numele: "Sfaturi din partea mamei", "Dana Popescu", "Arborele genealogic", "La parastasul bunicii". 317 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la haina piper și zâmbise fericit de ce ajunsese să facă el unui dinte. Pierderea dentară o încasase falca de sus. Pe falca de jos se mai răsfățau câțiva îndrăciți dinți galbeni, ce nu crescuseră niciodată împotriva Dinei și care se învredniciseră deci să rămână pe loc. Dacă ai fi fost o bucată de salam ori o supă, precis te-ai fi cabrat și-ai fi sărit chiar în clipa în care te-ai fi trezit abandonat unor asemenea dinți. Ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât două căsuțe. Prima se referă la "Acțiuni de culegere și de uscare a plantelor medicinale". Cealaltă e destinată "Pregătirii tineretului pentru apărarea patriei". Voi în care dintre aceste două căsuțe ați înscris isprava utecistului vostru, care cică s-a învrednicit să scrie poezii despre Partid în mijlocul străzii?..." Vasăzică asta. D-aia nu-l arestaseră sau împușcaseră până acum ca pe o muscă. Dacă muștele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de a se lasă împușcate. Și d-aia nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te gândești că ar putea semăna cu cea a îngerilor, dacă îngerii ar fi căpătat handicapul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se bate fierul”. Poezia se sfârșește cu afirmația că nu munca Îl Învrednicește pe om, ci omul conferă onoare muncii. Mie mesajul mi-a sunat astfel: „Tratează pe toată lumea cu respect! Nu oferi nimănui mai multă amabilitate sau atenție numai din cauza rangului sau a averii sale”. Iată ce Înseamnă să-i faci pe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de translator ca să vorbească unul cu altul. De aia pot ei să bântuie și noi nu. N- au nevoie nici de tălmăcire și nici de tălmaci. Petrache atinse obrazul neted și rece al femeii de la picioarele statuii. Ea nu-l învrednici cu nicio privire. Crezi că statuile ar putea învia, cumetre ? Cumătrul Fandarac se apropie, de parcă în contururile statuii ar fi stat răspunsul la întrebare. La urma urmei, spuse, dacă morții pot să învie, de ce să nu învie și statuile... ? — Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ia să vedem ce-ai aici, spuse, răscolind. Nu-i rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]