711 matches
-
intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde să-mi petrec noaptea. Soții Geiger au crezut că sunt menajeră. Și a doua zi dimineață m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cea mai mică schimbare favorabilă a dispoziției acestuia pentru a-l conduce spre sentimente mai bune. El așteaptă, lasă să se scurgă minutele dificile, iar când suveranul s-a așezat pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ieșire.) Ar trebui să începem imediat să transvazăm aerul în containere. Inginerul superviză transferul în butelii a aerului comprimat care se găsea în rezervorul principal a lui Nostromo. ― E tot? întrebă Ripley când Parker se ridică, obosit, cu dureri de șale.. ― Tot ce vom putea transborda! (Arătă cu degetul rândurile de rezervoare.) Nu pare enorm, dar e oxigen extrem de comprimat. Iată un supliment de aer de care ne vom bucura la o adică! ― Bravo! Să nu uităm să încărcăm și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându-se spre consortul înlemnit în aceeași poziție, Veturia oferea o față senină: fruntea netedă, zâmbetul așezat cu grijă pe obrazul rotund și pașnic. „Avem mare nevoie de toate astea, Matei... Ferească Dumnezeu! Te mai ajuți cu fleacurile astea. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O rană tăcută, mereu, Mereu presurată cu țărna Mormântului tatălui meu. O, buzele ce sărutară Al tatei mormânt Mai mult ca pre dânsul, Pre tata‐n Puținii lui ani pre pământ. Acuma când nu te poți, mamă, De sarea din șale pleca, Cine ridică mormântul Spre gura uscată a ta ?! PĂRUL MAMEI Câte case ai uns tu, mamă, Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Lui Blănaru Lică Tu la birou când te așezi Pioni și ture-n față vezi, Regina cum îți dă târcoale Și caii te lovesc în șale. Tresari și crezi că un șahist îți ia nebunii Și că pe tabla ta de șah vin hunii, Transpiri și nu ai poftă de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă tu, din întâmplare, câștigi câte-un
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
mulți ani persecutat. A stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce strangulată. A acoperit receptorul cu mâna, strâmbându-se de parcă ar fi fost în agonie, s-a aplecat de șale și și-a strâns genunchii așa cum fac bărbații când sunt loviți în biluțe. Cine e? am întrebat. Cu toate că știam deja. —Luke, mi-a șoptit ea. M-am uitat în jur, în căutarea unei soluții salvatoare. —Spune-i că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi se ridică de șale și îl privi mirat. Nu-l incomodă nimic la condus! spuse repede olteanul. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, l-ar fi luat peridocul înainte ori uitați-vă că acesta nu derapă de loc. E bine mersi la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii, venim aici. Când n-o mai fi aur, ne mutăm în altă parte, că sunt destule pâraie în munții ăștia. Cei cinci bărbați se îndreptaseră de șale, oprindu-se din lucru. Acum, îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cei 300 de metri până după colț aplecată într-o parte; mergeam încet, legănat, puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de jur-împrejur, să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mâh, mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne sub șale. A început să se agite în jurul sacoșelor, al chiuvetei și al reșoului, iar eu m-am cufundat într-un studiu amănunțit al pereților. Cel de la capul patului conținea trei icoane-reproduceri, cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea mea la purtarea cu surferii singuratici din sufletele noastre împreunate la rostogolirea peste temperaturi extreme ne trezim cu greu din deschiderea aceasta de ochi, de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu anotimpul din ținutul acesta, pe drumul tău înfloresc cireșii cu flori albe, înfloresc cireșii puternici cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de lucru. Apucă cu mâna firele de grâu, le taie cu secera și le face snopi. Ziua a trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș putea umple de niscavai sculament, numai bun să-i tai cheful Selinei - Herpes I, Herpes II, Herpes: Filmul. Îmi amintesc de holul rudimentar din stabilimentul cu înfățișare prosperă. Am plătit pentru camera din față. Ea m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fiu în chiloții mei, nu într-a ei. Dar uite-o, acum s-a ghemuit cu câte un sân în fiecare mână. Nu-l poți învăța pe un câine bătrân șmecherii noi. Dar Selina are licență pe bătrânele mele șale. Coruptă în adevăratul sens al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare și greu, a pielii ei care-n loc de bronz se aco perea tot mai mult cu o atmosferă volatilă de fero moni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
continuu s-o mângâi, s-o dezmierd, pe tot corpul, de sus în jos și de jos în sus, de la gât la glezne și de la glezne la gât, de la sâni până la fese și de la fese până la sâni, de la burtă la șale și de la șale la burtă. Și iar. Și iar. O văd, o simt, cum se zbate,într-un tremur abea perceptibil.Și simt, și cât îi este de bine. Apoi, coboară într-un somn profund și liniștit. Ca liniștea din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]