6,513 matches
-
de alți vecini puternici pe care i-ar avea împrejur; aceasta, deoarece ele sînt atît bine întărite, încît oricine își dă seama că cucerirea lor ar fi cu siguranță lungă și obositoare. Într-adevăr, toate aceste orașe sînt prevăzute cu șanțuri și ziduri potrivite și au artilerie suficientă; iar în magaziile publice se găsesc întotdeauna rezerve de băutură, de hrană și de combustibil suficiente pentru un an de zile31; afară de aceasta, pentru ca să poată satisface nevoile de hrană ale maselor largi, fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar fi de ajuns, sau numai o dispoziție a împăratului, pentru a-l face stăpîn peste aceste orașe. Toate sînt prost fortificate, majoritatea cu ziduri vechi, flancate pe alocuri cu turnuri și înconjurate de șanțuri, pe care terenurile alunecate le-au umplut aproape cu totul. Au puține trupe, iar acelea pe care le întrețin sînt nedisciplinate. Ofițerii sînt fie rebuturi din Germania, în majoritate, fie oameni în vîrstă, care nu mai pot lupta. Cîteva din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doi ani. Dar reluarea traiului de unul singur În vechea casă n-a fost deloc ușoară pentru Weisz În primele două-trei luni. Răteștenilor nu le venea să creadă că era chiar el, În carne și oase, drept care o luau prin șanț, nu pe trotuarul din fața casei În care bănuiau că se aciuase nu omul, ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o putere a făcut zdup! cu ea Într-un șanț cu apă și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apă și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca limba. ”Zănovii, hai sî stăm pi marginea șanțului - uiti colea - sî mai schimbăm șî noi o vorbî”... Spuneai că nu știi unde stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului? ― E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să se apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard și am mirosit și ce bagă ei În ele. În cele două de lângă linia ferată, depozitează muniții. În cele din spate, cred că aduc alimente... Dacă ziua am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se poate lăsa omul nici În ruptul capului? ― Dochița, săraca! S-o hodinească Dumnezău În pace. Ea m-o scos din groapă... Da, da. Ea m-o scos din groapă de-adevăratelea. ― Cum adică? ― Chiar așa. M-o scos din șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte cum erau și cele din care am petrecut noi În spatele inamicului. Ploua, da’ mai mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noaptea ceea când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul trage nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de veghe. „Uite de ce n-are ursul coadă și vulpea o are prea lungă”. „Mai la obiect, cumetre. Se poate?” - a cerut gândul de veghe. „Fiindcă tu Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia pe sus: „Bravo, cumetre! Ai făcut-o și pe asta! Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Du-te, fetița mea ! Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ridicat capul să vadă cine sunt, m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a-i observa manifestările. După ce am adunat o mare parte din nuci s-a uitat la mine și zâmbind a zis: -Mânțămesc, băitane, dacă nu erai tu să mă ajuți, nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat. Omul strângea nucile din ogradă, eu din șanț până când s-au terminat. Mai erau pe ici, pe colo, pe crengi câteva dar, pentru că încă nu erau coapte, n-au căzut. S-a bucurat mult, citeam asta pe chipul lui și pentru a-mi împărtăși bucuria mi-a zis
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin bădie, i-am promis eu în timp ce am sărit peste șanț în șosea, am aruncat încă o dată ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe chip cum se întâmplă cu ceața de pe văi, își
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
arși. Apoi urma lăstărișul. Răchite, mesteceni, sălcii, brazi strâmbi. Și câțiva scoruși. îi ardem, a spus inginerul silvic. Te descurci singur, Pettersson. De bună seamă, a răspuns Pettersson din Hugnaden. Și a făcut toate pregătirile. A tăiat după instrucțiuni un șanț de siguranță, care pe o hartă ar fi avut forma unui ou, și a acoperit cu pământ iarba din anii trecuți. La fiecare douăzeci de metri a pus câte o creangă de brad curățată de ace în partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se atinge niciodată de lumea exterioară. Se începe de la punctul cel mai înalt, apoi se merge încet de-a lungul șanțului de siguranță, cu aparatul în spate, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se atinge niciodată de lumea exterioară. Se începe de la punctul cel mai înalt, apoi se merge încet de-a lungul șanțului de siguranță, cu aparatul în spate, și se lansează flăcările pe terenul de defrișat. Nimic mai simplu. Pettersson din Hugnaden a aprins focul dinăuntru spre afară. A mers printre copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
șanțului de siguranță, cu aparatul în spate, și se lansează flăcările pe terenul de defrișat. Nimic mai simplu. Pettersson din Hugnaden a aprins focul dinăuntru spre afară. A mers printre copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul de siguranță. După ce a dat roată o dată, a continuat, acum zece metri mai înăuntru. Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]