1,010 matches
-
greu și am ieșit din incinta mănăstirii coborând pe scările pe care venisem, cu atâta pace în suflet ce ne stimula la admirarea panoramei care se afla în fața noastră: Stâncile apropiate cu prăpăstiile lor, șirurile de munți mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor ce mângâia în trecrea lui vârful vreunei stânci din pădurea de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Uite, mami, fără mâini. Mai trece un timp. Uite, mami, fălă dinfi.) Îmi pun mâinile pe ghidon. Brusc, fâșia asfaltată se termină. Drumul continuă, dar e doar o adunătură de pietre ascuțite. Văd o potecă îngustă de pământ uscat care șerpuiește pe lângă drum. Intru pe ea și pedalez încet, atent la cioburile care apar din când în când în fața mea. Încetinesc atunci când ciulinii se măresc prea tare și avansez cu grijă, ca să nu-mi julesc picioarele. Poteca se bifurcă. O iau
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Episcopiei și documentele din biserica Episcopiei. Geologul și paleontologul Ion Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a redat pitorescul acestei așezări. Trenul cu care călătorea geologul ieșean șerpuia printr-o vale largă, cu sate destul de dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui adevărul. Ne adunasem deci într-o poiană prea frumoasă prin mijlocul căreia șerpuia un pârău rece ca gheața și limpede ca lacrima. Acolo la umbra a câtorva brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf, lângă pârâul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile 132 ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog, vrednicia noastră părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Drumul pănă la Martigni ar fi de o mie de ori mai plăcut să-l faci în trăsură sau calare, căci într-un vagon închis cum l-am făcut noi n-ai putința de a gusta frumusețea priveliștei. Calea ferată șerpuiește de-a lungul Rhonului între două șiruri de munți mari, deasupra cărora în stânga se rădică La Dent de Morclés (2936 metri), adică aproape o mie de metri mai sus decât Ceahlăul, și la dreapta, La Dent du Midi, și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu ar face bine să se ispitească 202 prin asemenea loc. Te scobori pe un părete de stâncă aproape perpendicular în care sunt sapate mici trepte cât ai pune piciorul, deasupra unei prăpăstii de peste o mie de metri, în fundul căreia șerpuiește Arveyronul, mic ca o cordea 203. Pe vremea aceea nu aveai ca acuma la îndemână o balustradă de care să te poți sprijini, ci numai niște cuie bătute în părete din distanță în distanță de care te acațai cu mânele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cum poate supraviețui tradiția în lumea hipertehnologizată spre care ne îndreptăm. Pornim către grădină, de unde „tanti” culege câteva plante la indicațiile lui Alfonso, apoi scoate o secure și începe să cioplească la o liană groasă de vreo 10 centimetri care șerpuiește în jurul unui trunchi gros de copac. Fără îndoială, mă aflu în fața faimosului banisteriopsis caapi sau Yage, care se lasă atât de greu înțeles de mințile vestice și sperie foarte multe din mințile indigene. Asemănarea cu elicea ADN-ului este evidentă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu tot felul de plante medicinale. Grădina arăta mult mai puțin pedichiurat față de cea din Takiwasi și mă întreb dacă eleganța din Takiwasi este rezultatul influenței franceze sau a pasiunii grădinarului. Mergem într-un colț de grădină unde câteva liane șerpuiesc de-a lungul arborilor și recunosc forma inconfundabilă a Banisterios Caapi, ingredientul principal din ayahuasca. Jorge a format Soncco Wasi în 1981 și de atunci a ținut ceremonii regulate în fiecare marți și joi din săptămână, în ultimii ani cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
privirii deschise și directe a fratelui lui are ochii mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta este casa mea” ne spune Cindy cu mândrie. Cindy și tatăl ei au început munca la construcție cu un an în urmă și muncesc oricând au timp
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
direct dar pe calea asta indirectă măcar concluzia sper să fie suficient de clară. A doua zi în zori urcăm tustrei într-o camionetă și pornim către Laguna Albastră. După aproape o oră ajungem la un râu pe malul căruia șerpuiește o coadă de mașini prăfuite așteptându-și calm rândul la trecut râul. Sistemul de traversat este compus dintro plută-gigant conectată la un cablu care străbate lățimea râului, trece prin niște scripeți și este îngropat în fiecare mal. Sistemul de prindere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm. Cred că are o lungime de vreo 5 km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină, un Mercedes aproape nou, și iar șerpuim mult (de parcă ne-am deplasa la o întâlnire conspirativă, și unele măsuri de precauție ar fi obligatorii). La ambasadă suntem așteptați de câțiva membri ai Asociației. Au venit cei care sunt în oraș în această perioadă de concedii. Sunt prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
naxi. Aproape o treime din populația orașului se ocupă cu confecționarea obiectelor din bronz și argint, prelucrarea blănurilor și a pieilor, a țesăturilor textile, cu producerea băuturilor și alte activități meșteșugărești și comerciale conexe. Orașul arată deosebit de pitoresc cu străzile șerpuind la poalele munților sau de-a lungul cursurilor de apă. Pe râurile mari și mici din oraș sunt construite 354 de poduri de diferite forme și din diferite materiale. Cele mai renumite sunt Suocui, Dashi, Wanqian, Nanmen, Maan, Renshou, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Xirang să înalțe pământul. Iar când, în drumul lor au apărut munții, comoara a săpat tuneluri pentru a duce apa spre fluvii și mare. Astfel, Yu a despicat Muntele Longmen, pentru ca apa Fluviului Galben să curgă prin acest defileu, șerpuind spre mare. Sunt multe povești legate de îmblânzirea apei de către Yu. Una dintre acestea spune că în a patra zi după căsătorie, Yu a plecat să se lupte cu apa. Timp de 13 ani cât a lucrat pe șantier, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
amestecă cu cea din lămpile veșnic aprinse în Pavilionul Zhaofo, făcând sala și mai luminoasă. Pe cei doi stâlpi care susțin nișa sunt sculptați cu multă măiestrie 99 de dragoni auriți. Sunt atât de minuțios lucrați încât par că urcă, șerpuind încet, către tavan. Arhitectura și decorațiunile interioare ale templului sunt aparte. De exemplu, sala Falun este o construcție în formă de cruce. Pe acoperișul acesteia se văd cinci pagode aurite în stil tibetan, o combinație a artei chineze cu cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ori, stând lângă botul mașinii, fumând o țigară, sorbind din sticla cu suc și propunându-și ca odată ajuns la cabană să o ia la pas, pe versantul abrupt, măcar pentru a-și muia labele picioarelor în râul acela care șerpuia prin defileu, ca un vierme alb. Însă acum era iarnă, fosta vară trăia doar prin posterele din benzinării și trimitea clienților bezelele fotomodelelor cu picioare lungi, sâni siliconați, priviri șăgalnice de pseudo-actrițe promovate (jumulite, tăvălite, penetrate, alegeți termenul care vi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și bogat. Are un colan de aur la gât, o brățară de aur încolăcită pe mâna dreaptă, care-ți atrage privirile mai departe, înspre un inel cu o formă ciudată, șerpuind pe inelar, și poartă cercei lungi de aur în urechi (hm, ei îi stă bine cu cercei, constat, cu o pișcătură de invidie). O cheamă Anda. E o prietenă de familie, îmi spune Georgiana, când ne retragem în bucătărie să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lucru pe care i se părea că-l făcuse toată ziua, de când Îl luase prima barcă de acolo În urmă cu mai bine de douăsprezece ore. Deschise uriașa ușă a clădirii și o Închise iute În urma sa. Scările Înguste ce șerpuiau Încolăcit spre acoperișul clădirii slujeau drept un perfect amplificator de sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sinchisea să specifice de ce se bănuia asta. Brunetti reflecta uneori că era un lucru bun pentru Italia că o presă responsabilă nu se număra printre cerințele intrării lor pe Piața Comună. Dincolo de ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros, cutreieră harta până ce găsi ceea ce căuta. — Aici este. Lacul Barcis. Degetul său șerpui la dreapta pe lac și apoi o tăie brusc În jos Într-o linie dreaptă ce ducea la Pordenone. — O oră și jumătate. Poate două. În mare parte e autostrada. Ce spui? În chip de răspuns, Brunetti se Întinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]