860 matches
-
primită cu o exclamație. Nu cu o înjurătură, nu, cu o expresie de mulțumire, și apoi, dar ea nu-și mai aducea aminte exact, o dulcegărie a colonelui la adresa ei, care-l făcu să râdă pe judecător. Ea așeză farfuriile, șervetele, paharele și tacâmurile pe o masă rotundă și-i servi. Colonelul își aruncă trabucul în șemineu și se așeză primul, după ce o-ntrebase cum o cheamă. „Louisette“, răspunse ea. Atunci colonelul îi spusese: „Un prenume tare frumos pentru o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule? Este vădit ca lumina acelei zile albe de primăvară că lângă han n-avem cum ședea. Lângă el stă de-a dreapta Barzovie-Vodă, tocmai punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul Metodiu, cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Haciaturian își reia plimbarea. în fond, are și el dreptate: a crescut-o de mică. Episodul 51 LA MASĂ, LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA — Ei, ce serviți? - îi întrebă viziriul pe cei trei moldoveni în timp ce-și punea șervetul la gât. — Eu merg pe-o tocană - spuse spătarul Vulture. Pe dumneata Măria-Ta, spre ce te-ar duce gândul? - se întoarse el spre Barzovie. — Spre cel mult o ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-mi golesc cu nonșalanță farfuria la sfârșitul fiecărui fel. În dreapta mea, Sir Richard trecu triumfător linia de sosire; doar câteva lingurițe, și spuma de ciocolată cu lichior va fi doar o amintire. Belinda refuzase desertul și se juca cu șervetul, cu ochii aprinși degetele ei făcând mișcări bruște și nervoase. Așa trebuie că arătau eroinele lui Evelyn Waugh, frumuseți reduse la o mână de oase, nervoase și febrile. Mi-am aruncat privirile către Charles de Groot. Se uita la Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut ce ți-a făcut fie-ta? părea să întrebe în loc de mulțumiri pentru masă, în tăcerea lui în timp ce se ridica. Ei, a făcut, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar putea ca nimic acolo, pe malul lacului, să nu egaleze dulceața somnului tău de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetele între noi... mai demult. Îți amintești, Watanabe? mă întrebă Nagasawa cu o expresie indiferentă, dând pe gât restul de whisky și comandându-și imediat altul. Hatsumi a pus cuțitul și furculița la o parte, [i-a șters buzele cu șervetul și apoi m-a privit fix. — Watanabe, e adevărat că ai făcut așa ceva? N-am știut ce să zic, așa că am tăcut. — Spune-i adevărul, insistă Nagasawa. Nu mă deranjează! Lucrurile luau o întorsătură urâtă. Nagasawa era îngrozitor când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch? A, da, „Knisch“... Nu Înseamnă nimic. E doar o acoperire. Mă tem că n-am reșit să inventez ceva mai bun. Zâmbi extaziat, parțial mie, parțial chelnerului care tocmai sosea. O cafea, vă rog. Cu lapte rece. Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău nimănui, Sascha. Tu vrei ceva? Pipăindu-mi buzunarele, am comandat un pachet nou de țigări, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat Zeliha povestea, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a dat din cap În timp ce o umbră de spaimă Îi traversa chipul. — O, Doamne, s-a Întâmplat ceva. S-a Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Doamne, s-a Întâmplat ceva. S-a Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini cu scoici de mare, pești și bărci, toate În nuanțe de albastru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini cu scoici de mare, pești și bărci, toate În nuanțe de albastru, iar printre ele pluteau următoarele cuvinte: NU POT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini cu scoici de mare, pești și bărci, toate În nuanțe de albastru, iar printre ele pluteau următoarele cuvinte: NU POT SCHIMBA DIRECȚIA VÂNTULUI, ÎNSĂ POT SĂ-MI POTRIVESC PÂNZELE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ AJUNG TOT TIMPUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin bucătărie. Amândoi iubeau bucătăria, deși din motive complet diferite. Lui Rose Îi plăcea pentru că adora să gătească și o făcea să simtă acasă. Cât despre Mustafa, lui Îi plăcea s-o privească pe ea În mijlocul acelor multe detalii obișnuite, șervetele de hârtie care se asortau cu dalele, halbele care ajungeau pentru o Întreagă garnizoană, băltoacele de ciocolată fondantă Întărindu-se pe blatul de bucătărie. Îi plăcea În special să-i observe mâinile În timp ce feliau, amestecau, tocau și tăiau. Imaginea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau stingerea unui chibrit, ne gonește dintr-un grup și ne dă adăpost În celălalt. O atare diversitate comportă o prețioasă disciplină pentru caracter: cel care agită lingura e contrariul celui care manevrează cuțitul, dar amândoi aproape coincid În folosirea șervetului, pentru a se diversifica pe loc În peperina și boldo. Și toate astea, fără ca vreo vorbă să fie mai presus decât alta și fără ca furia să ne deformeze chipul. Ce armonie, ce inepuizabilă lecție de integrare! Cred că tu pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-i Împedice pă lepre să-și ajungă țelurile amorale. O mică siestă Întăritoare, care a ținut pân la nouă seara, a târcolit chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana. Cât a ținut-o așa, a băgat la dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io m-am luat cu vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot trimită semne și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani. Îmi duc hainele la spălătorie. În sufragerie masa era așezată impecabil, cu vase de cristal și șervete de in, făcând-o pe Fran să se simtă și mai stânjenită de ținuta ei nepotrivită. Avu însă impresia că, Camilla abia aștepta să găsească ceva de criticat. Fran se așeză la masa lustruită, minunându-se că toate femeile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și zeama de la o lămâie. Macroul se curăță, se spală și se sărează, apoi se stropește cu oțet, după care se lasă să stea timp de două ore și se clătește la jet de apă. După aceea, se stoarce cu șervet de hârtie sau tifon curat. Turnăm în tigaia teflon uleiul, apa, sarea, delicatul, piperul și zeama de lămâie, iar atunci când clocotește, punem peștele și îl lăsăm să fiarbă pe o parte, apoi întoarcem peștele și îl lăsăm să fiarbă până
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpăm mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]