722 matches
-
când o să mă văd cu prințesa Belokonskaia, bătrâna, o să-i spun totul despre dumneavoastră. Vreau ca toată lumea să se intereseze de dumneavoastră. Hai, începeți odată. — Maman, păi e foarte ciudat să povestești așa, remarcă Adelaida, care între timp își îndreptase șevaletul, luase pensulele, paleta și se apucase să copieze de pe o stampă un peisaj deja început. Alexandra și Aglaia se așezară împreună pe o canapea mică și, punându-și mâinile la piept, se pregăteau să asculte discuția. Prințul remarcă de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce forță! exclamă brusc Adelaida, privind cu aviditate portretul peste umărul soră-sii. — Unde? Care forță? întrebă tăios Lizaveta Prokofievna. — Asemenea frumusețe e o forță, spuse cu înflăcărare Adelaida. Având o asemenea frumusețe, poți răsturna lumea. Îngândurată, se retrase lângă șevaletul ei. Aglaia privi portretul doar în treacăt, își miji ochii, își împinse înainte buza de jos, se îndepărtă și se așeză deoparte, încrucișându-și mâinile pe piept. Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndepărtată, navigând pe râuri albastre și reci, acest trup care i-a aparținut lui Udi, apoi lui Noga, iar acum se întoarce la mine și îmi aparține doar mie. Vrei să vezi, mă întreabă el, iar eu mă apropii de șevalet, ce frumos, exclam, culorile lui sunt curate și profunde, funda aceea roșie se pierde în părul meu, înconjurându-l asemenea unei coroane împărătești, el stă în spatele meu, îi simt respirația pe gât, mai vrei cafea? Îmi pare rău, nu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta îmi face cea mai mare plăcere, când am învățat să desenez, am studiat același model timp de trei ani, iar de la an la an devenea din ce în ce mai interesant, își ia pensula și mă privește, apoi privește tablourile din jur, dar șevaletul rămâne gol, ca și când prezența mea l-ar deranja, eu privesc acoperișurile roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplă mai multor tablouri de-ale mele atunci când descopăr cât sunt de superficiale, acum, când te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să amestece culorile, o pânză uriașă îl așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-vă un pictor genial, un Dali basarabean, închis în atelierul lui. Cu lacăt pe ușă. Îl auziți cum, minute în șir, se ceartă pe sine, se înjură cu năduf? Îl vedeți cum, furios, își unge fața cu toate culorile de pe șevalet? Nu aștept să-mi răspundeți pentru că, sunt sigur, îl mai vedeți și cum, cu iubita lui în gând, se dezbracă și își pozează nud, pentru un triptic erotic, pictat în 1994. Actualmente, tripticul se află în colecția particulară a avocatului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Întâlnire pentru duminica următoare la cofetăria Trenul Mixt. După ce m-a informat despre vechea lui origine musulmană, căci tatăl său ajunsese la plajele noastre Încolăcit Într-un covor, Tafas a Încercat pe loc să-mi lămurească ce-și propunea pe șevalet. Mi-a zis că În Coranul lui Mohamed, pentru a nu mai pomeni de rușii din strada Junín, e formal interzisă pictarea de chipuri, persoane, trăsături, păsări, tăurași și alte ființe vii. Cum să pui În mișcare pensula și paleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în același timp, mult mai subtil. ― Din păcate, reluă el pe un ton surprinzător de indiferent, sezonul florilor a trecut de mult, contesă. Și dezveli un tablou ceva mai mare, așezat pe șevalet. Cred că l-ați recunoscut deja pe prințul Manuc. ― Ah, deci așa arată! Dezamăgirea dărâmase nu numai vocea Toinettei, dar și multe alte arhitecturi interioare. ― Deocamdată nu arată în nici un fel, o corectă el. Alteța Sa are multe îndatoriri și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atmosferă ce amintește de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două-trei zile Înainte, aveam să le pictez la șevalet ca pe o natură moartă. Enciclopedia morților a fost tipărită pentru prima oară În mensualul belgrădean Književnost, din mai-iunie 1981, iar un an mai tîrziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de breaslă și facem atâta cât putem pentru membrii noștri. Care sunt proiectele tale literare (culturale) pentru care mai ai nevoie de trei vieți? La care dintre ele lucrezi acum? Un roman. O carte de poeme. Visez și la un șevalet și la un geamantan de culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vei vorbi doar În italiană. Ceilalți te vor proteja din umbră. La semnalul lor, vei picta, cât de repede vei putea, portretele unor personaje care urcă sau coboară treptele Palatelor Topkapî sau Ak Sarai. Acele portrete trebuie să dispară de pe șevalet În câteva secunde și să ajungă la una din corăbiile care vor aștepta În port. Dacă această misiune reușește, vei primi o alta, mai grea. Voi obține Încuviințarea măriei sale de a trimite un grup de Apărători pe Drumul Mătăsii. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci zile În urmă fusese Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise să-i convingă că nu era decât un pictor genovez care voia să facă cunoscute În Europa minunile de arhitectură ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În mânecă. La doar câteva clipe, fumătorul de narghilea stinse pipa și o scutură Într-o farfurioară de pe masă. Alexandru strânse repede șevaletul și părăsi piața. De pe una din străduțe apăru o patrulă de gărzi ale sultanului, care trecută prin piața absolut pustie. Nici un pictor și nici un cerșetor nu se afla acolo. - Poate Întâiului Cuceritor i s-a părut doar... spuse, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ceva rău, fiindcă blocarea pieței nu putea fi un motiv de bucurie. După puțin timp, o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de orgolii. În uralele mulțimii, sultanul ieși din palat. În aceeași clipă, Alexandru Își simți brațul strâns cu putere. -Nu te Întoarce, Îi șopti o voce cunoscută. Ne retragem spre bazar odată cu mulțimea. Misiunea e anulată. - Gabriel! Pictorul Își strânse șevaletul la piept și Întoarse privirea spre locul În care știa că se află cerșetorul. Dar cerșetorul nu mai era acolo. Nu trecuse decât o clipă. Dar nu mai era acolo. Nu mai era nici la stânga, nici la dreapta, ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Morovan, că ancorarea În această zonă este interzisă! Riscăm să trezim suspiciunile pazei de coastă! Apărătorii ieșiră pe punte. Alexandru urcă pe vârful provei, așteptând să sară pe mal. Apoi Își aminti ceva, fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din care se putea vedea poarta, Încă din prima secundă În care ar fi fost deschisă, dar și corabia pe care echipajul căpitanului Morovan aștepta o cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corabia pe care echipajul căpitanului Morovan aștepta o cât mai rapidă ridicare a ancorei. Alți doi Apărători sosiră lângă el și, Înțelegând că are nevoie de spațiu pentru un ultim portret, Împinseră ca din Întâmplare mulțimea, făcând loc pentru instalarea șevaletului. Nimeni nu acordă atenție acestei extravaganțe, căci toată lumea avea privirile ațintite spre poartă și spre camerele de la etaj, unde putea apărea, dintr-o clipă În alta, cineva care să anunțe un eveniment neașteptat. Sosiseră deja aproape o mie cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Olanda. Cine știe ce li se poate Întâmpla? Stai așa, trebuie să-mi mișc piciorul, a Început să-mi amorțească. A condus-o din curte spre apartament. Nu se mai vedeau nici pânze, nici cutii de vopsele, abia a Întrezărit siluetele unor șevalete, prin cadrul cărora se Întrevedea valea peste care căzuse noaptea. S-au așezat pe treptele din spatele căsuței, unde Începea coasta abruptă. Era foarte târziu, valea era scăldată În lumina lunii, era greu de crezut că ziua ar fi putut fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar nu studiase la Academia de Artă din orașul natal, ci își găsise maestrul la Universitatea Tehnică din Danzig: profesorul Pfuhle, cunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil. Numai pe țigani îi ocolea, ca și când s-ar fi temut că ei ar fi putut să înțeleagă trucurile jocului său cu cuvintele și - lucru de care îi era cel mai frică- ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rarități din perioada orașului liber, salvată de mama din harababura izgonirii, în schimbul unui set complet de dotări pentru atelier. Din depozitul din subsol el a sustras o capră de modelaj, două discuri rotative, mai multe compasuri de metal și un șevalet care, astăzi, fără ca eu să știu cine mi l-a trimis atunci când m-am mutat, încă mai stă în atelierul meu din Behlendorf purtând inscripția Sala nuduri II. Dar nici acest troc, nu, nimic nu putea compensa pierderea iubitei, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]