805 matches
-
din nou reparată. Cu această ocazie a fost schimbată talpa de pe latura de nord și a fost îndreptat turnul care se înclinase cu aproape un metru. Fundația bisericii a fost prinsă în beton armat și acoperișul a fost reacoperit cu șindrilă. Lucrările au fost făcute de un meșter local, pe numele lui Maxim Ioan, ajutat de fătul bisericii Oniga Grigore a lui Bogdan și de alți credincioși. Aceste lucrări au fost făcute cu fonduri primite de la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
spațiul destinat acesteia și cimitirului fiind delimitat de cele două ulițe principale ale satului, una spre nord și cea de-a doua spre sud. Ascunsă printre pomii fructiferi, biserica se face remarcată dintre casele satului prin turnul său acoperit cu șindrilă. De dimensiuni mai de grabă mici, având aproximativ 10 m lungime și 6 m lățime (măsurătorile făcute pentru documentația restaurării din 2011 precizează că lungimea bisericii este de 10,12 m, lățimea este de 4,15 m, înălțimea coamei este
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
zugraviți Sfinți Părinți iar pe peretele de nord este prezentată scena răstignirii. Trecerea din naos în absida altarului se face pe două uși, una destinată preotului iar cea de-a doua pentru diacon. Edificiul este protejat de un acoperiș de șindrilă unitar, cu pante repezi și cu streașină prelungită. În partea vestică a acoperișului este amplasat, deasupra pronaosului turnul bisericii, nu prea înalt, terminat cu foișor și fleșă. Ușa bisericii, este făcută dintr-o scândură groasă prinsă cu balamale de fier
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
intemperiilor de peste ani. Inscripțiile interioare sunt în alfabetul chirilic, în care au fost tipărițe și cărțile de cult, care pot fi admirate în cadrul micului muzeu amenajat în cadrul Protopopiatului Ortodox din Șimleu Silvaniei. În anul 2005 a fost refăcut acoperișul de șindrilă, iar pe parcursul anilor 2007 și 2008 a fost construit gardul împrejmuitor. Lucrările de reparație s-au făcut în mare parte cu sprijinul credincioșilor, al Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Sălaj și al Primăriei comunei Bobota.
Biserica de lemn din Derșida () [Corola-website/Science/309825_a_311154]
-
dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn, în stare bună, avea acoperișul făcut din șindrilă, și acesta în stare bună. Edificiul avea boltitură și era padimentată cu scânduri, fiind asigurată contra focului la Reuniunea de Asigurare Diecezană Gherla. Preotul avea șapte rânduri de veșminte bisericești, toate în stare bună. Potirul și discul erau din argint
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
rânduri, lucrările făcute cu aceste ocazii alterându-i aspectul inițial. Una din aceste lucrări a avut loc în anul 1955, renovată fiind de către Ciubăncan Augustin, conform inscripției păstrate pe unul din stâlpii de la intrare. În urma acestor lucrări, peste acoperișul de șindrilă a fost pusă tablă, pereții bisericii fiind tencuiți atât în interior cât și în exterior. În ultima perioadă, comunitatea creștinilor care foloseau biserica era constituită ca filie, alături de filia Valea Lungă, a parohiei Zalha. Toate bisericile din această parohie, inclusiv biserica
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
Sălaj. Unicitatea acestui plan consta în faptul că biserica avea pronaosul poligonal iar, absida altarului era pentagonală, nedecroșată. Intrarea în biserică se făcea prin latura de vest, ușa fiind adăpostită de o mică prispă. Acoperișul, unitar, inițial a fost din șindrilă, ulterior fiind pusă tablă. Peste pronaos se afla un mic turn-clopotniță îmbrăcat în tablă. Turnul, în partea superioară avea deschizături dreptunghiulare pentru ca sunetele celor două clopote să poată fi auzite. Pronaosul bisericii era tăvănit, în timp ce naosul era acoperit de o
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
caz foarte rar la bisericile de lemn, are contur semicircular, rezultat din cioplirea arcuită a celor cinci rânduri de bârne ce se prind cap la cap în cheotoare de tip „cârlig". În anul 1916 biserica a fost renovată, învelitoarea de șindrilă fiind înlocuită cu tablă galvanizată. În naos s-a adăugat „corul" susținut de patru stâlpi fusiformi, cu capiteluri cioplite în forma unor trunchiuri de piramidă inversate, cu baze paralelipipedice. Scara de acces la cor este în naos. Bolta semicilindrica a
Biserica de lemn din Chieșd () [Corola-website/Science/309839_a_311168]
-
numită ... în 1796". Anul este trecut atât cu cifre arabe cât și chirilice. În biserică sunt și câteva icoane pe lemn de valoare, datând din secolul al XVIII-lea. Această biserică a fost mult mai frumoasă când avea acoperișul din șindrilă nu cum este ,renovată, cu tablă zincată. A fost biserica copilariei mele și mergeam cu mult drag pâna când viața mi-a purtat pașii în alt colț al țării. În partea din stânga (în exterior) identic cu cel din dreapta era , colțul
Biserica de lemn din Chieșd () [Corola-website/Science/309839_a_311168]
-
răsărit, are formă poligonală, iar tavanul boltit se racordează cu pereții prin trei fâșii înclinate. Turnul-clopotniță măsoară de două ori înălțimea navei bisericii având o siluetă deosebit de zveltă. El are baza în patru laturi, ca de deasupra clopotelor acoperișul de șindrilă să zvâcnească în șase ape, înfigându-se în nori ca o suliță. Numeroasele elemente exterioare de decor - șindrila zimțuită, ramele traforate de la ferestre - cândva pictate - la care se adaugă zăbrelele contorsionate în formă de cârcei de vie, „ochiurile” în faguri
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
două ori înălțimea navei bisericii având o siluetă deosebit de zveltă. El are baza în patru laturi, ca de deasupra clopotelor acoperișul de șindrilă să zvâcnească în șase ape, înfigându-se în nori ca o suliță. Numeroasele elemente exterioare de decor - șindrila zimțuită, ramele traforate de la ferestre - cândva pictate - la care se adaugă zăbrelele contorsionate în formă de cârcei de vie, „ochiurile” în faguri ale geamurilor, crucile de pe turn și de pe coama acoperișului - dau un plus de atractivitate și încântare. Crucile au
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
lemn din Valea Loznei, din formularul de asigurare întocmit la 15 Decembrie 1914 aflăm că biserica avea lungimea de 13 m, era lată de 5,75 m, înalțimea pereților este de 2,3 m, pereții fiind din lemn, acoperișul din șindrilă, turnul din lemn, acoperit și acesta cu șindrilă, valoarea de asigurare fiind de 2000 coroane. În anul 1917 credincioșii din Valea Loznei trimit o adresă propotopului căruia îi solicită să sfințească biserica în data de 27 Octombrie a aceluiași an
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
întocmit la 15 Decembrie 1914 aflăm că biserica avea lungimea de 13 m, era lată de 5,75 m, înalțimea pereților este de 2,3 m, pereții fiind din lemn, acoperișul din șindrilă, turnul din lemn, acoperit și acesta cu șindrilă, valoarea de asigurare fiind de 2000 coroane. În anul 1917 credincioșii din Valea Loznei trimit o adresă propotopului căruia îi solicită să sfințească biserica în data de 27 Octombrie a aceluiași an, ca urmare a lucrărilor aduse bisericii: un padiment
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
Din aceste documente datate în 1974, păstrate în arhiva parohială aflăm că biserica din Valea Loznei a fost edificată în anul 1870 din lemn de ștejar, informație păstrată și în pisania de pe fațada balconului. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă schimbată în mai multe rânduri. La intrare deasupra ușii se găsea sculptată în lemn o cruce simplă. Altarul are formă octogonală (de fapt este de vorba de o absidă decroșată cu cinci laturi) iar turnul este înalt de 15 metri
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
latura de răsărit printr-un timpan. Cât privește spațiul naosului, acesta este acoperit de boltă semicilindrică înaltă de 4,17 m în timp ce pronaosul are o înălțime de doar 1,81 m, fiind tăvănit cu scânduri de brad. Acoperișul bisericii, din șindrilă, sporește farmecul bisericii. Acesta nu este unitar, deasupra absidei altarului fiind ușor mai scund. Spre vest, deasupra pronaosului se află turnul-clopotniță ce adăpostește clopotele bisericii. Este învelit și acoperit tot cu șindrilă și are galeria turnului deschisă, parapetul acesteia fiind
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
tăvănit cu scânduri de brad. Acoperișul bisericii, din șindrilă, sporește farmecul bisericii. Acesta nu este unitar, deasupra absidei altarului fiind ușor mai scund. Spre vest, deasupra pronaosului se află turnul-clopotniță ce adăpostește clopotele bisericii. Este învelit și acoperit tot cu șindrilă și are galeria turnului deschisă, parapetul acesteia fiind ușor ieșit în afară. Coiful turnului, cu o bază pătrată se prelungește având în a doua sa parte o secțiune octogonală. În vârful turnului, în capătul coamei acoperișului precum și deasupra altarului se
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
grinzile pereților au fost acoperite mai întâi cu o rețea de crenguțe de carpen. Ulterior au fost aplicate cel puțin două straturi distincte de tencuială, așa cum se poate vedea în unele părți ale peretelui unde tencuiala este picată. Acoperișul de șindrilă a fost înlocuit cu unul de tablă zincată în anul 1965. Acesta este comun pentru spațiul pronaosului și al naosului, în timp ce în dreptul absidei altarului este mai scund. Coama acoperișului poartă, în extremitatea sa estică, deasupra naosului dar și deasupra absidei
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin Muruz, Vo[i]vod, în an 1779 august 1”". Pereții bisericii au fost tencuiți în exterior și în interior, fiind pictată în 1834 direct pe lutul care acoperă nuielele. Acoperișul bisericii este din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
preluat funcțiunile bisericii vechi. este una dintre foarte rarele biserici cu pereți din împletitură de nuiele cunoscute în România, care s-au păstrat până în zilele noastre. Pereții au fost lutuiți, tencuiți și apoi văruiți în culoarea albă. Este acoperită cu șindrilă.
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
este heptagonală. Absidele sunt împodobite cu arcade oarbe, având deasupra lor două rânduri de ocnițe (mari și mici). Ocnițele mari se întind de la o absidă laterală la celalaltă, pe când ocnițele mici se prelungesc până în dreptul pridvorului. Acoperișul bisericii este din șindrilă și a avut două boltituri mici la capete. Ulterior, acoperișul a fost înălțat, boltiturile au fost suprimate, acoperișul turlei a fost făcut țuguiat (anterior era boltit), iar deasupra altarului a fost înălțat tot un acoperiș țuguiat. Deasupra naosului se află
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
exista o fereastră. Intrarea era pe partea sudică a bisericii. Intrarea era frumos ornamentată printr-un portal decorat cu motivul frânghiei. Dimensiunile bisericii erau aproximativ următoarele: lungimea 15-18 m, lățimea 5-6 m iar înălțimea de 3-4 m. Era acoperită cu șindrilă. Biserica a fost demolată la data 20 iunie 1957 după primirea acceptului de demolare din partea autorităților Raionului Jibou. Materialul rezultat în urma demolării a fost vândut contra sumei de 4000 lei unui cetățean din Baica.
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme și ghete. Din mîncărurile preferate erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-a început dezvoltarea demografică destul de lent. În 1861, în Băcioi erau 270 de gospodării cu o
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
social culturală e abia în stadiu de început. Nu toți locuitorii dispun de locuri de muncă. Biserica sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Cea mai veche dată despre ea e anul 1801. Era construită din lemn, unsă cu lut, acoperită cu șindrilă. Chiar de la înființare dispunea de veșminte, cărți religioase. În prezent se petrece lucrul de acumulare a exponatelor pentru deschiderea unui muzeu în gimnaziul din localitate. Este rezervat în acest scop un cabinet special. Lucrul se desfășoară sub conducerea profesorului de
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
Alimănișteanu. Pe moșia de la Bilcești (jud. Argeș), sat situat lîngă Câmpulung Mușcel, Dumitru Alimănișteanu a organizat câteva ferme model și a ridicat, prin 1938-1943, un conac impozant, în stil românesc, cu zidărie din piatră și cărămidă aparentă, cu acoperiș din șindrilă, proiectat de arhitectul Octav Doicescu, intenționînd să-l transforme într-un azil pentru bătrîni. În 1947, a fost nevoit să doneze Academiei moșia de la Bilcești, care a funcționat ca stațiune pomicolă de cercetare pînă în anul 2002. Conacul, gândit și
Dumitru Alimănișteanu () [Corola-website/Science/306169_a_307498]
-
incendiată. La mijlocul secolului al XVIII-lea, bucureștenii foloseau apa din Dâmbovița sau din puțuri pentru stingerea incendiilor, care erau anunțate prin „tragerea clopotelor”. Incendiile se produceau destul de des pentru că în mahalalele Bucureștiului, casele erau construite din lemn și acoperite cu șindrilă sau trestie. Dintre incendiile mari din București, documentele menționează: În 1847 se înființează serviciul de pompieri. Pînă în acest an, cei care ajutau la stingerea incendiilor erau voluntarii, în general cetățenii care locuiau în apropiere. Nu s-au mai înregistrat
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]