1,067 matches
-
dificilă. Ai aflat, cred, deja de asasinarea lui Waldomar. — Da. Fiul lui cum e? Alpinianus scoase un suspin adânc. — A murit. Azi dimineață, în zori. A fost lovit de o săgeată în umăr, dar, căzând de pe cal, și-a frânt șira spinării și, după spusele medicilor, trupul lui era grav vătămat și pe dinăuntru. Am sperat cu toții că o să-și revină, dar nu s-a întâmplat așa. De altfel, când i-am văzut sosind ieri seară, nu mi-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era posibil ca lucrurile să fi stat chiar așa. Maliban, veșnicul taciturn, de astă dată vorbi: — Cred că am face bine dacă am controla poarta lui Marcentius. Probabil că acolo au rămas puțini. Prefectului îi trecu un fior prin șira spinării. — Bine. Să mergem, atunci! Trebui să străpungă mulțimea, înaintând împotriva curentului; fu nevoie de multe eforturi ca să ajungă să intre pe strada întunecoasă ce ducea la Poarta de Apus. Acolo întâlniră câțiva milițieni ce se îndreptau în direcția opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropie de ieșire, În eventualitatea unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă. Privirea lui, În care se putea observa - ură și deznădejde - te făcea să simți, picături de sudoare rece pe șira spinării...!! Cei doi gansteri - invidioși - priveau duios la amicul lor, cu ură la Doctor, așteptând semnalul convențional În care Doctorul se va putea numi „Norocos”, numai dacă va reuși să scape În viață...!! Fără a scoate un cuvînt, Gică picior
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o imensă crescătorie de pește crap...!” În momentul când Tony Pavone auzi cuvântul „Pește”, se cutremură de groază. Amintirea suferințelor, a „Dansului Morții”, În care timp de douăzeci și patru de ore aproape părăsise această lume, Îi produse o sudoare rece pe șira spinării, și o vizibilă paloare a feții. Se strădui totuși să fie atent. Anteprenorul interveni. „Aici, În această parte a lacului au fost proectate spre a fi montate șase barăci metalice de mare capacitate. În acest scop, am venit la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept, ai avut o inspirație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să se absoarbă. Toată fața, cu excepția ochilor. Vestea sinuciderii ei a fost anunțată în toate ziarele. Nu era deci normal ca îngerul păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis el indicând un punct înspre sud. Vezi cum îi iese voma pe gură ? Danny și Charlie au izbucnit în râs, iar Mike s-a băgat la loc în sacul de dormit și și-a pus mâinile sub cap. Sub șira spinării avea o piatră, numai că Danny s-a cuibărit lângă el, așa că bărbatul nu s-ar mai fi mișcat pentru nimic în lume. Ce ziceți de Țâțele lu’ Barbara ? a intervenit Charlie. Acolo. Mike s-a uitat la haloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem să-i spun Claudiei) și că o să fiu văzut de toată lumea alături de ea. Faptul că ne apelam folosind porecle
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
austriac de-al lor. Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o făcea din reflex sau se implica uneori sufletește. Mă derutau mângâierile ei de pe urmă, când Creața trecea de noi și reveneam la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea mă privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se tot părea că altceva voia să mă întrebe. Îi pot vedea chiar și cu ochii închiși, mă lăudam și ea îmi trecea mâna prin păr desenând mici rotocoale cu degetele ei de pianist. Mii de fiori mă treceau pe șira spinării și prin toți porii, alcoolul căuta să iasă, lăsând în urmă miros de stătut și de sudoare. Tu ai iubit până să vii aici la școală? Îți poartă dorul careva acasă? Te poartă cineva în vis? Nu știam cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și datorită lor eram În stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi era fină, dar nu prea deschisă la culoare și nu-ți era greu să-i ghicești o dîră de păr pe spate. Șira spinării Îi era bine arcuită, dar se ținea dreaptă. Arăta mai matură decît era, mult mai femeiușcă decît mi s-a părut cînd am văzut-o În contra luminii. Dar trupul ei, ce părea de copil, se armoniza perfect cu sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asiatice sau est-europene. Un grupuscul de bărbați băștinași nu prea agreează parteneriatul conjugal. Vor femei clasice. Casnice. Speriate de propria lor dependență. Unele la care să le dea peste bot când au chef, să le mai rupă un dinte, o șiră. De, se mai defulează omul. Femeilor lor li s-au așezat bine gărgăunii emancipării în cap. Le e frică și li se cam înmoaie mâna, că protestează și îi bagă la gherlă. Atunci, ce să facă? Mai dau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe șira spinării când mă gândeam că și eu, poate, sunt la fel și nici măcar nu-mi dau seama. „Cum trăiești, mă, Victore? Cum trăiești, mă, acolo?” „Ca un vierme, mă, o lună de zile. Și ca un fluture două zile, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și am fost copleșită de senzația pe care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Buni Maguire. Cum îl chema? Nu mi-l aminteam pentru că... —...nu l-ai cunoscut niciodată. A murit la scurt timp după ce te-ai născut, zice. Mi s-a făcut pielea de găină și m-a trecut un fior pe șira spinării. —Așa e. Oh, Doamne. L-a întâlnit pe Aidan? Acolo? Adică, unde-or fi ei? Leisl era încruntată și își ținea degetele apăsate pe tâmple. — Îmi pare rău, Anna, intră altcineva pe fir, o femeie. Îl pierd. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare asupra datei pentru prezentarea Formulei 12 din partea celor de la Devereaux. A zâmbit încântat și, deodată, simțind că mă trece un fior pe șira spinării, am știut ce avea să se întâmple. Înainte chiar ca el să rostească propoziția, am știut ce avea să spună. —Miercurea viitoare. 6 octombrie. Ora 9 dimineața. Am simțit că mi se taie picioarele. Miercuri 6 octombrie era dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
băiețel blond cu o pălărie“ și cu „inițiala J“; descrierea i se potrivea micului Jack tot atât de mult pe cât i se potrivea lui JJ. Poate că Aidan încercase - prin intermediul lui Leisl - să îmi spună despre el? Am simțit un fior pe șira spinării și deodată mi s-a făcut pielea găinii. Așadar Leisl primise cu adevărat mesaje de la Aidan? Nu știam. Și bănuiam că n-aveam să știu niciodată. Și oricum ce mai conta acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost salvat; s-ar fi schimbat cursul istoriei. Dar Antonius strângea doar pumnii, după ce schimbase cu Vitellius niște cuvinte pe care Valerius nu le putea auzi. Se uită din nou la imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arma cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți un fior rece pe șira spinării. Skorpius înainta fără să privească pe nimeni, cu părul de culoarea paiului strâns în coadă și chipul inexpresiv. Purta o tunică scurtă. Gladiatorii îi făcură loc să treacă, iar funcționarul se grăbi să-i dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Bucăți de propoziții. Gândul la un râu întunecat străbătând o țară palidă. „O“-ul răcoritor din Columbia, peste care limba trecea la fel de ușor ca peste apă. Urmărise contururile unei hărți care arăta ținuturile savanelor din toată lumea, își trecuse degetele peste șira spinării închipuită de niște munți din atlas, apoi în jos peste venele alcătuite din râuri albastre. Dar uitase cât de esențial era să termine munca în noaptea aceea, uitase de importanța examenului de a doua zi. Ținuse lumânarea suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mă ia până nu i-am arătat banii. Nu i-am luat-o în nume de rău. Visasem - cine are nevoie de vise când duce o asemenea viață de noapte? - de chin, de râs, de fiori de gheață pe crenelata șiră a spinării. În baie m-am dezbrăcat încet în fața oglinzii. Mai întâi fața: deasupra ochiului stâng era o umflătură cenușie, și părul mi-era bine ars în aceeași parte. O bătaie? Nu credeam să fi fost vorba despre așa ceva. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]