1,089 matches
-
pe mine. Mama era o proastă. Așa spunea tata. Era tata, în fond, nu puteam să nu îl cred. Îmi aduc foarte bine aminte vocea lui, și azi îmi răsună în urechi. O voce groasă, te lua cu fiori pe șira spinării atunci când deschidea gura. Tot atunci te trăznea și mirosul de tutut. Tata fuma mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să plec spre
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
stau departe, fără să știu ce-i cu el? — Nu are rost, a repetat Bobo, cercetându-mă la rândul lui cu o privire sumbră. Cccredeam că ți-ai dat seama... Dintr-odată m-a furnicat un fior de spaimă pe șira spinării. Mi-a devenit evident că nu pot lăsa să treacă ziua de 1 Mai fără să-l văd pe Eduard și fără să-mi țin promisiunea. Cine știe ce mai putea interveni după 1 Mai, dacă nu ajungeam atunci la el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te afli. O înspăimânta ideea că nu mai vede pe unde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea de bătrânii înamorați, dar lumea, ca în genere, așa în cazul acesta spețial, nu avea dreptate. Scriitorul acestor șire ar mai avea de adaogat ceva - nu morala istoriei, căci ea-i vădită, ci o întrebare: Oare esistă fericire fără amor? Poate, dar nu cred. {EminescuOpVII 145} CEZARA (variantă parțială ) 2276(II) VI Sânt oameni pe cari spirite de observație
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o pană roșie și, suindu-mă pe cal, intrai în stradele aprinse din amândouă părțile ale orașului. Vuietul cel sălbatec al tobelor inamice, casele năruindu-se mistuite de flacări, prin ferestrele plesnite ieșind flacăra neagră - roșie. cu fum negru... astfel șirele caselor păre[u] pus[e] în ordine de bătălie cu capetele arzînde, cu ochii cei plini de flacără și fum. Oamenii alergau și țipau, stradele negre foiau asemenea mușinoiului de furnici, unii cărau și duceau lăzi, cu fața speriată și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum a fost Maria Magdalena. Tomo, nu mai cer iubirea ta, căci când vei citi aceste șire, n-ai mai putea iubi decât cranul cel îngropat și ochii cei morți a unei fete nebune - nebune de amorul tău - zdrobite de iubirea ce i-o impusese natura, de iubirea pentru bătrânul ei tată. Tata bolea, eu nu puteam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe un scaun să reaprindă prin întuneric candela de la icoana îmbrăcată cu argint a mamei Domnului. Dar, cu viclenie, ea luase albumul în care scrisesem și se uita la palida și subțirea lumină a candelei, ea-și plecă pleoapele asupra șirelor albumului deschis. Astfel cum stătea, naltă, suspendată în aer, părea umbra arhangelului de pază ce lumina visurile unui copil inocent. Era icoana distingibilă, dulce, albă dintr-un vis noptos, era speranța-ntr-o viață neagră și sfarmată... nu era femeie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
libertatea d-a așeza mai groșcioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Achile, Zogru arăta ca un mormoloc și își închipuia că este un suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
om. - Te referi la coarne și la aripile de pe spate? Nu e chiar ceva neobișnuit. M-am gândit și eu adeseori la tot felul de lucruri, dar am mai avut un unchi care avea pe umeri ceea ce am eu pe șira spinării. E ceva ereditar. Lui Zogru îi plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o sponsorizare pentru o plachetă de versuri, asta e o deformare voită a conștiinței. Se pare că, odată cu primii bani primiți de la generosul om de afaceri, toți acești oameni și-au lăsat la ușă nu doar spiritul critic, ci și șira spinării.“ Pentru CTP ar trebui să fie cea mai tristă zi din viața lui. Însuși Florin Negruțiu, unul dintre cei mai talentați jurnaliști din România, căruia i-a predat, în mod simbolic, ștafeta în urmă cu câțiva ani, se desparte
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Băiatul tremura aduncându-și aminte. În acel moment, și în îngustarea distantă a ochilor săi, părea fără vârstă, ca și cum și-ar aduce aminte de ceva care se întâmplase în urmă cu o sută de ani. M-a trecut un fior pe șira spinării. Porfiri își strânse buzele și se uită repede la reacția lui Salitov. Polițistul se încrunta gânditor. ă Interesant, acceptă Porfiri. ă Deci o primesc acuma? Dmitri întinse mâna. Porfiri trase cu ochiul și dădu la iveală rubla de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
căruia cel mort acum, îi cătase pricină. Crăcană își aminti într-o fracțiune de secundă de omul mare și roșu care îi stătuse în față împroșcându-l cu gura largă de cuvinte și un fior de frig ți trecu pe șira spinării, dar de undeva din adânc o apă călduță îl învălui și îl inundă treptat, ridică încet cu luare aminte capul, îi văzu atunci pe ceilalți mici, îl văzu pe Lăscărică gesticulând, caraghios ca o paiață, cu glasul său când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum în fața unei adunări de oameni îmbrăcați la patru ace. Baza de clienți din Europa a Global Finance, mai nou InvestorCorp. Să vă explic situația. Selectă prezentarea în PowerPoint pe laptop. Nu se întâmplă absolut nimic. Simți sudoarea rece pe șira spinării. Mai dădu o dată click pe ea. Ecranul se stinse. Cred că s-a închis, zise Neil. Mai ai baterie? Ar trebui să mai am, spuse ea, deși habar n-avea, pentru că nu prea folosea laptopul și nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
invitația, avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță și a câtorva prieteni vechi. Darcey nu prea își dădea bine seama cine erau prietenii vechi - colegi de școală sau facultate, probabil -, dar ideea aceasta îi dădea fiori pe șira spinării. Tot ce trebuie să fac este să mă retrag, își spuse. Nu-i mare lucru. Dar știa că n-o să fie în stare. Ce catastrofă! exclamă Amelie atunci când Darcey încercă să le explice totul. Ce-a fost în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până la urmă nu am fost în stare să îi spun. Darcey zâmbi. Așa că în final tot ești o sentimentală. —Fără să vreau. Și de atunci s-a purtat atât de frumos, încât de câte ori mă gândesc, mă ia cu fiori pe șira spinării. N-ai să-i spui, nu-i așa? Sigur că nu, zise Darcey. Și oricum, acum că te-ai întors și totul se rezolvă, nu e nevoie să mai vorbesc cu el, indiferent despre ce. E logodnicul tău. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit, ce și-o mai fi amintit oare?! sau sunt doar durerile ascuțite ce-l încearcă pe șira spinării?! Da! Vrei să-ți aduc ceva sau?! Dacă vine Corina trebuie s-o conving să mă ducă la mănăstire, nu pot lăsa biserica neterminată! Ce-ar crede părintele Ioan despre mine?! Și voi picta din nou, și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l incomodează, mai avea puțin și, Corina se întoarce spre mine așteptând să-i dau cu precizie, Mai aveam trei metri! A căzut de pe schelă anul trecut, a făcut un atac, i-a fost atins nervul optic, medicii preocupați de șira spinării, de oasele zdrobite au sesizat prea târziu că ochii îi sunt atinși, Era important, intervine cu o opinie avizată Alex, e medic doar, să i se salveze coloana, putea să paralizeze, Alex dă și alte detalii medicale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până la Roma, poate ar trebui să încerc autostopul, e deja târziu, unde voi dormi la noapte? măcar de-ar sta ploaia să pot hoinări pe străzi, dorul de Ana, trupul ei cald, fremătător și șarpele rece ce-mi coboară pe șira spinării, m-a prins ploaia pe străzi și mi-e frig acum, tremur, ar trebui să-mi iau ceva de mâncare, cerul întunecat, culoare El Greco, s-a mai rărit și ploaia, dar încă nu pot să mă mișc din imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții îmbrăcați numai în mozaicuri de mă cuprinde frigul, afară atât de cald, Nu mai cobor în grotele sacre, cu gândul doar la frigul din jurul criptelor și-mi îngheață șira spinării, prefer mai degrabă să urc treptele spre vârful cupolei, le număr, una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, pe lângă mine urcă și alți turiști, nelipsite aparatele de fotografiat, graba unora, nerăbdarea cu care, nouăsprezece, doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]