939 matches
-
salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la lucru, am părul acoperit de praf și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește din lemn. Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să devină mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că dacă împăratul ar mai privi-o o singură dată, i-aș pierde afecțiunea. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de oase uscate caută spiritul său, ci lumina purpurie a nemuririi. Trupul lui Hsien Feng se contractă brusc. Mișcarea durează câteva secunde și apoi încetează. Aud vaietul lui Nuharoo și o văd cum își duce mâna în robă după un șirag de mătănii. Potrivit surpestiției, acesta ar putea fi momentul în care spiritul celui pe moarte intră în faza de meditție. Mă rog ca Majestatea Sa să-l cheme pe Tung Chih. Dacă nici singurul său fiu nu îi ocupă ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acesta crede că prin poezia cita tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o plâng și care‐ o cântă Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
adreseze, dar știa că răspunsurile la ceea ce întreba aveau să fie aceleași. Își lipi palmele de podea, cu respect. — S-ar putea ca asta să fie ultima oară când te văd. Kaisen își coborî pe podea mâinile, înfășurate într-un șirag de mătănii, și plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
favoare. — E superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish, mă întrerupe Lucille, dar Randall tocmai a surprins-o pe Claire cu colierul ăsta. E fabulos, nu-i așa? Mama face un pas înapoi, ca să se uite mai bine la șiragul de diamante sclipitoare din jurul gâtului meu. — Ei, Doamne! exclamă ea. E... e splendid. Câtă generozitate din partea lui Randall. Ei, Claire, poți să porți perlele bunicii cu altă ocazie. Acum sunt ale tale. Mama strecoară perlele la loc, în punguța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât - deja așezată pe un scaun, la birou, chiar în fața șefei. — L-ai concediat pe Phil? am fumegat. Cum ai putut, Vivian - e cel mai bun editor pe care-l avem! Nu are nici un sens! În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai semănam cu mine. Arătam... ca o fată care trebuie să fie iubita lui Randall Cox. — Ești superbă, Claire, mi-a șoptit el, venind în spatele meu, în timp ce-mi aranjam părul, în fața oglinzii. Randall a scos ceva din buzunar - șiragul de perle Mikimoto pe care-l văzusem în vitrina magazinului, în urmă cu o săptămână. — Randall! Ți-am spus să nu... — Nu-mi spune decât mulțumesc, mi-a murmurat el în ureche. Hai să mergem! Avem o rezervare la Alain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se leagănă cu un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci de fasole. Fruntea mamei se brobonește de sudoare, care începe să-i curgă pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia scutură din cap și zice că-și termină treaba. Fata își privește picioarele. Sunt la fel de groase ca niște picioare de elefant. Fetei i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Aleagă spre sălbăticia pământului, acolo unde pacea își deschide brațele. Când apare durerea și respirația îi devine superficială, ea scoate o șoaptă, un vers care a fost preferatul ei atunci când juca rolul Doamnei Taimo: Oare poate cineva să refacă un șirag de flori de iasomie dintr-un ceainic? 21 Mă epuizează să țin pasul cu Mao, deși tactica jocului a devenit mai simplă. Lupta în vederea înaintării s-a redus la trei persoane. Premierul Zhou, mareșalul Lin Biao și eu am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tem că v-au băgat într-un mare rahat. În acel moment, purtată de primele acorduri ale muzicii, își făcu apariția primadona. În rochie de mătase aurie, cu o spumă de dantele și panglici la mâneci și pe poale, cu șiraguri de perle aurii în păr, Nanone își confirma din plin titulatura. Uitase de foame, uitase de oboseală. Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi continuat. Din privirile cu care-o fericesc fetele alea, îmi dau seama că, întotdeauna, ceea ce poartă ea e exact ce și-ar fi dorit și ele, chiar dacă, din perspectiva unui bărbat, e doar un simplu bikini, asortat cu trei șiraguri de mărgele turcoaz, înfășurate neglijent în jurul gâtului. Celălalt grup e format din fetele de cu totul alt gen. Cu părul blond, proaspăt vopsit, destul de plinuțe, nici nu mai au pretenția că sunt frumoase; tot ce mai încearcă este să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or fi fost. Belbo mi-o prezentă: „Ea e Sandra, vă cunoașteți?” „Din vedere. Salve.” „Vezi, Casaubon”, Îmi spune atunci Belbo, „nu se fuge niciodată În linie dreaptă. După cum au procedat principii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]