618 matches
-
ce avea de făcut... Era o femeie mândră. Pășea dreaptă, ca o lumânare, cu opinci în picioare, cu grimea albă, strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț, nu mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales și m-am hotărât... ...Când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de încălțări; câte patru rânduri de chiloți; câte patru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de înfiptă în pământ și atât de nemișcată, încât nu-i mai lipsea decât un mic șiroi de apă. O observă din nou. O fi virgină? Nu știa nimic despre obiceiurile sexuale ale yubani-lor. Nici despre virginitate nu știa prea multe. Nu dăduse niciodată peste o femeie virgină. Cu vreme în urmă, îl preocupase chestiunea. Unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uite, e-n ordine, vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr. — Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele ultima speranță. Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne și opace, asemenea afaceriștilor care scrutaseră Îndelung orașul din spatele ferestrelor-oglindă. Ici-colo, vedeai un lift telescopic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă apropii de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre locul de unde vine zgomotul. Probabil că tocmai am ieșit de sub duș, căci simt apa curgând șiroaie de sub halat. O iau la stânga și intru Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oile. După-amiază, furtuna se Înteți și se porniră niște fulgere cumplite, care scuturau pământul de parcă ar fi fost o frunză uriașă. - Ai mai vânat vreodată pe furtună? mă Îmboldi Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei șase au Încremenit, zdrobiți de durere, cu obrajii proeminenți scăldați În șiroaie de lacrimi. După un schimb aprins de cuvinte cu ofițerii de la masă, se lămurește despre ce-i vorba: cei șase negri, aflați toți sub comanda lui, fuseseră tratați de boli venerice și reușiseră cumva să se furișeze din tabără fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ori de la un capăt la altul al străzii, Jim“ - și-au Început să fugă, soldatul și bătrînul Mackery, cît Îi țineau picioarele, de la un capăt la altul al străzii În soarele arzător. Ei, și cînd s-au oprit curgea sudoarea șiroaie pe el, adică pe Mackery, și se zice că yankeul s-a apropiat de el, l-a mirosit și-a strigat: „Așa e, fraților, pe cinstea mea. E negru. Dați-i drumul!“. Oricum, așa a rămas povestea. Ei, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi realiză că nu era un banal cataroi, ci o cărămidă, acea îmbinare de argilă, apă și foc pe care Sfinții Părinți o foloseau în demonstrațiile lor, când voiau să explice natura stranie a Sfintei Treimi. Pe lângă el se scurgeau șiroaie de oameni în căutare de pradă și de distracție: unii alergau să prindă rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică-mii. Locuia într-un apartament de trei camere împreună cu soră-mea mai mare, Cristina. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat convingerile și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]