682 matches
-
o bucată mare de sticlă. Am împlântat-o în fața lui Georgie exact când el și-a smuls scalpetele din raft. A urlat și am simțit oțelul înfigându-mi-se în umăr. Rafturile se prăbușiră. Georgie căzu peste mine, cu sângele șiroindu-i dintr-o orbită goală. Am văzut revolverul pe podea, la câțiva centimetri distanță, m-am târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
abia perceptibil din pricina ploii. Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui Chalmers. Watson sări afară În noaptea umedă și lipăi prin bălțile dintre două mașini spre trotuar, cu ploaia șiroindu-i pe pălăria pleoștită. Logan o urmă, Înjurând de mama focului din cauza unei băltoace care Îi Înghițise pantoful. Înotă la rândul său prin băltoace până la ușa blocului: o placă de lemn maro fără ornamente așezată sub o arhitravă lucrată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl văzu pe Logan. — Bună ziua, domnule Nicholson. Logan schiță un zâmbet forțat, chiar dacă apa rece Îi șiroia pe gât În jos, udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fund pentru tot restul vieții tale mizerabile. Poți să stai-aici și să minți cât vrei. O să vorbesc cu Procurorul. Îi dau tot ce trebuie ca să-ți poată pune pielea-n băț. Interogatoriu Încheiat la... Am alunecat! Lui Nicholson Îi șiroiau lacrimile, iar panica i se citea clar În ochi. Vă rog! Am alunecat! Logan oftă. — Ne-ai zis deja chestia asta. Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste marginea pleoapei și În jos pe obraz. O șterse cu dosul palmei. — S-a supărat și a țipat și mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu lacrimile șiroindu-i pe față, Își abandonă căruciorul și fugi. Logan o privi cum dispare printre niște uși duble și oftă. Agenta Watson stătea În sala de așteptare, cu capul dat pe spate și un ghemotoc de hârtie igienică pus pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fața. Geordie a zis că trebuie să fie, știți voi, Încă virgină. Fața lui Logan se strâmbă de scârbă. — Așa că ai pus-o să ți-o sugă? — A fost ideea lui Geordie! El m-a pus s-o fac! Lacrimile șiroiră pe fața lui Cameron. Doar o dată. Am făcut-o doar o dată. Când a venit moșul. Îl bătea pe Geordie și eu am Încercat să-l opresc. Apoi a intrat fata și s-a apucat să zică lucrurile alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ea că-i vine să plângă. — Nu, Izzie, nu plânge. Glumeam, îți jur! Îmi place că mi-ai spus în felul ăsta. N-ar fi fost același lucru la telefon, se grăbi ea să adauge în timp ce lacrimile începură să șiroiască pe obrajii surorii ei. Ezită o clipă din cauza lui Kevin, după care, aducându-și aminte că practic e ca și fratele ei, Emmy își scoase bluza de pe ea și-și puse noul tricou pe care scria CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea mai bună prietenă de pe pământ, este însărcinată, iar eu nu mă pot bucura pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
imprimat pe o latură - era vorba de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli pe podeaua camionului, dar Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete. — La stînga... la stînga...! Strigă Jim, dar soldatul de lîngă parapetul din spate urla deja cuprins de agitație. Cu un oftat obosit, șoferul japonez trase frîna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră din Lunghua În acea dimineață rămăseseră pe drum. Chiar Înainte de a ajunge la porțile docurilor, cîțiva prizonieri se Întoarseră. Un scoțian mai În vîrstă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dai de știre după ce ai vorbit cu Sam, da? —Promit. Fi o Îmbrățișă pe Ruby de rămas-bun. După aceea, cele două femei o apucară În direcții diferite. Chiar dacă aerul era amar și stătea să plouă, Ruby mergea Încet, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji. Ajunse la magazin, și, pentru prima oară de când se deschisese, se simți ușurată că nu aveau clienți În momentul ăla. Se prăbuși pe unul din scaunele rezervate pentru femeile gravide din magazin și-i spuse lui Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile fetelor, o apucă și o scoase iar la lumină pe Abigail, cu părul șiroind și gura larg deschisă pentru a scoate hohote cristaline de râs. —Ta-ti, ta-ti, ta-ti! striga Betsy ca o sirenă. Sau nu, ca semnalul de încetare a stării de alarmă. Soția mea se răsuci spre ușă. Căldura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-ncă cum! Potop, nu alta!“. În clipa următoare era ud leoarcă. 6 De parcă i-ar fi fost soră De fapt chiar avu În seara aceea un fel de Întâlnire. Puțin după zece și jumătate sună, ud și Înghețat, cu pantofii șiroind de apă, la poarta casei Gefenilor. Locuiau În Colonia Germană, Într-o casă cu pereți solizi, Înconjurată de pini bătrâni, ascunsă În mijlocul unei curți mari, apărată de un zid gros din piatră. —Treceam din Întâmplare pe-aici și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
călătorie și stropi de ploaie băteau în geam, că „Oha“ nu semnase niciodată contractul acela la preluarea firmei. Fostul patron al fabricii, un bețivan care la sfârșit de săptămână nu se mai dezlipea de tejgheaua cârciumii din sat, cu pantalonii șiroind, se lăsase fraierit de „Oha“, care-i umflase ultimul pachet de acțiuni rămas. O fracțiune modestă, dar suficientă ca să obții o majoritate. Și „ăla din A.“, bunicul vostru, fără ajutorul căruia „Oha“ n-ar fi putut să facă ce plănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atâta belșug de vorbe participanților la curs, printre care se numărau și ștrengari tineri ca mine, dar și tați de familie vârstnici, nu au rămas decât două sau trei, acestea însă până în cele mai mici detalii ale cârnaților prăjiți și șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar apuca visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că înmoaie canalele lacrimale uscate și le face să șiroiască, ea este de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce privea „Pivnița cu ceapă“mai era, pe deasupra, și utilă afacerii. Mai mult nu se poate spune despre asta. Ceea ce este convertit în literatură vorbește pentru sine. Dar, chiar dacă ar fi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu farurile iei gagioale dân care lăcrăma șiroi. Mi-a zis că, oricât s-ar da cu capu dă pereții din living, nu poa să să prindă ce iera și că uneori să credea pă puntu să-și piarză mințile. Simțea că o Învăluia ura la femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine. După care a început să se cocoșeze de râs. S-a așezat pe pat, zguduindu-se de râs, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Eu am stat și m-am uitat la ea cu un dezgust prost mascat. —Scuze, a zis Helen, ștergându-și ochii și încercând să se controleze. Ămmmm, așa, scuze, scuze. — Ce se întâmplă? am întrebat eu în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o nebună, într-un dormitor care încă mai avea postere cu Don Johnson pe pereți, în vreme ce lacrimi fierbinți și furioase îmi șiroiau pe fața roșie ca sfecla. Nu mă puteam abține să nu-mi plâng de milă realizând paralela aceea atât de evidentă. De fiecare dată când mi-i imaginam pe amândoi în pat, începeam să pedalez și mai repede, de parcă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum mi-ar fi simțit suferința, Kate a început să urle. Sau poate că era numai din cauza foamei. În orice caz, se stârnise un adevărat tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Întîlnirea dintre cei doi durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă dădea înapoi, dacă îl părăsea curajul, tot eșafodajul în spatele căruia se ascundea va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi îi șiroiau pe față și în ochii ei înspăimântați citea nedumerirea: un ecou al râsetelor și intimității din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o gură de brandy și bău restul. Traseră lanțul toaletei și urmăriră cum apa țîșnește În vas. CÎnd se liniști, la suprafață era rozalie, iar dedesubt roșu Închis și siropoasă - ca un cocktail bine făcut. Dar curînd sîngele Începu să șiroiască din nou ca dintr-o pompă, răspîndindu-se În jur. — Și nu crezi că dac-ai pune, Îi zise Reggie arătînd spre tamponul sanitar, chestia acolo... Ea clătină din cap, prea speriată pentru a vorbi. Trase hîrtie după hîrtie de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soțului. Micuța e atât de slabă, încât i se observă oasele prin rochița veche, murdară, aruncată parcă la nimereală pe ea. A fost trimisă după pâine și acum se grăbește să ajungă acasă, fără să se sinchisească de apa care șiroiește pe ea, înghețând-o. Știe că, dacă nu ajunge repede, va încasa o chelfăneală zdravănă de la tatal ei, un om uscățiv cu ochii răi, neprietenoși, lipsiți parcă de lumină, care nu a muncit niciodată și care abia așteaptă alocația fetiței
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]