729 matches
-
și nimic-nimic... Așa, așa. Transpirația curgea pe fața cinicului. Fața penitentului era scăldată În lacrimi de bucurie. Mâinile sale se Întindeau spre cătușele de sânge ce se conturau pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se scurgea pe bărbie, picurând În două șuvițe, peste medalionul Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la râu, datul cu săniuța pe dâmbul troienit, vânătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mare, un vestibul, nu puteam să mișc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca și acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și uluitor de simplu, tot ce există, îmi șiroiau lacrimile pe obraji, nu le puteam opri, nici n-aș fi vrut... Mă țintuia fericirea unui fel de regret copleșitor și fără motiv. Îmi revedeam, desfășurată simultan, întreaga viață. Era ca și cum, lucrând cu mai multe ecuații, necunoscuta comună și-ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și întunericul, sau cum să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
speranță, se știe că simte altcumva, decât ar fi starea omului fără de griji: că privirile îi ard, oasele sale, crescând, îl furnică, sângele îi cântă ca viorile, clinchete de argint îi trec prin coșul pieptului, lacrimile și șuvițele de bucurie șiroiesc pe fața lui, precum și pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un târziu, careva dintre căutători a dat de moale, strigând: aici! și bălăcindu-se pe întunericul în care abia mai răzbătea lampa noastră de miner, a scotocit și a cobâlțăit în negre cotloane, până l-a extras pe Pamfil, aburcându-l șiroind de apă, moale și năucit, sus, pe geamblacul de unde căzuse, pe când se temenea, închinându-se la înjghebarea lui de Religie și la nesăbuita lui scornire, la care voia să ne năimească și pe noi, ceilalți Și-mi vine să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă vreme. Era ceva mai mult decât atât. Era bucuria de a descoperi În ea Însăși puterea de a-și Îndeplini dorințele. Fidelitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu mișcările caracteristice fiecăreia, cât se poate de obscene, cu vulvele șiroind, dar nu puteam să le disting fețele. Ca și cum ar fi fost Încadrate doar de la umeri În jos, sau ca și cum chipurile lor ar fi fost imposibil de surprins Într-o imagine. Sau poate că seamănă cu ființele acelea fără chip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă muștruluia. În cele din urmă m-am trezit cu un sentiment de dezgust față de mine Însumi cum nu mai cunoscusem. Am Înghițit o triplă doză de aspirine și de Alka-Seltzer și am Început să-mi șterg transpirația care-mi șiroia pe corp. După ce mi-am terminat de făcut bagajele, am coborât la recepție să predau cheia, unde mi s-a Înmânat un pachet ce sosise pe numele meu. Nu putea fi decât de la Yazaki. „Acesta este un cadou din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din baie. După ce făcuserăți amor. Amorul acela dinspre ziuă, bâjbâit, între somn și trezie, cel mai instinctual. Nu a mai avut răbdare să-și termine dușul. A intrat în dormitor șiroind de apă, părul îi cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și era ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și ea că-i vine să plângă. — Nu, Izzie, nu plânge. Glumeam, îți jur! Îmi place că mi-ai spus în felul ăsta. N-ar fi fost același lucru la telefon, se grăbi ea să adauge în timp ce lacrimile începură să șiroiască pe obrajii surorii ei. Ezită o clipă din cauza lui Kevin, după care, aducându-și aminte că practic e ca și fratele ei, Emmy își scoase bluza de pe ea și-și puse noul tricou pe care scria CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea mai bună prietenă de pe pământ, este însărcinată, iar eu nu mă pot bucura pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau să fug de aici, iar am privit nostalgic Shuttle pentru aeroportul din Indianapolis. Mă întorc la Thanksgiving. Desigur, am migrat și noi în această zi însemnată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în pielea cenușie, 1a trei sau patru milimetri adâncime, astfel ca să atingă, fără doar și poate, carnea. Fără efort, raza decupă spatele vietății. ― Nimic. Ea nu se mișcă, nu dădu nici un semn de durere. La suprafața plăgii, un lichid gălbui șiroia pe pielea lustruită. ― Începe să sângereze, notă profesional Ash. Lichidul picura pe așternutul pe care era întins Kane. Se auzi ca un sfârâit. Gazul întunecat nu era deloc familiar. În schimb zgomotul, prilejuit de întâlnirea lichidului gălbui cu așternutul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aliaje rezistente. Dallas îndreptă fascicolul de lumină în sus, trecu în revistă la repezeală încâlceala de țevi, monitoare, indicatoare de nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau începu să sfârâie și să clocotească. Dallas și Brett, dezarmați, se uitau cum se întindea mica baltă și apoi cum se scurgea prin orificiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind de sânge. Pielea lucioasă, de o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui stacojiu care o acoperea. Nici un alt organ exterior nu era vizibil, nici chiar niște ochi. Un miros dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
evident doar că logica greacă semnează la intrarea În labirint un act de capitulare, primind În schimb drept răsplată un fir al Ariadnei. Ceea ce reprezintă totuși foarte mult, dacă socotim, ca și Elie Faure, că o statuie scoasă din pămînt șiroind de umezeală sau cioburile unui vas sînt mărturii ce ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]