706 matches
-
semne pe mal din bețe sau pietre, iar a doua zi, în zori, reveneam să scot cârligele cu peștele prins, dacă aveam noroc să-l mai găsesc. Mi s-a întâmplat să fiu urmărit, fără să mi dau seama, de șmecheri ce-mi furau peștele în timpul nopții. Dar cel mai eficient mod de pescuit interzis consta in răstocirea gârlei, acolo unde Moldova avea un braț mai secundar, care era deviat în amonte, iar în aval într-o plasă așezată de-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aprovizionau” cu șuruburi, piulițe, bucșe, buloane și saboți de frână, iar banii achitați de Centrul de colectare îi investeam în echipament sportiv: tricouri, chiloți, teniși, bascheți, mingi. Această afacere s-a dovedit a fi, după Revoluție, mult mai înfloritoare pentru șmecherii privatizărilor, care au „confundat” industria noastră cu un morman de fiare vechi, punând-o pe chituci. De mic am fost nevoit și obișnuit să-mi câștig bucata de pâine prin angajările sezoniere din vacanțele de vară, în clasele V-VIII
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Săream din lac în puț peste tot. Deveneam o curiozitate pentru șmecherii care mă provocau. Voiau să mă probeze. Din trei vorbe, la a patra dădeam la pace - să ne batem! Auziseră de mine. Voiau să mă execute că eram șmecher și bun. Au pus vreo patru pe mine la o terasă și i-am lucrat în secunda trei, ca-n filme. I-am făcut fulare! Au zburat cu scaune cu tot. Unul a vrut să mă taie și m-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
avut noroc și cu decrete multe. Mi-am apărat pielea singur. Le făceam la limita legii, la limita bunului simț. Mă băteam pentru alții, nu pentru mine. Mă luam la omor cu ei pentru că trebuia să-mi păstrez ștacheta de șmecher. Nu știam că am să ajung profesor de ecologie. Vedeam prin restaurante indivizi care acostau femeile altora. Interveneam: Domnule, îl cunoști? Nu. Nu? Îl luam pe unul din cei răi și-l scoteam afară. Vrei să te bați? De ce nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
care se respectă. Stătea la un motel din Los Angeles. Nu cunoștea pe nimeni, nu știa engleza. Stăpânea perfect limba gimnasticii. Într-o seară a luat un whiski. "Eu de obicei nu beau pentru că nu vreau să creez disconfort printre șmecheri. Că mă și-nfurii... Îi cam fac și dacă nu-i ține motârca, îi și dezumflu." Scoate "roatele" și reușește să-i atragă pe doi mexicani. "Îmi ieșea foc din urechi, ochii îmi sticleau ca la vulpi noaptea când le
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de a-ți însuși ceva care nu ți-e propriu? Un răspuns la această mică enigmă ne poate călăuzi către o apreciere mai corectă a originalității poporului român; a originalității sale în a nu și putea dovedi originea: descurcăreț și șmecher, românul nu e în stare să fie cinstit cu sine însuși; și, atunci, e mândru de necinstea lui. Nordicii n-au un sentiment național în exces, și totuși sunt cinstiți „prin naștere“. Nu e oare suspectă orice atitudine care se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nouăzeci și patru de mii de dolari, opt kile de heroină din cea mai pură, o pușcă de asalt cu zece gloanțe, un pistol calibrul 38 și Încă unul automat, calibrul 45, plus un cuțit cu arc cumpărat de la un șmecher mexican la frontieră, chiar Înainte să zărească mașina parcată dincolo de graniță. Acolo, Într-o mașină a poliției din Los Angeles fără Însemne, erau haidamacii lui Mickey Cohen, În vreme ce polițaii din Tijuana stăteau la pîndă ca să Înhațe o halcă din marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
camera de gazare. Se simțea ca un pilot de vînătoare gata de picaj. Jigodiile de la Crăciun beleau ochii la el. Ticălosul pe care Îl plesnise avea o atelă de nas - probabil o chestie falsă, dar Îl sfătuise vreun avocat evreu șmecher să o poarte. Sala marelui juriu era Întredeschisă. Jack se duse acolo și aruncă o privire. Șase jurați la o masă, cu fața spre boxa martorilor. Ellis Loew mitralia Întrebări, Ed Exley stătea În boxă. Nu se juca cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță telefonul, formînd 888. — Poliția, Urgențe. Voce tărăgănată, de șmecher. — Dom’le, vreau să raportez o crimă. Dacă mint, să mă trăsnească! — Domnule, vorbiți serios? — Păi, deaaa... Dacă mint, să mă... Ce adresă aveți, domnule? — Adresa mea nu e nicăieri, dar voiam să tîlhăresc casa aia cînd am văzut cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
uită prin geam. O după-amiază molcomă, cu noroc chior - Johnny Stomp și Kikey T. la o masă. Intră. Îl zăriră și Începură să șușotească. Nu-i mai văzuse de niște ani. Abe se Îngrășase, dar Stomp Își păstrase alura de șmecher. Kikey Îi făcu cu mîna. Bud luă un scaun și Îl duse cu el. Stomp spuse: — Wendell White. Cum merge treaba, paesano? — Cam nasol. Cum merge treaba cu Lana Turner? — Și mai nasol. Cine ți-a spus? — Mickey C. Teitlebaum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Au crezut că am venit să-i șantajez. Totul a mers prost. Aveau niște negative porno mai vechi și am Încercat să-i fac să identifice personajele. Aveau niște heroină și medicamente antipsihotice. Mi-au spus că știu ei un șmecher bătrîior gata să lanseze pe piață un compus pe bază de heroină care o să pună lumea pe jăratic, dar că ei ar putea să facă o chestie și mai tare. Au rîs de mine și m-au făcut „tataie“. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
maghernițe Îngrozitoare În comparație cu grajdurile. — Iartă-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling; ăștia-s niște pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe mama voastră, care face declarații pentru ziar! Mai vrea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge semnez o chitanță și gata. Pe domnul Bello Îl cunoșteau, bine toți cei de la Acvarium. „De ce-o fi venit azi singur?“ se Întrebau chelnerii cînd intrau În bucătărie. „Grăsanul e mare șmecher și mereu Îl invită alții“. Dar de data asta nu-l invitase nimeni și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă, pentru ca Juan Lucas să creadă că rîdea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l cumpere spunîndu-i am adus toți banii adunați Într-o săptămînă, Îi dau pe toți, pe absolut toți, o să cîștigăm, Fernandito, să vezi c-o să cîștigăm. Erau șmecheri, dar Cano nu și-a dat seama nici de asta. Erau mari șmecheri, fiindcă păstrau banii pînă aproape de sfîrșit. De la Început se Înțeleseseră să nu dea toți banii, trebuia să mai păstreze pentru la sfîrșit, pentru cazul cînd rîndul de alături cîștiga la prima numărătoare, ori dacă sînt la egalitate, ca să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndeau numai cum să facă să cîștige și veneau În fugă, alergau ca nebunii, nu se mai gîndeau la nimic altceva, nu mai erau În stare să socotească, Își deschideau portofelul În fața măicuței Încîntate să-i vadă cît sînt de șmecheri, cum păstrau banii cei mai mari pentru la urmă... Șșșșșșșșșș, maica Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu!, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strălucindu-i în spatele ochelarilor de fițe cu rame negre. — Sigur că îmi amintesc, replică Ashling. Era o zi de miercuri, nu? Toată lumea a izbucnit în râs. Toată lumea cu excepția Lisei. La jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este? Lisa simți un mic fior. Evident, aceea era prietena lui Jack șiă ce surpriză! Lisa se aștepta la o irlandeză palidă și pistruiată, nu la o apariție exotică de culoarea cafelei. Ashling, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și o să înceapă excelent. — Impresia a fost puternică... dădu prințul să înceapă. Uite, îl susținu nerăbdătoare Lizaveta Prokofievna, adresându-li-se fetelor, a și început. — Maman, măcar lasă-l să vorbească, o opri Alexandra. Acest prinț poate că e mare șmecher, dar în nici un caz nu e idiot, îi șopti ea Aglaiei. Cred că așa-i, și eu tot așa văd lucrurile, îi răspunse Aglaia. Și-i o mârșăvie din partea lui că joacă teatru. Oare o fi sperând să câștige ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că aveți necazuri și tocmai de asta vorbiți urât. Bine, haideți la dumneavoastră acasă. Merg cu plăcere. „Nu, de-acum nu-l pot lăsa să-mi scape, se gândea Ganea în sinea lui, privindu-l cu ciudă pe prinț. Acest șmecher a scos totul de la mine, iar apoi și-a smuls brusc masca... Asta înseamnă ceva. Dar de văzut, vedem noi! Lămurim noi totul, totul! Chiar astăzi!“ Ajunseseră de-acum în dreptul casei lui. VIIItc "VIII" Apartamentul lui Ganea se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără rușine nu i-a cruțat pe copiii mei orfani! A prădat, a cărat, a vândut și a amanetat tot, nimic nu mi-a lăsat. Ce să fac eu cu înscrisurile tale de împrumut, om viclean și fără rușine? Răspunde, șmecherule, răspunde, inimă nesătulă: cu ce, cu ce o să-mi hrănesc orfanii? Uite-l că vine beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar lipsi cinci sute de mii. Și eu care mă gândeam că o să-ți lase o moștenire frumușică; a dat totul pe apa sâmbetei. Mare destrăbălat a fost ghiujul... Ei bine, la revedere, bonne chance*! Dar chiar nu te duci? Șmecherule, ți-ai dat la timp demisia din armată! Prostii, ai știut, ai știut dinainte; poate că de ieri ai știut... Deși acostarea impertinentă, afișarea unei amiciții și intimități care nu existau aveau neapărat un scop, și nu mai încăpea câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plin de importanță Ivan Petrovici. E prea mult spus și, fiți și dumneavoastră de acord, dragă prințe... De altminteri, îl prețuiți atât de mult pe răposat... într-adevăr, a fost un om bun și, în linii mari, cred că succesul șmecherului de Gouraud poate fi pus pe seama acestei bunătăți. Dar întrebați-mă pe mine câte griji și bătaie de cap am avut după aceea cu problema asta... și tocmai cu acest Gouraud! Imaginați-vă, i se adresă el brusc bătrânelului, voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care vrea să-i cunoască, care Îi acuză de demonism, alchimie și erezie, cu Astarot care intervine să-i facă bogați, puternici, capabili să se mute În zbor dintr-un loc În altul, În fine, scandalul e la ordinea zilei”. „Șmecheri, roza-cruceenii. Nimic nu contează cât o lansare la Paris, când vrei să fii la modă”. „Pare că tu ai dreptate, pentru că, ascultă numai ce se petrece, mamă, ce epocă. Descartes, chiar el, În anii precedenți se dusese În Germania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă fruntea și Închise pe jumătate unul din ochi. Arăta ca Șmecherul. — Aproape că renunțasem la speranța de a te vedea, zise ea. Nu te-am văzut de-un car de ani! Cum o mai duci? M-am gîndit că ești În pauza de masă. Ai o pauză de masă? Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
duce să-i caute pe ceilalți. Îl așteaptă să-i prezinte un tânăr negru în picioarele goale, îmbrăcat în pantaloni scurți, cu fes și o bluză albă cu gulerul înalt. — El este Famous, zice profesorul. — Famous, repetă omul zâmbind. Mare șmecher din IRC. Mai sunt trei puști cu mine, acolo, jos. Am venit să vă duc acolo. S-ar fi putut spune că Imperial River Club a cunoscut și zile mai bune, dar asta ar însemna să decidem când au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zice că ne Îndreptăm spre vest, către Craigleith. Dupaia centrala ne informează că o băbătie oarecare din Ravelston Dykes a raportat un furt. — Vrei să vedem despre ce-i vorba? Îl Întreb. — Mda, ne ține departe de Toalie Încă puțin. Șmecher Ray ăsta. — Bravo, Ray, văd că ții minte ce ți-am zis de puțoiu ăla. Are o putere de concentrare cât un pește de acvariu, așa că dacă poți să stai departe de el o vreme... — ... puțoiu o să uite complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]