7,108 matches
-
femei fabuloase. Aveam, cred, vreo cincisprezece ani. Mă încruntam geamăn cu sprâncenele aproape împreunate ale lui Musa. Uns cu uleiuri fine și sprijinit pe perne moi, așteptând ca pomezile să-i invadeze por după por, îl ascultă pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Aveam, cred, vreo cincisprezece ani. Mă încruntam geamăn cu sprâncenele aproape împreunate ale lui Musa. Uns cu uleiuri fine și sprijinit pe perne moi, așteptând ca pomezile să-i invadeze por după por, îl ascultă pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e vizigotă. Că nici una nu e blondă. În spatele zăbrelelor, giuvaierul lui Musa sticlește în noapte. Ce-o fi făcând-o atât de prețioasă? Omalissan se roagă, pe limba ei, pentru sufletele berberelor care mor în locul ei. Cuvintele ei curg în șoapte din ce în ce mai apropiate și se usucă în întuneric, ca uleiul devenit una cu pielea cafenie a stăpânului. 10. Tu. În sfârșit, tu. ...și hai să-ți spun eu mai departe ce se întâmplă. E tot noapte. Noapte în Al-Isbili. Așa se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spaimei, al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o bulverseze. Alexandre o simte căscând, deși buzele ei rămân prinse în același imperturbabil surâs politicos. Franceza ei soignée, tipică studentului străin care face ușoară paradă de integrarea lui lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul de țigară care inundă încăperea și se oprește, voluptuos, în cupa lui cu șampanie. Alexandre bea și surâde, la rândul lui, ușor în admirația propriei imaginații, care detectează metafora și-l face să soarbă din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alung din somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot să nu trezim Copilul Copilul care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
raționabile? Ceea ce îl aseamănă cu piatra, apa, metalele, iarba și norii a fost în întregime decodat, explicat și depus în tezaurul științei? Ai putea să-mi descrii imaginea luceafărului de seară în ochii unui urs? Cum ar suna cântecul de șoapte ale pădurii, amplificat în urechea („ receptorul”!) iepurelui? Cine ar putea ghici ultimul gând al lui Odobescu înainte de a apăsa pe trăgaci? (Nu știu dacă ai aflat în școală, s-a sinucis din dragoste, și încă la ce vârstă!). Ce superioare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
uita să amintească din când în când de „momentul dificil, dar eroic al înființării ziarului local, Drum nou, în fruntea căruia se află și azi.” „Tovarăși, noi am pornit de la clanță (... și de atunci, dă-i cu clanța! - completează în șoaptă Lulu Chiracu, ultimul angajat la secția culturală), am cărat singuri scaunele și birourile de căpătat, de pe unde am găsit, am dat oamenilor rechizite, gume de șters aspectele negative din viața județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
precupețeau nici un efort, fie el verbal ori de-a dreptul fizic, în vederea convertirii celor care mai păstrau unele rezerve. În nici o lună, numărul acestora se restrânsese drastic la vreo doi trei inadaptați social, care însă aveau grijă să vorbească în șoaptă, să iasă numai după ora unsprezece, când dădea Dumnezeu de se întuneca, și să nu umble în pâlcuri. Chestiune din ce în ce mai ușoară dată fiind împuținarea lor numerică. Toate acestea nu îi dădeau însă de gândit lui Plescăială, zis uneori și Plictiseală
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau lucruri executate de aceeași mână de maestru se aseamănă dar nu se cufundă. Gemeni în absolut nu există. Fiecare om, fiecare ființă este un unicat în felul său! Cere-i în șoaptă unui om să păstreze tăcere și taină asupra unui lucru, și-n a doua zi toată lumea va afla marele tău... secret! În societate totul se vinde și se cumpără! Suntem o lume de cumpărători și de vânzători... Acuma depinde ce
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o poveste. Când sunt triști să ne găsim timp, noi, cei mai mari, pentru a asculta poveștile lor...! Când întâmplarea te-a adus în fruntea celor din preajma ta, lasă-i pe alții să te laude! Între surâsul primei iubiri și șoaptele întâiului amor e o apreciabilă diferență de vârstă... Când nimic nu mai ai a spune iubitei tale, iar ea, asemenea, nu mai are rost să-ți șoptească, înseamnă că povestea iubirii voastre trebuie rescrisă altfel... Când te îndrăgostești prima oară
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat cum îi pare Clarita mamei tale?". Capitolul XI Cu invazia dragostei, ce maree de melancolie! Este o simțire a vieții ca o topire, este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
EMMA: Vezi? Cîți oameni ai omorît? ION: Numa' doi. EMMA: Ei, aș! Dar iubita ta? ION: De ea n-au știut. Au zis că s-a rupt malul și s-a înecat. EMMA: Deci, totuși trei, cu totul. CHARLES (în șoaptă): Emma, vorbești serios? EMMA: N-ai auzit? Trei! CHARLES: Și tu îl lași în casă? E periculos pentru noi. EMMA: Gonește-l tu dacă ai curaj! CHARLES: Hmmm... Nu te supăra, domnule, ții să rămîi la noi în noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
om speriat, semn că, oricum, strigătul lui nu ar fi avut nici un Înțeles, iar cuvintele nu Își aveau rostul, nimic nu Își mai avea rostul după acea incursiune pe cărarea invizibilă care străbate golul. A reușit doar să zică În șoaptă: „Cine ești?“ și iarăși a Închis ochii. Apoi și-a aruncat și celălalt pantof În apa Bu zăului și a pornit-o desculț spre casă. Abia trecuse de miezul nopții. partea a doua Viitorul depinde de o singură clipă 1
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Apoi „Dumnezeu“ a Închis. „Doamne, sfinte“, și-a zis În gând Rogoz, și tremurând tot și-a mai turnat un păhărel de vodcă, pe care iarăși l-a băut rusește și iarăși a horcăit. — Așa, tovarășul Căcata, a rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc eu cu Căreală ăsta, că nu Înțelege nimic... A ridicat totuși receptorul și a format numărul În silă, și, până să apuce Căreală să Îngaime ceva, Rogoz
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Siboiu e de-al lor, se descurcă el. Vasile și-a apropiat și el buzele de urechea lui Căreală și a șoptit la rândul lui: — Dar de ce trebuie să poarte numele meu? Nu știu, puiule, i-a răspuns tot În șoaptă Căreală, cică e mai curat... Întreabă-l pe Carara. — Nu o să-i las să facă asta, a șuierat Vasile În urechea maistrului. O să mă duc la Parolică și o să-l oblig să nu facă asta. — Bine, băiete, du-te, dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
totul mai bine ca mine. Asta se și Întâmplă, nu? Uite-te În jurul tău. — Încetează, Vasile, mă Întristezi. Nu vreau să te pierd. — Pe care dintre cei doi Vasile nu vrei să Îl pierzi, Ionela? Pe nici unul, a zis În șoaptă, și a Început să plângă ușor, melodios. Pe nici unul. Vreau să se termine odată, avem o viață Înainte. Vreau să fiu fericită, Vasile. — Dar dragostea nu există... Nu mai plânge, lacrimile sunt făcute pentru chitară, nu pentru oameni. — Frumos zis
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a urcat În gâtlej ca o vomă. — Așa! Râzi!... Râzi, neputinciosule! i-a strigat taică-său din bucătărie. Că tu nu ești În stare să faci asta! — Nu sunt În stare, și mă felicit pentru asta, i-a răspuns În șoaptă Vasile. S-a ridicat din pat și a intrat În bucătărie parcă dansând, cu ochii În lacrimi, l-a luat În brațe pe taică-său și l-a pupat pe obraji. Nici nu știi ce cadou frumos mi-ai făcut
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și o suprimă. Pauză. Prea lungă. Incredibil de lungă. Vreo zece secunde. Secunde în care nimeni nu mai respiră. Nici eu. Deschide ochii. Încet. Se uită la Sophia, și zâmbetul îi crește încet pe față și apoi rostește într-o șoaptă ușor timbrată hai că am jucat-o bine pe-asta. Iau Oscaru. Stupoarea mărește ochii Sophiei. Ia uite. Zici că o să-i iasă din orbite. Apoi amândoi încep să râdă ca niște retarzi. Iar el are un râs de măgar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O cuprinse toropeala,simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa...” Când se trezi era dimineață.Mare ia fost bucuria că nu Înghetase.Viscolul Încetase, ieșise soarele.Și.... minune! Lângă ea un coșuleț cu mure!Maica Domnului o ajutase. Când a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un sertar, o grămadă de cărți de vizită de pe la diverși "domni" care-i comandau găteli pentru doamne și domnișoare și nu toate doamnele și domnișoarele erau soții sau fiice. Cele mai scumpe erau pentru "prietene", comenzi șoptite și achitate în șoaptă, discret, cu fereală. Nu se gândea la șantaj, Doamne ferește, doar să-l ajute pentru o cauză a unor oameni uitați de lume. În prag îl aștepta Toni, care, cu manifestările lui de afecțiune, îi risipi preocupările. Gândind la ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-l abordeze pe Uehara pentru un împrumut și... apoi să-și bea mințile. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Bănuiesc că nu ai unde să-ți petreci noaptea, nu-i așa? mă întrebă domnul Uehara în șoaptă. — Eu? Eram conștientă de șarpele care și-a înălțat capul. Ostilități. O emoție soră cu ura puse stăpânire pe mine. Nedând atenție mâniei mele vizibile, Uehara continuă să bombăne. Poți dormi în aceeași cameră cu noi toți? întrebă el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
coadă pe la închisori. Odată cineva "m-a recunoscut". Și atunci o femeie cu buzele vinete, și care, firește, nu-mi auzise niciodată numele, se trezi din amorțeala proprie nouă tuturor și mă întrebă la ureche (acolo se vorbea numai în șoaptă): - Puteți descrie toate acestea? Răspunsul meu: - Pot. Și atunci ceva ce amintea a zâmbet se așternu pe ceea ce fusese cândva fața acelei femei. 1 aprilie 1957, Leningrad Nu, nu cer străin mi-a fost tutorul Și nu zbor străin m-
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
și anunț că România a pățit-o. Fum și un vag miros de mucegai: fumul de la țigări, mirosul de mucegai de la hainele unora dintre musafiri care de-abia ce se întorseseră din închisoare. Toți cei prezenți vorbeau încet, aproape în șoaptă. Pe masă erau pahare cu vin, dar sticlele și sifoanele stăteau ascunse pe dedesubt. La plecare, unul dintre musafiri zice, în loc de la revedere: "|știa din nou ne arestează!" Cum se pregăteau alegerile cu 50 de ani în urmă? Ioan Lăcustă
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]