2,702 matches
-
2 ) , sexului , vârstei sau rasei asupra farmacocineticii azacitidinei . 5. 3 Date preclinice de siguranță În sistemele celulare bacteriene și de mamifere , in vitro , azacitidina induce atât mutații genetice cât și aberații cromozomiale . Potențialul carcinogen al azacitidinei a fost evaluat la șoareci și șobolani . Azacitidina administrată intraperitoneal de 3 ori pe săptămână , timp de 52 săptămâni , a indus tumori ale sistemului hematopoietic la femelele de șoarece . La șoarecii cărora li s- a administrat azacitidină intraperitoneal , timp de 50 săptămâni , s- a observat
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
mutații genetice cât și aberații cromozomiale . Potențialul carcinogen al azacitidinei a fost evaluat la șoareci și șobolani . Azacitidina administrată intraperitoneal de 3 ori pe săptămână , timp de 52 săptămâni , a indus tumori ale sistemului hematopoietic la femelele de șoarece . La șoarecii cărora li s- a administrat azacitidină intraperitoneal , timp de 50 săptămâni , s- a observat o incidență crescută a tumorilor sistemului limforeticular , plămânilor , glandei mamare și pielii . Studiile de embriotoxicitate precoce la șoareci au relevat o frecvență de 44 % a deceselor
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
ale sistemului hematopoietic la femelele de șoarece . La șoarecii cărora li s- a administrat azacitidină intraperitoneal , timp de 50 săptămâni , s- a observat o incidență crescută a tumorilor sistemului limforeticular , plămânilor , glandei mamare și pielii . Studiile de embriotoxicitate precoce la șoareci au relevat o frecvență de 44 % a deceselor embrionului la nivel intrauterin ( resorbție crescută ) după o singură injectare intraperitoneală de azacitidină , în timpul organogenezei . La șoarecii cărora li s- a administrat azacitidină în momentul sau înaintea închiderii palatului dur , s- au
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
crescută a tumorilor sistemului limforeticular , plămânilor , glandei mamare și pielii . Studiile de embriotoxicitate precoce la șoareci au relevat o frecvență de 44 % a deceselor embrionului la nivel intrauterin ( resorbție crescută ) după o singură injectare intraperitoneală de azacitidină , în timpul organogenezei . La șoarecii cărora li s- a administrat azacitidină în momentul sau înaintea închiderii palatului dur , s- au înregistrat anomalii de dezvoltare ale sistemului nervos central ( SNC ) . La șobolani , administrarea de azacitidină înaintea nidației nu a provocat reacții adverse , dar administrarea în timpul organogenezei
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
momentul sau înaintea închiderii palatului dur , s- au înregistrat anomalii de dezvoltare ale sistemului nervos central ( SNC ) . La șobolani , administrarea de azacitidină înaintea nidației nu a provocat reacții adverse , dar administrarea în timpul organogenezei a fost evident embriotoxică . Administrarea azacitidinei la șoareci masculi înaintea împerecherii cu femele netratate a provocat scăderea fertilității și pierderea puilor în timpul dezvoltării ulterioare embrionare și postnatale . Tratamentul șobolanilor masculi a provocat o scădere a greutății testiculelor și epididimului , număr scăzut de spermatozoizi , incidență scăzută a gestației la
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
Curcumin a făcut ca celulele de cancer melanom de piele să se autodistrugă mai mult printr-un process numit apoptoza. Aceeași echipa de cercetare a descoperit că Curcumin a ajutat la oprirea împrăștierii celulelor cancerului de sân la plămâni la șoareci. Curcumin a suprimat două proteine utilizate de celulele canceroase pentru a fi imortale. Studiile ce evaluează rolul Curcumin în cancer continuă să avanseze rapid. Proprietățile de luptă anticancer ale Curcumin vin de la capacitatea lui de a inhiba proliferarea celulelor. Curcumin
Curcumin () [Corola-website/Science/319259_a_320588]
-
substanțe din Glubrava . Următoarele date reprezintă constatări în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă sau metformină , luate individual . În cadrul studiilor de toxicitate , au apărut sistematic creșterea volumului plasmatic după hemodiluție , anemie și hipertrofie cardiacă excentrică reversibilă după administrarea de doze repetate la șoareci , șobolani , câini și maimuțe . În plus , s- au observat creșteri ale depozitelor adipoase și a infiltrărilor . Aceste constatări s- au observat la speciile respective în concentrații plasmatice ≤4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate
Ro_420 () [Corola-website/Science/291179_a_292508]
-
a evidențiat o incidență crescută a hiperplaziei ( masculi și femele ) și a tumorilor ( masculi ) epiteliului vezicii urinare la șobolanii tratați cu pioglitazonă timp de maxim 2 ani . Relevanța acestei constatări nu este cunoscută . Nu a existat nici un răspuns tumoral la șoarecii de ambele sexe . Hiperplazia vezicii urinare nu s- a observat la câinii sau maimuțele cărora li s- a administrat tratament pe o perioadă de până la 12 luni . În cadrul unui model animal de polipoză adenomatoasă familială , tratamentul cu alte două tiazolidinedione
Ro_420 () [Corola-website/Science/291179_a_292508]
-
Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 23-64 cm; lungime cozii - 23-58 cm; înălțimea la greabăn - 19-21 cm. Au o greutate de 0
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
sunt solitare, dar uneori se pot aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4. Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex. solenodonul din Insulele Antile) și păsări folositoare, în zonele în care nu aveau
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze. Genul este reprezentat prin 10 specii:
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
creștere a aberațiilor cromozomiale a fost detectată în celulele pulmonare și ovariene ale hamsterului chinezesc . Totuși , sapropterina nu s- a dovedit a fi genotoxică la teste in vitro pe culturi de limfocite umane precum și la testele micronucleilor in vivo la șoareci . 8 Nu a fost detectată activitate tumorigenă într- un studiu de carcinogenitate la șoareci , după administrare orală în doză de până la 250 mg/ kg și zi ( de 12, 5 până la 50 de ori intervalul dozelor terapeutice umane ) . Vărsăturile au fost
Ro_575 () [Corola-website/Science/291334_a_292663]
-
chinezesc . Totuși , sapropterina nu s- a dovedit a fi genotoxică la teste in vitro pe culturi de limfocite umane precum și la testele micronucleilor in vivo la șoareci . 8 Nu a fost detectată activitate tumorigenă într- un studiu de carcinogenitate la șoareci , după administrare orală în doză de până la 250 mg/ kg și zi ( de 12, 5 până la 50 de ori intervalul dozelor terapeutice umane ) . Vărsăturile au fost observate atât în studiile clinice de siguranță cât și în studiile de toxicitate cu
Ro_575 () [Corola-website/Science/291334_a_292663]
-
12, 5 până la 50 de ori intervalul dozelor terapeutice umane ) . Vărsăturile au fost observate atât în studiile clinice de siguranță cât și în studiile de toxicitate cu doze repetate . Nu a fost clar demonstrată nici o evidență asupra efectului teratogen la șoareci și la iepuri , la doze de aproximativ 3 până la 10 ori doza maximă recomandată la om , raportată la suprafața corporală . 6 . 6. 1 Lista excipienților Manitol ( E421 ) Hidrogenofosfat de calciu , anhidru Crospovidonă de tip A Acid ascorbic ( E300 ) Stearil fumarat
Ro_575 () [Corola-website/Science/291334_a_292663]
-
ipoteca. O renovează, dar descoperă un „oaspete neașteptat”, un șoarece inteligent. Ernie, temându-se să repete un incident asemănător celui cu gândacul, decide să scape de dăunător. Deși a încercat mai multe metode, printre care cumpărarea a numeroase capcane de șoareci și a unei pisici monstruoase și angajarea unui exterminator excentric numit Mr. Caesar (Christopher Walken), planul său eșuează. April, aflând de posibilul profit făcut de Lars în urma licitației, se împacă cu Lars. Ernie descoperă documentele de la oferta pentru fabrica tatălui
Vânătoarea de șoareci () [Corola-website/Science/330224_a_331553]
-
cum ar gazele emise de automobile și fumul de tutun. De asemenea, este creat prin degradarea termică a polimerilor în industria de prelucrare a maselor plastice. Acetaldehida, în mod normal, se descompune în corpul uman, dar s-a dovedit că șoarecii o elimină prin urină, deci nu descompune în orice condiții.
Acetaldehidă () [Corola-website/Science/305923_a_307252]
-
mai otrăvitoare ca a cobrei din India (Naja naja) și de 650-850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței (Crotalus). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250 de oameni, 250.000 de șoareci sau 150.000 de șobolani. Din cauza habitatului șarpelui, până în prezent nu au fost semnalate cazuri mortale la om. Din cauza accidentelor cauzate de șerpii de mare, unii susțin că șerpii marini ar fi mai veninoși, cea ce nu corespunde cu realitatea
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
ajustarea dozei inițiale de aliskiren la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Potențialul carcinogen a fost evaluat în cadrul unui studiu de 2 ani la șobolan și în cadrul unui studiu de 6 luni la șoareci transgenici . Nu s- a detectat potențial carcinogen . Un adenom al colonului și un adenocarcinom al cecumului înregistrate la șobolani la doza de 1500 mg/ kg și zi nu au fost statistic semnificative . Deși aliskirenul are potențial cunoscut de iritare , limitele
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
ajustarea dozei inițiale de aliskiren la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Potențialul carcinogen a fost evaluat în cadrul unui studiu de 2 ani la șobolan și în cadrul unui studiu de 6 luni la șoareci transgenici . Nu s- a detectat potențial carcinogen . Un adenom al colonului și un adenocarcinom al cecumului înregistrate la șobolani la doza de 1500 mg/ kg și zi nu au fost statistic semnificative . Deși aliskirenul are potențial cunoscut de iritare , limitele
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
câmp ("Lacerta agilis"), șopârlă de stâncă ("Darevskia saxicola"), șopârlă de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârlă de nisip ("Eremias arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Lacerta agilis"), șopârlă de stâncă ("Darevskia saxicola"), șopârlă de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârlă de nisip ("Eremias arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
În Crimeea în hrana exemplarelor studiate au fost găsite reptile - șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), de ciocârlan moțat ("Galerida cristata") și de ciocârlie mică ("Calandrella rufescens") (13,5%), pietrari ("Oenanthe") (9%), popândăi mici ("Spermophilus") (31,5%), gerbili ("Gerbillinae") (18%), șoareci săritori ("Dipodidae") (13,5%), hârciogi ("Cricetulus") (18%), precum și cu insecte și păianjeni În captivitate, exemplarele mai tinere preferă șopârlele, cele adulte se hrănesc bine cu șoareci și șobolani albi. Acest șarpe rapid și puternic își prinde prada într-o clipită
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]