KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...38 >

950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

și Fran că nu știuse cum va reacționa la infidelitate pînă ce nu se trezise pusă În fața faptului Împlinit, moment În care se comportase complet altfel decît crezuse Întotdeauna că o va face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
citesc În ei. Își Întoarce privirea și Începe să vorbească. Ce intenționezi să faci? Nu știu. Și nu mă gîndisem că aș ști, dar, aproape inconștient, spun: Cred că ar trebui să ne despărțim pentru o vreme. Respir adînc. SÎnt șocată. Dan se uită la mine și văd că și el are aceeași reacție. Totul mi se pare ireal. Un clișeu. TÎmpenii. Aș vrea să fi venit cu ceva mai original, ceva mai nimerit decît frazele astea care par scoase dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fiu nevoită să fac totul singură, dar, și de-ar fi ca Dan să se Întoarcă aici diseară, nu ar Însemna că lucrurile ar fi foarte diferite. Adevărul e că ne urîm de luni de zile. Trish și Lisa arată șocate. — Știu, Îmi pare rău. Dar e adevărat. Ne-am purtat Îngrozitor și trebuia să se Întîmple ceva, chiar nu mai puteam continua așa. Stă la Michael și Linda? Întreabă Lisa, iar eu dau din cap. Ai vorbit cu ei? — Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem aproape deloc? Ah, nu-s cine știe ce noutăți, spune Lisa și roșește. — Roșești! exclam eu șocată. O, Doamne. Ai cunoscut pe cineva, nu-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe spetează și Îmi Încrucișez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Oricum, mai slăbește-mă. Nu te văd cu lunile, apoi Îmi apari la ușă și mă insulți. — Singurul motiv este că te iubesc, zice. Mă răsucesc ca să mă uit la ea, dar e așeazată la masă și răsfoiește o revistă. Șocată, rămîn cu ceainicul În mînă. În afară de rude și de Dan, nimeni nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Nici chiar rudele nu mi-au spus-o cu adevărat. Mama Îmi Închipui că mă iubea cît de mult putea, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
seama că avea o aventură, pentru că, În ultima vreme, a fost foarte retrasă. Mă Îngrozea ideea că ar fi putut fi Dan. Oricît de oribil ar suna, sînt ușurată că e vorba de Michael. — Chiar așa ai crezut? Întreb eu șocată. De ce n-ai zis nimic? — Ce-aș fi putut spune? zice ea cu tristețe. M-ai fi urît și pentru că gîndeam asta. Și nu voiam să te pierd, făcînd pe mesagerul. — Slavă Domnului că nu ai avut dreptate. — Știu, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aștepta? Să izbucnească În plîns și să-mi spună ce dor i-a fost de mine? CÎt de recunoscătoare Îmi e că i-am Întins În sfîrșit ramura de măslin? Păi, la drept vorbind, la asta mă așteptam și sînt șocată să Îi aud vocea rece și reținută. În ciuda faptului că am refuzat să vorbesc cu ea timp de luni Întregi. Luni de zile. Respir adînc și spun Încetișor: — Îmi pare rău. Și, În vreme ce rostesc acestea, simt cum mi se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

suspecte. Odată, un avocat englez tânăr și zelos a făcut brusc un pas spre el și i-a apucat mâna lui Pandit Razdan, înainte ca acesta să-l poată evita. Procesul începuse deja de trei sferturi de oră, în timp ce Pandit, șocat, se încuiase în toaleta bărbaților și se spăla obsesiv pe mâini, ca să scape de un eventual microb. Când s-a declanșat epidemia de gripă, Amar Nath Razdan a primit-o ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
să-și vadă de treburi. În timp ce Harry se ocupă de grupul de localnici, puștiul, uluit, se folosește de ocazie să fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
lungul întregii călătorii. Am pornit, Bridgeman! Am pornit. De fiecare dată când repetă asta, își freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Și Saint German, deși dacă ai fi Cole Porter, Aga Khan sau altcineva important, ai merge mereu cu avionul. Știi, le-am spus tatei și lui Gittens că trebuie să fim singuri în seara asta. Dr. Gittens a părut chiar șocat. A început să spună că habar n-a avut că suntem prieteni, că dacă ar fi știut... și altele de genul ăsta. De fapt, până la urmă chiar l-am crezut. Parisul acceptă o mulțime de oameni de acest gen, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

putut face nimic. „ Polițistul erou, D.S. Bruce Robertson din Poliția Lothian a spus: „Am făcut tot ce-am putut să-l salvez, dar pur și simplu s-a prăpădit.“ Studenta Janet Onslow (19) a adăugat: „Cred că suntem cu toții puțin șocați. Acum ești În viață, iar peste un minut nu mai ești. Asta dovedește multe.“ Cum m-a făcut să mă simt asta? M-a făcut să simt nevoia de a urmări un film de-al lui Hector Fermierul, apoi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
tipul e puțin țicnit. L-a apucat și cu mine În avion. Pare un picuț cam confuz, mă bat eu ușurel pe cap. Cei din securitatea aeroportului Îl târăsc pe măscăriciul ăla buimăcit și plin de proteste, În timp ce soția lui șocată Îi urmează Împreună cu copilul care acum țipă. Bladesey vine la mine Încercând să-și dea seama ce se Întâmplă. N-avem vreme de pierdut Confrate Blades, e momentu să mergem la avionul nostru Înspre Dam, Îi spun eu. Știi Bladesey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
și-ar dori ea să fiu? — Bladesey, ascultă. S tovarășu tău, iar tovarășii se susțin unu pe altu. O să-ți zic io egzact cio să se-ntâmple... — Tresă mă duc Înapoi... face el. Mă uit În ochii lui mari și șocați. — Tu și cu mine, zâmbesc eu, o să mergem la curve. Tu o să-ți pui iarăși În funcțiune măciuca aia a ta, arăt eu spre abdomenul lui. O să te facem să ai o părere mișto despriun anumit Confrate Clifford Blades aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
de polițai. Îl iubeam pă câinele ăla, iar câinele ăla mă iubea și el pă mine. — A fost o relație, Îi zic eu cu delicatețe. O relație completă de iubire Între om și animal. George Își ațintește privirea asupra mea șocat și buimac. N-a fost asta... n-a fost asta... — Nu nu nu... n-am vrut să zic... Îi spun eu, adică... să presupunem că aterizează extratereștrii. Extratereștrii din cosmos, Încerc eu să-i explic. Ar vedea numai două specii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

mie. La naiba cu caloriile (un zâmbet ștrengărescă. Cât mă bucur că ești aici. Trebuie să îți povestesc ce a făcut doamna Brandon cu telecomanda azi-noapte. Nu o să-ți vină să crezi. Kara s-a uitat atunci la mama ei șocată pentru că într-adevăr îi adusese mamei prăjituri ieri și adăugase puțin mai multă nucă la ele. Și da, doamna Brandon reușise să fure de pe undeva o telecomandă și începuse să schimbe aleatoriu canalele televizoarelor din camerele de vizavi de geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu care vorbise era într-adevăr înconjurată de angajații ei, iar expresiile de îngrijorare pe care aceștia din urmă le aveau ofereau o imagine destul de bună asupra subiectului în discuție. Una din fete, o roșcată cu fața rotundă, își acoperi șocată gura cu un gest brusc al mâinii. - Stai puțin, Rhyme. S-ar putea să avem ceva. Directoarea făcu un gest către Sachs, care se apropie. - Nu știu dacă e ceva important. Dar ar fi un lucru de spus... - Cum te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer și ar fi ajuns la capătul puterilor. - Un bărbat a legat-o și a aruncat-o în apă. A încercat să o omoare! Sachs își scoase pistolul și îl îndreptă către el. - La naiba, ce faci? întrebă el aproape șocat. Eu vreau doar să o salvez! Eu sunt cel care a sunat la 112! continuă el privindu-și telefonul mobil. Nu îi putea vedea mâna stângă, întrucât și-o ținea sub cealaltă. - Rămâneți cu mâinile pe frânghie, domnule, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Kara la fel de nedumerită. Polițistul de mai devreme interveni și el în discuție: - Eu am încercat să-ți spun. Dar ai fugit înainte ca eu să pot. - Ai încercat să-mi spui...? Vocea lui Sachs nu mai funcționa. Era atât de șocată și simțea o ușurare așa mare încât nu mai era în stare să vorbească. - Chiar ai crezut că am fost rănită? întrebă Kara. O, Doamne... Apăru și Bell și o salută vesel pe Kara, care adăugă apoi: - Amelia nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre bombe, despre teroriști. - Nu împingeți! strigă ea. Dar nimeni nu o auzi. Ar fi fost oricum imposibil să oprească valul, căci o mie de oameni deveniseră o singură entitate, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ajungă și pe masa lui Lincoln Rhyme. Grady avea sentimente contrare despre moartea lui Weir. Deși în public își manifestase îngrijorarea cu privire la împușcarea acestuia și promisese că va analiza situația, era personal foarte încântat că nemernicul dispăruse. Era încă puțin șocat și furios din cauză că un criminal reușise să pătrundă în casa lui, unde soția și fiica lui se aflau, cu intenția de a le omorî și pe ele. Grady privi paharul de vin din fața sa, din care voia atât de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
calculatorului, unităților pentru controlul mediului și camerelor de supraveghere, Rhyme era, desigur, pefect capabil să dea cuiva un telefon, să invite pe cineva la el și să îi dea drumul înăuntru când persoana ajungea în fața ușii. - Nu trebuie să pari șocat, spuse Rhyme caustic. Am mai invitat oameni și altă dată, să știi. - Mă gândesc la luna albastră. - Poate o angajez pe Jaynene în locul tău. - Mai bine o angajezi și pe ea. Dacă suntem doi, putem împărți abuzurile, spuse el zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

iar ea urlă, nici eu nu știu ce să mă mai fac cu tine! Se ridică furioasă și parcă ar vrea să deschidă gura mare și să mă înghită, însă mă dă afară din cameră și îmi trântește ușa în nas. Fac șocată câțiva pași înapoi privind ușa închisă, încă vuind, a camerei ei, apoi ușa tăcută a camerei lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
am îmbolnăvit, mă auzi, asta m-a îmbolnăvit, am văzut că tot ceea ce îți dorești este să ți-o tragi, nu contează cu cine, te-ar mulțumi și curierul de la supermarket, dacă într-adevăr ai trecut pe acolo. Îl privesc șocată, maxilarul îmi este împietrit din pricina jignirii, sudoarea mi se scurge pe frunte în broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]