1,860 matches
-
la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni în sus, tot mai sus. Destul de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni în sus, tot mai sus. Destul de curând, Marioritza îl văzu doar ca un punct repede asimilat în marea tăcere albastră. ― Fii fericit, șoim minunat! Mâna pe care o ținuse ridicată, ca să se apere de lumină, căzu și o undă de apă trecu repede prin ochii ei, căci adresase un îndemn asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cunoșteau. Lăsa un mare gol în urma ei. Îl resimțea și prințul. Dacă era sincer cu el însuși, trebuia să accepte că asta se întâmplase din momentul în care șoimarul de la Păuna îi trimisese vorbă că Além revenise la casa șoimilor. Pictorul îi invită în atelier, arătând o atenție deosebită față de Mariam. Îl chemă imediat pe Luciano și îi ceru feciorului să le aducă băuturi răcoritoare. Apoi se apucă grăbit de treabă, deși nu arăta un chef prea mare pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creștinilor de acel patriarh. Uneori se oprea și rămânea tăcut. În acele momente pictorul îl simțea tânjind după ritualul armean al vieții de familie, după armonia relațiilor de zi cu zi; îi era dor de grădina, caii, păunii, câinii și șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot în șoaptă: ― Hm! Aș fi putut s-o fac încă din acea dimineață dinaintea Crăciunului. Ningea atât de frumos peste întinderea câmpiei... Eram acolo, la marginea pădurii... Și iar aș fi putut s-o fac ușor la vânătoarea cu șoimi... Un accident, să zicem... Sau în atelierul meu... Puțină otravă într-o ceașcă de cafea, nu?... Ultima oară eram chiar în spatele stâncilor, la cascadă, de ziua aniversării căsătoriei voastre, Alteță... Se priveau cu intensitate. Mâna lui Manuc se odihnea, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și se uită încoace. Locotenentul Razman luă binoclul și privi iarăși spre punctul unde, prin pâcla ce se reflecta pe suprafața albă, Gacel Sayah privea și el spre locul unde se aflau, la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru generații Întregi, amintirea unei Mari Spaime. Asta se Întâmpla cu zece ani Înainte de nașterea sa, oamenii din Nishapur se treziseră, Într-o dimineață, cu orașul lor Încercuit În Întregime de războinicii turci. În fruntea lor, doi frați, Toghrul Beg, „Șoimul“, și Ceagrî Beg, „Eretele“, fiii lui Mikail, fiul lui Selgiuk, pe atunci niște șefi lipsiți de faimă ai unor clanuri nomade, convetite de puțin timp la credința islamică cetății primesc un mesaj: „Se spune că bărbații voștri sunt liberi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata la ședințele cu părinții. Când începea marea sărbătoare națională, înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lumină care te orbeau. Totul arăta simplu și ușor, ca un joc. Precis că așa îi alungaserăm și pe fasciști. Steagurile din capitală erau roșii, Steaguri de partid. Din mulțimea de oameni care veneau în urmă se desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori. El se bucura și făcea semne cu mâna manifestanților. Îl lua în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori. El se bucura și făcea semne cu mâna manifestanților. Îl lua în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era mult mai înaltă decât a noastră. Totul era altfel, căci acolo stătea tovarășul. Se zvonea că el ocolește orașul nostru, fiindcă noi am fi prea independenți, deși scoteam urale deosebit de zgomotoase în cinstea lui. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Da’ știu unde găsesc.“ Începu să urce dealul, Îndreptîndu-se spre tabărĂ. Soarele se ascunsese În spatele dealului și vremea era bună. Privi pe deasupra mlaștinii și sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un roșu aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau alea care zburau. Am văzut un șoim care vîna pe deasupra unui cîmp și pe urmă i-am văzut și perechea. Am mai văzut ciocănitori care zburau pe la marginea pădurii și m-am gîndit că se duc spre sud. Am văzut și niște coțofene, dar nu puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fond, e ceea ce mi-ar plăcea și mie să fiu, un Sam Spade al culturii, douăzeci de dolari pe zi plus cheltuielile”. „Dar nu vin să mă caute femei misterioase și fascinante, și nimeni nu vine să-mi vorbească de șoimul maltez”, am spus. „Nu se știe niciodată. Te distrezi?” „Dacă mă distrez?” l-am Întrebat; și, citându-l: „E singurul lucru pe care mi se pare că-l pot face bine”. „Good for you”, răspunse el. Ne-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și să-i ia la rost, cu temei, pe neobrăzații musafiri. Sus, la baza cupolei mediene, în medalionul Liturghiei Îngerești, porumbelul Sfântului Duh pornea cu ciocul în picaj, asemeni șoimului, într-o neobișnuită postură beligerantă, de atac! Care avu darul neprevăzut, de a-l însufleți și întări pe loc, pe Poet, îndemnându-l pe acesta să-și strângă și să își deschidă ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în partea centrală a țării (Ios 17,2). Asriel este nepotul lui Iosif
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
salvarea oamenilor? — Da. E foarte bine. Și tu, Bill? Ai slăbit. — Mă simt excelent. Dar Eastcote primise câteva vești neliniștitoare de la doctor. — Și eu aș fi vrut să fiu slab, în sinea mea mă simt zvelt și ager ca un șoim. Putem lua prânzul împreună? Ce păcat că s-a pierdut și Rose, mi-ar fi plăcut s-o văd tronând în capul mesei, ar fi fost o adevărată revenire în trecut. — Da, s-a stins și ea. — Să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din urmă toate mă caută! Poate-am ajuns când trebuia să plec și neîncăpând în timp răsăritul acela târziu s-a contopit în apus. Cioburi de cristal Pâlpâirea focului de maci și unduirea lanului de grâu; soarele veghind rotirea unui șoim și vuietul pădurii, ca un râu. Peste toate numai un cuvânt ce nu putu fi oprit să cadă. Am plecat, soarele, încă urcând, aduna niște cioburi grămadă. Prunul alb Ieri am ajuns la prunul bătrân, Prunul cel alb din vâlcioară
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
intuind cu groază existența unei arme infernale cu efect distrugător. Acesta, mai mult ca sigur, era subtextul liminal sau, mă rog, textul subliminal din albastrul cenușiu spre căprui al ochilor lui Ghelase, fost responsabil de grupă în organizaț ia paramilitară Șoimii patriei. Dintre toți bărbații, singurul care luă inițiativa fu bătrâna domnișoară care, din prevedere, scrise un micuț text testamentar: “Las această mică avere, un ceas Pobeda și un cercel de argint aurit trezoreriei statului pentru a rezolva problema datoriilor externe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din niciunul din cele ce n-au înotătoare și solzi: să le priviți ca necurate. 11. Să mîncați orice pasăre curată. 12. Dar iată pe acelea pe care nu le puteți mînca: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 13. șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
cu sora pe un covor de scorpioni sacri, iar la cîțiva metri, Într-o lumină Înșelătoare, dintr-o dată zăresc un tînăr zeu intonînd cîteva descîntece militare contra mea. Pe umărul stîng are așezat, drept rang de cenușă, o femelă a șoimului, care, deschizînd ochiul spre mine, caută să-mi reproșeze ceva. Văd o străfulgerare de eoni cinetici, În ochii șoimului- femelă, aidoma unei semnături pe un pact de agresiune. Acest mîrșav de galonat ține bine strînsă la piept cartea franțuzului Laurent
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a fost așezat pe locul al doilea în Franța, situându-se și printre cele mai valoroase din lume. La stabilirea topului, nu numai castelul a avut un cuvânt de spus, ci și spectaculoasa Grotă Merveilles, precum și rezervația de vulturi și șoimi, pădurea Singes, un interesant acvariu, muzeul și împrejurimile în ansamblul lor. La circa 100 de metri înălțime de la baza stâncii a fost zidit castelul. Amploarea și spectaculozitatea lui sunt date deopotrivă de dimensiuni și de poziția semeață, impozantă. Sprijinită pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
oferă mai multe exemple de acțiune umană în scopul protejării valorilor pe care istoria ni le lasă moștenire. Le Rocher des Aigles (Stânca vulturilor) este, în acest sens, un exemplu ilustrativ. De fapt, aici trăiesc și alte păsări de pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu șoimi și vulturi. Cum se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un fel de foarte la modă umplere a timpului liber. Care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
nobili mai cu seamă, un fel de foarte la modă umplere a timpului liber. Care se găsea din belșug la casele mari. Cu acele prilejuri, ei organizau ospețe rafinate și risipitoare, cu tot felul de bunătăți. Ei bine, câinii și șoimii erau factori importanți, care asigurau de regulă reușita unei partide de vânătoare. Iată un vultur care s-a înălțat atât de sus încât abia se mai vede. Să tot fie 1000 de metri. De jos, dresorul îl urmărește cu mare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]