1,434 matches
-
ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul lui o mică șopîrlă În centrul blazonului. Șopîrla aceea mi-a amintit de copilăria mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui o mică șopîrlă În centrul blazonului. Șopîrla aceea mi-a amintit de copilăria mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mică șopîrlă În centrul blazonului. Șopîrla aceea mi-a amintit de copilăria mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai logic dintre toate spiritele din lume, îl făcu pe Găsit să tragă concluzia că, în viața oamenilor, o dată nu ajunge. În timp ce Cipriano Algor se așeza greoi pe banca de piatră, câinele se apucă să adulmece pietroiul de sub care apăruse șopârla, dar evidenta preocupare a stăpânului a fost mai puternică în sufletul lui decât o vânătoare îndoielnică, de aceea curând se întinse cât era de lung în fața omului, pregătit pentru o interesantă conversație. Primele cuvinte pe care le-a pronunțat olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le-a scos de sub sticlă și le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. „Ca o cățea”, râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopârlă: „Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii”. Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. „Dar cine ne vânează pe noi?” „Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți”. „Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care-l aștept...” Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgându-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni...” Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni...” Dar Călugărul n-apucă să-și termine istoria fiindcă Dominic, supărat că fusese întrerupt ceva mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Speram că prietenii mei mai în vârstă, „pentru că vă socotesc prietenii mei” le-am zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui de șopîrlă! Și asta se Întîmpla acum nu foarte mult timp imediat după al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile de marfă a pierit. Era cam pe timpul În care departe În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să zic ceva. Când s-a oprit lângă mine, mi-a spus cu tonul cel mai firesc, ca și cum ne-am fi despărțit cu o seară înainte: "Ai văzut cum s-au încărcat măslinii de rod?" În jurul nostru, pe pietrele calde, șopârlele dormeau la soare. "Visele lor ― mi-a zis ea ― sunt inundate de lumină, nu seamănă cu ale tale". Am simțit nevoia să fiu duios. "Mi-ai lipsit." A întins spre mine o mână albă și moale, iar eu eram atât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui vultur; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o rană În iluzia cerului. ÎI părea ca un ochi, o pupilă - dar la ce se uita? Este ceva de văzut În infinit? Între coloane Îi propuse lui Kevin să-i cumpere un balonaș de plastic aurit În formă de șopârlă - sau era un crocodil? -, dar Kevin refuză: Îl prefera pe al lui, roșu, căci Îi aducea aminte de Camilla și de ziua aceea ciudată care se sfârșea. Din când În când Își agita Încheietura și Îl zgâlțâia: balonașul plutea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la nas. Dar gândul că s-ar fi putut culca alături de un bărbat care avea picioarele mai scurte decât ea sau era mai slab o dezgusta. Nu că ar fi cerut-o vreunul până la urmă. Știa că toți îi ziceau Șopârla sau Ochiul-dracului, dacă nu chiar mai rău. Dezgustul ei pentru bărbații scunzi îi fusese confirmat de un vis în care un bărbat înalt îi șoptea ceva la ureche. Nu și-a putut aminti ce-i spunea, dar cuvintele lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]