814 matches
-
un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care fusese invitat să ia loc, transmise soldaților tot pe șoptite ordinul proaspăt primit. - Îl aranjăm după ce termină. Să pară un accident. Așezat la birou, Frank ștergea distrat praful de pe Memoriile lui Winston Churchill și se gândea la ceva foarte nostim, fiindcă un rânjet i se întipărise și lui pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
permanență atenția. Și totuși, fără ea, camera nu ar fi avut un centru; era pivotul fix în jurul căruia gravitau toate. Își menținuse un calm aproape stoic, completând dialogul cu replicile lui George, care lipsea, și punându-l pe Matthew, pe șoptite, să noteze din când în când câte ceva în clipboard-ul pe care îl avea întotdeauna la îndemână, iar acesta, ori de câte ori punea ceva pe hârtie dădea din cap cu importanță. Dar după ce Hazel îi declară lui Demetru dragostea ei și hotărârea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite, îi aducea o binevenită ușurare de tensiunea care crescuse treptat cât timp trăsese degeaba de cablul Tabithei. —Tu chiar crezi c-aș fi ținut-o tot așa și n-aș fi zis nimic dacă aș fi simțit că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo șase erau împodobiți cu mănunchiuri de pene în urechile perforate. Vorbeau între ei pe șoptite. În sfârșit, unul mai în vârstă i se adresă lui: — Ei vor să-ți vorbesc, începu el, pentru că sunt cel care știe cel mai bine limba albilor... De mic, m-am rătăcit, m-au găsit misionarii și am trăit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Motto: Am iubit școala pentru că acolo era biblioteca. (Octavian Bibere) Nicio școală nu poate fi imaginată fără acest colț de lume care este biblioteca, un spațiu al prieteniei și al bucuriilor șoptite... De aceea, încă din 2005 liceul nostru a fost înscris în Clubul “Prietenii cărților”. De-a lungul anilor s-au realizat parteneriate cu: ISJ, CCD, Biblioteca Județeană „Gh. Asachi“ Iași Secția American Corner, Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Iași, Muzeul
Biblioteca – un mic univers al oamenilor aleşi. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Lăcrămioara Luchian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_582]
-
obosit tare Și coboară încet la culcare. Peste paletele-ntinse Visul se lasă Și Soarele nu știe că îl caută Luna - fată frumoasă. Ș Șapte șoapte și-un șoptit, De cu zori, s-au întâlnit. Șoaptele șoptesc în lege. Dar șoptitul nu-nțelege. -Ce-ai, măi frate, ce te doare? Ori ești de urechi cam tare? (Că și cu-n șoptit în ciorbă Tot nu este vorba - vorbă). Nu vezi că se face noapte? Dă-le mâțelor de șoapte! T Toc-toc-toc! În
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
copil în brațe, oprind apoi, cu prima ocazie, ca să-și refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo. Și asta nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a intrat umil și smerit în biserica mănăstirii... înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă-te cu bunăștiință, omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde la adierea vântului, fluturi mângâindu-le... gâze căutându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și o privi cu înțelegere și multă afecțiune. Poate că ea s-ar fi bucurat nespus de mult să-i vadă ochii în acele momente, dar nu-l privea. Avea ochii închiși și părea adânc gânditoare. Cu voce scăzută, aproape șoptită, ca mai devreme, continuă. - De acolo a plecat, pe neașteptate, fără să aibă un motiv anume. Așa au declarat câțiva bărbați la cercetările efectuate de polițiști sau de procuror. Erau împreună cu el la masa de rămas bun. Schiaseră pe aceeași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aduse scaunul lângă patul acestuia și se așeză comod, privindu-i fruntea. „Salut, Iustine! Mă auzi? Nu, desigur că nu. Scuză-mă! Vorbeam în gând...”. Se asigură că nu mai este nimeni în încăpere și reluă dialogul, dar cu voce șoptită, suficient de tare să poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine! Sunt eu, prietene! Știu, știu sigur că-mi recunoști vocea! Hai să vorbim... ca între bărbați! Nu-ți pierde cumpătul! Faptul că nu poți comunica e doar o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici Tainicele cărări ale iubirii timp să-și facă exercițiile. Se mulțumi cu câteva exerciții de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i umărul cu mâna stângă. - Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l dă ție.Prin ochii Aglaei și ai Aurichii trecură fulgere scurte. - Nu ți-e rușine, Costache, lăsați omului inelul. Poate evreo amintire. În loc de orice protest, Otilia întinse inelul lui Pascalopol. Acesta însă îi prinse mâna. - Te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totul se potoli și i se păru chiar că ghicește stingerea lămpii. Târziu de tot, spre miezul nopții, auzi o scârțâitură a ușii de alături, pași ușori de picioare goale care merseră până în dreptul ușii lui. - Felix, se auzi glasul șoptit al Otiliei, tu dormi? - Nu! - Stinge lampa. Cu sentimentul unui lucru neașteptat, Felix suflă pe deasupra sticlei. Ușa se deschise și se-nchise la loc, și în slaba lumină aruncată de flacăra din sobă tânărul zări pe Otilia, cu picioarele goale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ele, și mă-ntreabă: "Te legi cu jurământ să introduci inițialele mele în coada celui de-al treilea și celui de-al o sută nouăzeci și al treilea diftong din textul perfect, după ce l-oi găsi, inițiale repetate cu glasul șoptit, în fiece seară, timp de șapte zile, la asfințit?..." 93 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cel mai dihai zgomot din lume, mai ales când, după socotințele capetelor lor înfierbîntate, pe deasupra lor traversa convoiul prezidențial... Oprește deci, tot așa, pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum v-a zugrăvit zugravul. Dac-o fi bine, de bine să iasă, Dac-o fi rău, de rău să iasă, Dacă craiul de tobă cu dama de verde, Au cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față pe Doru, că nu i-a dat în nici un chip și niciodată vreo sumă de bani. Ioanide îi povesti cazul cu scrisoarea, ancheta făcută la sucursală. La toate astea Saferian clătina din cap și scotea intermitent cîte-un "of-of-of" cvasi șoptit. - E ceva la mijloc, mai spuse Ioanide. Te rog să cercetezi. Din nou Saferian oftă. În fine, îi explică lui Ioanide că n-avea nici un amestec în aceste magazine. - Nu sunt ale dumitale? - Mai mult nu decât da! râse melancolic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
declanșarea durerii. · După terminarea acestor manevre pacientul poate fi invitat să execute câțiva pași pentru a-i urmări mersul. Ajuns la ușă cu spatele întors spre examinator, la o distanță de 6 m se poate efectua proba pentru audiția vorbei șoptite, iar în momentul în care se întoarce cu fața către examinator se pot evidenția tulburări de vedere solicitând citirea de pe optotipul de pe peretele opus. · Ambulatoriu se poate efectua testarea clinică a gradului de insuficiență a miocardului. La subiectul normal, efectuarea
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
sensibil când era vorba de condei. Până și locțiitorul politic, care în fapt avea puterea supremă de decizie în regiment, era și el agitat și emoționat, probabil, din aceeași cauză. Unii mai curajoși își luau inima în dinți și, pe șoptite, răspândeau zvonul că acesta ar fi absolvit "Academia Militară la Leningrad" numai cu șapte clase elementare, fără a avea școala medie terminată. Era greu de crezut așa ceva. Într-o zi Bidaru s-a convins când, într-un muzeu al armatei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așteptă... Nimic. Muțenie totală. Aveți baterii la schimb? îl întrebă pe căpitan. Raportez: I-am dat baterii noi caporalului! și întorcându-se spre acesta: Caporale, unde sunt bateriile? Ce-ai făcut cu ele? Au urmat câteva injurii grosolane și amenințări șoptite separat: Ne răfuim noi! Tebecist te fac!" Între timp, generalul ordonă unui subordonat direct al său să aducă din mașina lui două baterii noi. După maximum zece minute totul a început să meargă ca pe roate. Fiecare militar își cunoștea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lângă o inimă de privighetoare, în timp ce sunetele curgeau în continuare: "/Și pe strunele ei, ca și din.../" iar mâna tot nu se dezlipea. O fermecase cineva. Se înțepenise și pace! Mâna era fericită însă buzele... Cineva uitase de ele. Melodia șoptită se consumase pe neobservate, când buzele neglijate s-au hotărât să intervină hoțește. Trebuiau să fure și ele ceva. Ceva dulce, fragil și amețitor. Furase ceva însă prea puțin. Tocmai când era sigur că o minune cerească oarecare sau vreun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intre nestingherite, iar preocuparea principală a călătorilor, precum și obiectul discuțiilor gravitau în jurul unuia și aceluiași subiect căldura. Pentru a o face mai suportabilă, prezumtiva economistă și-a improvizat un evantai dintr-o revistă în timp ce soțul ei îi povestea ceva pe șoptite. Din când în când îl răcorea cu revista respectivă, plimbându-i-o afectuos prin apropierea frunții. Ce bine i-ar fi stat cu Bela alături, ca soț și soție! gândea proaspătul absolvent Bidaru. Amândoi ar fi format o ființă binară
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]