1,066 matches
-
Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un set cu șampon cadou de la Body Shop care știu precis că zăcea în dulapul din baie lui Trish de când am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu brațele și îl sărut. Îți mulțumesc foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
copt. Mixer. Un cântar de bucătărie. De fapt, totul. Nu-mi vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de fapt, nici n-am gătit. Nu am nici un șorț, așa că îmi improvizez unul dintr-o cămașă veche. Nu am castron de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în timp ce spun asta, o simt din tot sufletul. DOUĂZECI ȘI TREI Nu se întâmplă absolut nimic până la prânz. Pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie ca de obicei. Dau cu aspiratorul și șterg praful ca de obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
blondă într-un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În cele din urmă, invitatele sunt servite și ne retragem în bucătăria pustie. Foarte amuzant, zic, trântând tava cu zgomot. Măi, măi, ce spiritual ești ! — Haide, măi, Samantha, ce Dumnezeu. Chiar te aștepți să iau toate astea serios ? Iisuse. Își scoate șorțul și-l aruncă pe masă. Să servești niște tipe cu creier de găină. Să le lași să te ia de sus. Am o slujbă de făcut, spun aspru, deschizând cuptorul ca să văd ce face somonul. Așa că dacă n-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcîndu-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gît o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o pînă acum. De fiecare dată cînd o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în zilele proaste. ARTUR: Cum? Aici fiecare face ce vrea? Nu există un regulament? GARDIANUL: Ba există. De aia zic. Dacă vreți să iasă o treabă mai bună, mai curată... Pregătiți măcar zece arginți... I-i strecurați în buzunarul de la șorț înainte de... ARTUR (Total aiurit.): Nu... nu... nu... GARDIANUL: Știți, se poate muri în atâtea feluri... Nu-i totuna dacă ți se retează capul cu o secure bine ascuțită sau cu o secure boantă... Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pot să-l țin? Femeia dă din umeri. ─ Știu eu? Dac-o fi bun... Și-așa n-avem noi câine. Adă-l, Iliuță, de ce nu? Na, dă-i oleacă mămăliguță, uite-aici. Iliuță aleargă la ea și-i îmbrățișează poala șorțului care a fost odată albastru. Apoi iese cu bucata de mămăligă, cuprins de o bucurie, o bucurie... soră cu nemurirea. Dragă mamă, Am ajuns cu bine înapoi în capitală, cu toată greva din transporturi. Am găsit până la urmă un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le prelucra politrucul Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fereastră de iglu“. igalaq ne face semn să o urmăm. intrăm Într-o Încăpere În care se află un cuptor mare. o femeie tânărĂ, cu fața tipic inuită și părul Împletit În două cozi, curățĂ cartofi. Femeia se șterge pe șorț și Îi spune ceva lui Père Joseph, zâmbind cu gura până la urechi. Ea este Chena, strănepoata lui igalaq. Suntem invitați să luăm loc la masa de lemn. mă uit În jur. BucătĂria, ca și toată casa de fapt, pare decupată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Fereastră de iglu“. Igalaq ne face semn să o urmăm. Intrăm într-o încăpere în care se află un cuptor mare. O femeie tânără, cu fața tipic inuită și părul împletit în două cozi, curăță cartofi. Femeia se șterge pe șorț și îi spune ceva lui Père Joseph, zâmbind cu gura până la urechi. Ea este Chena, strănepoata lui igalaq. Suntem invitați să luăm loc la masa de lemn. Mă uit în jur. Bucătăria, ca și toată casa de fapt, pare decupată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierând acum fragmente de șansonete de Fragson. Terminând, își potrivi rochia pe deasupra, ca un șorț. - Cred c-o să-mi stea bine! Vrei s-o încercăm? Hai s-o încercăm. Și Otilia luă iarăși pe Felix de mâini și-l tîrî în goană prin curte, și apoi, răpăind pe scară în sus, până la odaia ei. Acolo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigară și-l scutura întorcîndu-l în toate chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și, punîndu-și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerând concursul lui Felix. Dar se plictisi curând. Din ușă văzuse strălucirea ierbii grase din fundul grădinii și avu o dorință. - Vai, Felix, parcă e la țară! Aș vrea să merg cu picioarele goale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cuprins de o subită emoție, strigă, arătând cu degetul: - Uite salcâmul ce mare s-a făcut! - Lasă, zise Stănică speriat, că-l vedem când ne-ntoarcem. Și făcu semn birjarului să mâne repede. Rămasă singură, Aglae își puse un șorț dinainte, mobiliză pe Aurica și pe Olimpia, precum și pe servitoare și începu să scoată afară toate lucrurile din camera lui Simion. Strânse patul și-l aruncă într-o magazie, aruncă pe foc toate hârtiile pe care le găsi, resturile de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacă nu cumva își petrecuse viața lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să nu-ți închipui că Urban era, totuși, un cine știe ce Tarzan. Robin a trebuit să vândă un automobil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată ziua. Se chinuia mai mult noaptea. Se scula din ceas în ceas și dădea târcoale 14 prăvăliei. Locul era pustiu, îi era frică. Când auzea dinii de la bordeiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]