1,581 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > POPASUL MACILOR Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Popasul macilor Viața mea este un tren de marfă străbătând drumul șinelor; uneori în liniste, alteori șuierându-și tristețile ori fredonându-și sacadat fericirile! Periodic... înaintez preț de câte un vagon regăsindu-mă în fiecare dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
tărâmCe'i mai "lumesc"Speranța'nvieDar mă doare,... XXII. POPASUL MACILOR, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015. Popasul macilor Viața mea este un tren de marfă străbătând drumul șinelor; uneori în liniste, alteori șuierându-și tristețile ori fredonându-și sacadat fericirile! Periodic... înaintez preț de câte un vagon regăsindu-mă în fiecare dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... Citește mai mult Popasul macilorViața mea este un tren de marfă străbătând drumul șinelor; uneori în liniste, alteori șuierându-și tristețile ori fredonându-și sacadat fericirile!Periodic... înaintez preț de câte un vagon regăsindu-mă în fiecare dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
și când poți să faci - nu întârzia - nu amâna: dacă nu-ți stăpânești - în hățuri - clipa - vei pierde locul din care-ți vezi - netulburat de fantasme - viața și rostul n-ai dreptul să șovăi - când auzi limbi despicate - în jur - șuierând n-ai dreptul să șovăi - când în jur nu e nimeni să te ajute - să te mângâie - dar simți mâna Lui pe umăr: te-ndeamnă să nu te oprești - decât odată cu viața inima ta îți spune să te duci la
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
această oră când străzile deveneau aproape pustii în orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia precum în luminile nocturne, stradale, deja stinse acum. La șapte și un sfert trenul meu șuieră plecarea de sus , din Gară. Distanța până în halta din oraș o parcurge în două, trei minute, mă apropiu și eu , avansând anevoie pe un patinoar de cristal, nu știu cum or fi reușit oamenii pe care-i văd în haltă să ajungă
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
Autorului Matur și foarte trist poezie [ ] poezie Matur și foarte trist În întuneric, un câine negru, Hoinar flămând trece pe lângă mine, O umbră de diavol exilat, Nopțile copilăriei mele au fost dominate De lătrături neliniștitoare, O locomotivă, la mari distanțe, șuiera disperată, bețivani se opreau lângă fereastra mea, învățându-mă argourile pușcăriașilor, iar eu închideam ochii, îl zăream pe căpitanul Ahab gonind după Balena Albă. Apoi se făcea ziuă, Eram matur și foarte trist. BORIS MARIAN Democrația melancolică Melancolică trece democrația
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
pat, că-l așteptam să împodobim bradul. El a continuat: știi ce mi-a spus? Hai, bunicule să-mpodobim bradul! Avea o mutrișoară...că n-am putut să-l refuz. Cred că nici tu nu l-ai fi refuzat. Am șuierat: și când vii? Păi...ca să evit un scandal, lasă-mă să petrec cu ei Crăciunul și de Revelion sunt la tine. - Deci, nu a mai venit, concluzionă Violeta. - Mi-a dat în fiecare zi câte-un bip: așteaptă-mă! Ieri
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
crească aripi ascuțite pînă la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o sa se-nchida cu-o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare. Haliarimos sharadesko Avilo o sharad, pakiar-mangă le iles varesosa La ushiliasa îkhă rukheski, vai mishteder kire ilesa Trashau ka chi și te dikhau-tu, po yekvar, Ka și te barion
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
aveau ca hrană peștișorii amorțiți în apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se apoi spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
te văd întruna plângând, și destinul îngânând, vreau să-ți văd ochii căprui dacă sunt ai nimănui, dă-mi-i mie cu-mprumut, suntem singuri pe pământ, de e noapte și e rouă, să dormim pe lună nouă, și să șuiere, nebuna, cât va ține noaptea, luna, două cântece nebune, care vor să se cunune. OLĂNEȘTI, duminică, 6 iulie 2014 Referință Bibliografică: cununie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1283, Anul IV, 06 iulie 2014. Drepturi de Autor
CUNUNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343662_a_344991]
-
Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte prin oraș circulă aburul poeziei, sufletul
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
de petrecere se porni o gâlceavă fără asemănare între cele patru surori. Zâna Primăvara striga că, fără ea, nu ar înflori niciodată nici o floare, Zâna Vara pufnea supărată că fără ea nu s-ar coace nici un fruct, iar Zâna Toamna șuiera peste ele cu glasul său ascuțit, arătând că, de fapt, ea are și flori și fructe la discreție, cât să umple tot palatul din nori, cum nu o mai poate face nimeni. Doar Zâna Iarna nu spunea nimic. Privea cu
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
mi-a captat atenția atâtea luni de zile! Mă uitam în lungul liniilor de cale ferată să văd trenul venind. In jurul meu, forfoteau cei care așteaptă sosirea rapidului, sau fără un scop anume. Deodată, am văzut locomotiva în curbă, șuierând veselă și nepăsătoare. Mă plimbam nervos pe peron, văzând, în sfârșit, cum intra în gară rapidul de București, cu mare viteză, ca să recupereze din timpul pierdut în zonele cu restricție. Sau, poate știa mecanicul că eu tremuram de emoție și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
după întâlnire își mărturisea singură că nu simțise nimic deosebit. Dezamăgirea asta se ștergea repede în fața unei noi speranțe și Emma se întorcea la el mai înflăcărată, mai însetată. Se dezbrăca cu mișcări repezite, smulgând șiretul subțire al corsetului, ce șuiera în jurul șoldurilor ei ca o viperă care alunecă. Se ducea în vârful picioarelor goale să mai vadă o dată dacă ușa era încuiată, apoi dintr-o singură mișcare lăsa să cadă, de-a valma, toate veșmintele de pe ea; și palidă, fără
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SLALOM Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am șuierat printr-o mie de guri de canal, poezie! Cu picioare invizibile, cuvintele-omizi mi-au atins miocardul. Așa am înțeles că numai printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă. Seri cu gheare de lilieci scrijelesc monumental pe epidermă câte o evă. Poetul
SLALOM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377635_a_378964]
-
într-un mod extrem de bizar. - Bună Mădălina, ce faci ? Femeia din fața mea, tunsă scurt, îmbrăcată într-un trening decolorat, aducea foarte puțin cu cea pe care o iubisem la nebunie. - Cine ești tu ? mă întrebă ea cu o voce tăioasă. Șuierase cuvintele în plin acord cu restul expresiei de pe chipul ei. Până și vocea i se îngroșase nefiresc de mult, iar privirea pătrunzătoare, încruntată, mă fixa cu o undă de ură nativă. - Nu mă cheamă Mădălina ! Cine dracu’ e Mădălina ? Numele
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
Cazi în ne-nțeles ca o ghindă coaptă cu miez otrăvit și aștepți mistreții întrebând mirat ce te mai așteaptă în râpa vieții. Părăsit, uitat în singurătate, speri chiar și atunci când vezi că-i degeaba, pentru că-n a ta imobilitate șuieră graba. Te prelingi din punct spre virgulă-ntruna pândind crăpături în care s-aluneci, speriat că n-auzi în tine vreo strună, că te întuneci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Locuiești demult La capăt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
unor magazine și cum privea uimit belșugul de lumină, fu cât pe ce să-l calce o mașină. Din stradă, nimeri apoi la gară și inima din piept era să-i sară când trenul ce pleca la mare își puse, șuierând, vagoanele-n mișcare. Ajuns pe plajă, privi în tăcere la valurile semănând cu cele din vedere, la scoicile sfărmate în nisip și-o umbră de tristețe-i apăru pe chip. I se făcu un dor nebun de casă, căci lumea
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POŞTALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378486_a_379815]
-
de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc. S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc . Acolo eu aș sta să văd în depărtare Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică. Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare Sau să privesc pe boltă văzând o stea
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
ce-l duce vântul. Căminul meu să aibă și-o glastră la ... Citește mai mult Căminul unde stau aș cere ca să-mi fieAcolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.S-aud în zori de zi cântând o ciocârlieși șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc .Acolo eu aș sta să văd în depărtareCum soarele-mi răsare și-agale se ridică.Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apareSau să privesc pe boltă văzând o stea cum pică
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
să...fugă de Moarte.Își luă copilul de mână,desculțe,și porniră înspre Deltă.Era singurul loc în care foamea nu cerea tribut nimănui! ...-Nu mai pot mamă,scâncea mama,agățată de poalele bunei!Mai e mult? Unde mergem? Deodată șuieră lung un tren!A fost sunetul cu care S-au născut a doua oară.Atunci buna i-a zâmbit mamei și a început să-i spună o poveste.Era prima dată când leșinase de foame. Foametea a ucis mulță lume
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VUIETUL MĂRII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Înotam. Brațele sufletului spintecau orizontul. În spuma orelor, cascada privirii aluneca din orice unghi în centrul atracției, exact cum îmi șuierase vântul, așa cum îmi confirmaseră așezările, caii de mare ai inimii. Ascultam vuietul mării. Înotam. Și visele se scurgeau printre degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
fi trecut pe tip, cu vorbele lui cu tot, la capitolul fantastic. Dar viața îți pregătește zi de zi, clipă de clipă, surprize de tot felul. Bune sau rele, frumoase sau urâte ... - Acum ... aici ... te doresc cu ardoare ... Cuvintele erau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele îi frământau și remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]