584 matches
-
o nouă revistă destinată bătrîneilor destrăbălați. Impresionantă, povestea unei femei mușcată În copilărie, În crîng, În somn, de-un șarpe. După Întîmplarea asta a-nceput să simtă o firească atracție pentru reptile. Revenea mereu pe cîmp, chemînd animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă-l prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorbească. Și în acea clipă i se părea că visează, pentru că săpau, la o distanță de peste doi metri unul de altul, ca și cum s-ar fi hotărât să sape o groapă în care să încapă câteva trupuri, și tot atunci auzi șuieratul ascuțit al avioanelor de vânătoare germane zburând foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pierdu pe sergentul Duguroi, apoi încă doi soldați. Tragedia îl marcă, dar nu-l demoraliză. Mai avea atâția oameni în subordine, se simțea răspunzător pentru viitorul lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă pot lovi?!“, replică prompt un soldat. Ceva mai târziu, caporalul Sterian se ridicase în picioare, în șanț
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
scosese pe adversari de pe poziții, trecând printr-un îndrăcit baraj de artilerie. Instinctul îl învăță să evite schijele proiectilelor de artilerie. Într-un mic răgaz îi instrui pe soldați și pe sergentul lor, cum să se ferească de lovituri: apreciind șuieratul proiectilelor prin aer. Ca să se convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că știau cum să se comporte sub ploaia de artilerie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri. Și misterul s-a spart. Gata. Poți să bei. De bucurie. Degetele desfăcură mai întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se stinse, cu un oftat. Cât timp a trecut? Am fi știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua va sta acolo nemișcată, la postul ei, pândindu-mă să mă Întorc și recunoscându-mă imediat, chiar dacă eram Într-un grup numeros de colegi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei combatanți. Deodată însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu se întâmplase. Cu toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să pot s-o înjur cu vârf și- ndesat și, astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și ascultară până când șuieratul se stinse. — Acuma se ridică bariera, vorbi Tili, care simțea nevoia să compenseze, într-un fel, faptul că povestea lui fusese cea mai scurtă. Poți din nou să traversezi, numai că, după ridicarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și- ndesat și, astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și ascultară până când șuieratul se stinse. — Acuma se ridică bariera, vorbi Tili, care simțea nevoia să compenseze, într-un fel, faptul că povestea lui fusese cea mai scurtă. Poți din nou să traversezi, numai că, după ridicarea barierei, lumea nu mai e cum a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întâi, să te tunzi și să-ți razi barba, spuse Tili. — Mesia, spuse Maca închizând ușa, era bărbos. E nevoie de un Mesia. Ceva din miezul lucrurilor păru a-i da dreptate, căci cuvintele lui fură însoțite de un șuierat care tăie camera ca un fulger. — Trenul de opt, spre București, socoti Jenică. Același dintotdeauna. — Mă întreb cum ar fi fost viața noastră fără trenul de opt, spuse Maca. — N-am mai fi plecat în armată. — N-am mai fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi fost viața noastră fără trenul de opt, spuse Maca. — N-am mai fi plecat în armată. — N-am mai fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de obicei : Ce crezi că ar trebui să facem ? întrebă Tili. Bătrânul știa restul întrebării, căci nu clipi, dar vru să vadă dacă știu și ei. De aceea așteptă câteva clipe ca fiecare, în gând, să-și dea răspunsul lui. — Șuieratul trenului de opt o să treacă mereu pe lângă noi, spuse. Orice am face, ne va fi la fel de greu să-l auzim. Se uitară unii la alții. Ca să nu fie silit să vorbească el primul, Jenică alese o altă cale, așa că întinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte lucrurile pe care ți le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca tu să-i transmiți vorbele mele. — Da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oameni din fața mea continuă să crească. Se întinde de la poarta de intrare până la pavilionul din piatră. Văd cu coada ochiului cărăușii care își spun glume și gărzile ce par plictisite. Caii lovesc din copite. Vântul deșertului trimite de departe un șuierat sinistru. Când soarele ajunge deasupra capetelor noastre, mulți miniștri renunță la rigoarea manierelor și își slăbesc nasturii de la guler. Se așază pe pământ, așteptând ca mormântul să fie închis. În cele din urmă, astrologul Curții anunță că totul este gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mașini aștepta jos ca să transporte pe toată lumea la club, dar apoi petrecerea a continuat În lift și În cele douăsprezece taxiuri care făceau o coadă Întinsă cât vedeam cu ochii. —Philip, nu putem pleca de la petrecerea asta! i-am șoptit șuierat, pe când el Încerca să mă ia pe sus spre lift. Îi așteptăm pe tipii de la BlackBerry. Nu te mai agita, iubire. Elisa m-a sunat ca să-mi spună că șefa ta a sunat-o ca să-i spună că Întâlnirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în inimi renăștea o speranță". Imaginile zguduitoare, frica unora, speranța altora, au fost reluate în anii '70 de scriitorul Constantin Țoiu, în romanul Exclusul, care pune în scenă primirea veștii morții celui numit "tătuca popoarelor": "Auzise, pierdut în mijlocul aceleiași piețe, șuieratul locomotivelor planetei întregi care-și luau rămas bun de la marele defunct, acolo unde le-a surprins momentul solemn. [...] Femei îndoliate și palide îl plîngeau pe omul dur și glorios, căci este un dar al durității acela de a fi iubit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
curaj disperat ca și rușii și armata română, deși mică a luat, dintr-un singur pas locul său între armatele europene... Dar oamenii de felul acelora care au rupt cercul de foc în reduta Grivița deși pentru prima dată auzeau șuieratul gloanțelor sunt din aceea ale căror dorinți nu pot fi disprețuite, și o sută de mii de oameni 50 formează o poteră care întoarce victoria în favoarea unei sau a alteia din cele două mari puteri care sunt în poziția de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
obișnuit în actul descriptiv, este ostentativ folosit, prin acumularea de comparații, pentru a evoca zgomotul fermoarului "[...] ea trase fermoarul cu cheiță mare de alamă pînă sus la gît, închizînd bine geaca cu un zgomot de fîșîit de stofă ruptă sau șuieratul unui bici pe piele, gîjîitul aerului ce iese din gîtlej [...] sunetul fin, de mătăse al vîrfului de cuțit ce lasă în urmă o rană prelungă și deschisă [...]", paragraful terminîndu-se prin "e suficient atît, puteți continua"4. B. Sistarea iluziei referențiale
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din primii muguri, fie pentru că a cântat în poarta raiului și încetează să glăsuiască de Sânziene ori de Sf. Petru (momente ce consfințeau pragul dintre primăvară și vară, creștere și coacere, înverzire și ofilire), când răgușește, fie pentru că a auzit șuieratul coasei. "Conform unor credințe, larg răspândite în spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
26, care recreează oroarea prea lungii nopți de teroare, de umilință și de maltratări sălbatice care îi epuizează până și pe torționarii sinstrei închisori Jilava, și care pare să deschidă o singură cale, cea înspre moarte. Păcănitul sinistru al elicopterelor, șuieratul de gloanțe, uruitul blindatelor se aud în întregul oraș, întreaga noapte, lăsând să se imagineze un carnagiu. Toată lumea știe aici ceea ce se va confirma și oficial ulterior: manifestanții din București nu au nicio armă. Dacă se aude chiar și un
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nici ploaia să cadă, nici vîntul să sufle. Așa o fi, oare, Întotdeauna În timpul iernii? Sau poate este o excepție făcută În cinstea noastră? Iată ce ne tot Întrebăm În timp ce supraveghem focul din cămin (În lipsă de soare), dar vai, șuieratul ascuțit al vîntului se Însărcinează să ne răspundă. De aceea vă mărturisesc prostește că, În ce mă privește, cred că mă aflu sub lovitura unei mistificări diavolești. Nu mai cred În climele renumite pentru căldură, nu mai cred În soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]