1,670 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ATÂT DE PURĂ Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce te bucuri doar de-o vezi zburdând, Câmpii cu plete desprinse cutreierând, Între bălaie șuvițe mereu îi va fi un surâs, C-un zâmbet ce spre cer deja te-ai dus.. Dintre toate-i cea Frumoasă, cea mai pură, Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură, Te mângâie la a ei vedere, dracii
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
arhipelagurile în care ți-ai întemnițat inima în fiecare dintre ele avem un copac niciodată același dantelăria cuvintelor nespuse a împânzit cerul ăsta străin bun pentru furtună (nu e al nostru să-l ia cine vrea) pe prima insulă împleteam șuvițe de drag înnebunise briza puneam brațele pavăză dar le încrucișam la derută plecasem în tine nu știu ce zi era adoram lebedele dispărute pe conturul buzelor tale apoi am adormit pe clapele pianului mi-ai cântat adorabil mă îmbolnăvisem de tine doar
MI-AI CÂNTAT ADORABIL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342598_a_343927]
-
ales când îmbracă blugii ăia strânși pe pulpă și bluzița scurtă cu buricul la vedere. Pici, nea Moto, pici! Să mai vezi, nea Moto, că are șerpoaica niște ochi!..De un albastru întunecat, ca două lacuri adânci, străjuite de pădurea șuvițelor de abanos. Când mă privește pe sub gene, simt că mă scufund în abisul lor, nea Moto. Bietul Mototolea se simțea și el scufundat în abisul celor două lacuri albastre, însă Nae se scufundase serios în relația cu șerpoaica. Astfel că
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
în fața mea o duduie. Poartă o bluză portocalie în degradé spre maro, dintr-un material fin și semitransparent, care lasă să i se ghicească brațul. La gât, o eșarfă tot pe portocaliu, dar imprimată leopard. Părul e roșu vâlvătaie, cu șuvițe verzi în breton. Unghii negre, blugi, un fel de ciocate maro în picioare. Dă acea senzație stranie de asortare căutată. În urechi - căști albe. Iphone. Aud ceva ce aduce a muzică și mi se pare că ascultă o piesă de
Scaunul din metrou (IV) [Corola-blog/BlogPost/100810_a_102102]
-
de somn mijesc doi iriși ce mai dorm. Apoi te miști cu o lentoare ce-ți pune corpul în valoare. Și ochii tăi, plini de candoare, visează în continuare... Profilul tău angelic, luminos, schițează un surâs frumos. Pe umeri șerpuiesc șuvițe prinse-n bălaie cosițe. Un glas plăcut melodios, mi-aduce alinare... O, muza mea, tu mă inspiri, ești forța creatoare! Mă simt deodată mai bogată că am pe lume un odor, Născut din dragoste profundă, însemnul meu în viitor. DANSUL
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
iubit mi-a spus doar că nimic nu mai contează și că singurătatea o scrijelește pe suflet apoi a plecat... mi-aș fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe lavița de lângă poartă să vorbim despre dimineți nesfârșite și despre lucrurile rămase neterminate dar Dumnezeu a ațipit mi-am dat seama că rugăciunea ajută doar atunci când
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]
-
nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
treaz sau doar visez ? FRUNZE Pelerina ta de frunze ruginii Te face, toamnă, negrăit frumoasă; Cu fir de-argint chiar luna o să-ți coasă O diademă-n nopțile târzii. Și soarele te-aduce iar acasă Să-ți pună-n păr șuvițe aurii Și stele-n ochi ți se aprind, făclii, Când seara luminoasă-ncet se lasă. Pădurea te așteaptă sub copaci, Cu crengile în brațe să te strângă, Când ea foșnește, tu n-ai vrea să taci, Când tu suspini, ea
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului dincolo de orice tăcere e-ntuneric și niciun cer umbrele adorm într-un fel anume ca și când nu ar fi existat atingeri aciuit în primul anotimp după naștere îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi pe palmele mele goale au mai rămas doar urme de fluturi Referință Bibliografică: urme de fluturi / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile
URME DE FLUTURI de TEODOR DUME în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342974_a_344303]
-
un perete. -Tu să-mi spui Claudia! spuse el mirat. Ai luat de bine veștile care se aud prin Ierusalim, văd! -Vestea bună Pilat e că nu trebuie să-l mai cauți pe Iisus din Nazaret ! spuse ea aranjându-și o șuviță de păr. -De ce? A fost găsit trupul lui? spuse el cu ironie. -Da, a fost găsit aproape nevătămat și nu e mort ci cât se poate de viu. Vine când vrea, pe unde vrea și nimeni nu-i mai
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
dar ce mai contează la așa chestiuni o înșiruire exactă a cuvintelor?! Nu se mai știe pentru că s-a uitat demult că în dragostea adevărată sunt chiar simple atingeri ale părului partenerei spre exemplu ori a ridicării necalculate a unei șuvițe de păr, sau a contemplării respirației ivite pe fondul unei dorințe (ridicarea pieptului), ori numai atingerea încheieturii mâinilor, sau numai imaginația unui sărut tandru chiar a gambei, sau a tălpii partenerei etc, ce pot avea plăceri incluse și anumite electrizări
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]
-
Valurile lui urcă și coboară; Se zbuciumă valurile - Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu inimii-i răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână Precum e Timpul cu ale sale
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343623_a_344952]
-
cerul pe el, cum se spune. Nimic nu mai vrea, nimic nu îi mai place, nimic nu mai este ca înainte. O durere greu vindecabilă îi străbate inima și mintea. Din ea pot cădea fluvii de lacrimi, izvorî frustrări neînțelese, șuvițe de ură, nebănuită, i se pot strecura în gândirea lui răvășită. Uni chiar au pus mâna pe un băț, sau o piatră, pe o sabie , sau pe tăișul lingvistic al vorbei și s-au angajat într-o luptă a onoarei
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
termin treaba!”, îmi ziceam, simțind că nu mai rezist. „Dacă nu acum, mai târziu îmi va fi și mai greu s-o fac!”, îmi continuam gândul. Mă privea, din când în când, cu ochi strălucitori și cu plăcere, scuturându-și șuvițele de păr căzute peste ochi, iar buzele i le simțeam umede și calde. Își desfacu ușor picioarele, mă trase spre ea și mâna ei căută fermoarul pantalonului meu. Simțeam cum coapsele i se încleștau de dorință. Cu gesturi frenetice, începu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
noianul de ninsoare. Și clipele-nghețate, descătușate parcă, Se-ntrec să te ajungă, și-n caldă-mbrățișare Să mi te-aducă-aproape...O, dac-ai sti! Știi oare, Ce nerăbdări și doruri și bucurii mă-ncearcă? Să te ating, să-ți mângâi șuvițele rebele Și să-ți sărut pe pleoape doar gândurile-amare, Iar ochii mei să-ți simtă privirea arzătoare, Înaintând grăbită spre lacrimile mele. Dar e tot mai aproape momentul de-a ne ține În palmele-adunate, mirările de-o clipă Și întrebări
SPRE TINE... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377405_a_378734]
-
trambulină , pentru a urma, din nou , zborul. Levitam peste partie, într-o viteză care nu-mi mai permitea să văd ceva. Obrajii erau biciuiți de cristale de gheață, care se depuneau pe gene și sprâncene, dar și pe la urechi, pe șuvițele de păr, ieșite din căciulă. Începuse să mă doară tot corpul și, mai ales , să-mi fie teamă. Gândurile îmi dădeau semnale de pericol , beculețe roșii se aprinseseră, însă nu le vedea nimeni ! Trebuia să mă opresc! Dar cum? Nici
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
-ntr-un cântec cu bisare,Te-aștept să vii de nicăieri.... XV. ZIGZAG, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Să fiu o doamnă ca o toamnă mi-am făcut părul blond pe fond cu șuvițe roșii verzui albăstrui violet cabernet... le-am ondulat pe bigudiuri luate cu împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină ... Citește mai mult Să fiu o doamnăca o toamnămi-am făcut părul blondpe fondcu șuvițe roșiiverzuialbăstruivioletcabernet...le-am ondulatpe bigudiuri
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
părul blond pe fond cu șuvițe roșii verzui albăstrui violet cabernet... le-am ondulat pe bigudiuri luate cu împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină ... Citește mai mult Să fiu o doamnăca o toamnămi-am făcut părul blondpe fondcu șuvițe roșiiverzuialbăstruivioletcabernet...le-am ondulatpe bigudiuri luatecu împrumutde la soarede la marede la pomul din grădină... XVI. CAFEA CU ZAȚ, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. împart cafeaua cu umbra ta o gură eu, o
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă-n vâltoare, lacrimă la supărare, îngerul cu suflet mare.... Sunt nisipul ce respiră, chipul oglindit pe miră murmurul lăsat de liră, perla scoicii ca safiră... Sunt țărână pe mormânt, o șuviță grea de vânt, trup robit peste pământ, icoană a unui sfânt... Tu, Luceafărul secret, ești credința în Profet, un arhanghel înțelept, ce-mi trimiți săgeți în piept... autor: Mariana Petrache Referință Bibliografică: EU SUNT / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
este un carnet cu coperți aurii. Îl deschid, nu înțeleg niciun cuvânt, doar niște semne frumos pictate. Lângă carnet, o pană de scris. În fața ferestrei stau desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe umerii dezgoliți sunt în completarea undelor sonore ce curg din claviatură, parcă se joacă și ele în adierea caldă. Simt miresmele primăverii, schițez un zâmbet, îmi place. Acel sunet albastru, inconfundabil, mă pătrunde, mă simt
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fără tine sufletul mi se dezintegrează în atomi de dor... Doar tu îi poți ține laolaltă. Răsuflare de gânduri îmi piaptănă inima tandru, dornică de bal, măștile să cadă și să rămână iubirea. În șuvițe de vis îmi împletești poeme, Iubite, cerul din noi e verde, când înflorim în tăcere, florile sărutate în taină renasc și muguri respiră infinitul de pe buzele primăverii. În cântec de lună nouă îmi vei șopti: - Nu te îndepărta, mi-e
NU TE ÎNDEPĂRTA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382002_a_383331]
-
-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reușea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Își lăsase părul creț și întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața vor îndulci expresia. Ansamblul nu era strălucit, iar el era conștient de acest lucru până în vârful celor mai ascunse terminații nervoase, chiar dacă părea să nu dea importanță deloc aspectului exterior. Pantalonii cenușii pe care-i purta
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
Poeme > Devotament > STRĂFULGERARE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut doar atât... Ochii tăi coborând o hulpavă privire... M-am trezit tremurând de dorință și eu... A ta mână-a-ndrăznit o șuviță căzută să-mi mângâie grăbit și pe-obrazul de nea să se-oprească puțin. Fremătau sânii mei sub cămașa de in. Trupu-ntreg fremăta sub atingeri de foc. Pe-ai mei umeri rotunzi se-așezau ca-ntr-un joc fluturi albi
STRĂFULGERARE de AURA POPA în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380556_a_381885]
-
Acasă > Impact > Istorisire > CU DOR DE MAMA Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
ghiocelSau poate chiar o primăvară...... XXI. CU DOR DE MAMA, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]