1,715 matches
-
tăvalug Ce ți-a cuprins ca-ntr-o vâltoare Plăpândul trup precum o floare... Ți l-aș purta spre infinit, Numai să știi cât te-am iubit. Îngenuncheat pân' la pâmânt E îmbrăcat ca-ntr-un veșmânt, Tivit cu slăbiciuni șuvoi, De multe ori și cu nevoi, Ai cicatrici și urme-adânci Lăsate de dureri și prunci. Dar și așa, vei fi mereu, Mireasa sufletului meu. Îmbătrânim, frumoasă doamnă, Singurătăți în cuib de cuci Ne-așteaptă iarba de sub cruci, Să odihnim în
ÎMBĂTRÂNIM, FRUMOASĂ DOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353842_a_355171]
-
strâng gospodarii la poartă în grabă Și numai din ochi megieșii întreabă: E liniște-n casă? Îi pace pe-afară? Răspuns nu așteaptă și-ntorc o țigară. Tac crâncen și doar mai privesc pe sub ploaie, Pârâul din poartă umflat de șuvoaie. În urmă îngână un Doamne ferește! Aproape de ziuă când tihna sporește, Se-ntorc pe la case, se bagă în pat, Pe haturi muiate nu-i loc de arat. Abia mai târziu vor ieși prin ogradă, Cătând pe la grajduri și șură să vadă
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
viața e o alergare și trudă multă...multă.... Când unii plâng secătuiți de grijuri și dureri Iar alții, îmbuibați, mai caută în viață noi plăceri... Pământu-ntreg e zguduit de zvonuri de război... Și vin furtuni...și accidente...și lacrimi curg șuvoi Iar teama a cuprins în chingi întreaga omenire Ce tot aleargă...se frământă și caută în neștire... Dar Dumnezeu mai trece încă cu dragoste de Tată Pe la altare...prin biserici...copii dragi și-I caută Iar unde încă mai găsește
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
acest moment, Marioara Murărescu, cobzarul a dat drumul jos la pană și a intrat apoi în tonalitatea lui Georgel. A fost întâiul pas timid și descumpănit de incidentul, „dres” în cele din urmă. Succesul și consacrarea aveau să urmeze în șuvoi apoi, pentru ca azi scena să fie pentru artistul Georgel Nucă mirajul propriei chemări spirituale, aspirația și împlinirea sa. „Am avut de învățat de la Ion Drăgan, Lenuța Purja, Paula Babalâc. La roadele carierei mele a picurat și Marioara Murărescu, pe care
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
calm și 'noapte bună'... De nu-i dor nici nu mă scol, Dor de zi, vieții dând ocol, Nu-i dor de iubire, de regăsire, Și de recrearea din pustiire.. Tot e dor de noi, dor de tine, Dor de șuvoaiele din mine, Când gândesc la noi vibrant Cu ce au venele fortifiant.. Referință Bibliografică: Dor de... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1511, Anul V, 19 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate
DOR DE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353187_a_354516]
-
forța centrifugă îl azvârlea din joc ca pe un titirez. Când se sufocau lăutarii, jocul se întrerupea intempestiv. Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii începeau să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
prostul ... cu semnătura ! PÂRÂUL ȘI BOLOVANII Pârâul curgea de ani și ani Ocolind stânci și bolovani. Un firicel de apă, subțirel, Ducând cu el prin munți un cântecel Abia șoptit. Dar când ploi după ploi Veneau peste păduri, el în șuvoi Se năpustea și-n calea sa Ca un mistreț turbat râma. - Ce faci așa un zgomot infernal ? Îl întrebă un bolovan banal. - Păi, din deal și până-n vale Îmi stați zeci și zeci în cale. De n-ați fi voi
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
O sursă de inspirație îmi e Sfânta Scriptură, apoi experiențele vieții și propriile reflecții. - Câte ore scrii, zilnic? - Nu am calculat niciodată câte ore scriu pe zi! Depinde de inspirație. Cel mai bine scriu noaptea (da, noaptea!); atunci inspirația curge șuvoi... și scriu ce primesc de Sus. - Ceea ce scrii îți reușește din prima sau trebuie să revii și să rescrii? - Sunt poezii pe care le-am scris dintr-o răsuflare. Ca atunci când cineva îți dictează ceva, iar tu scrii. Mâna mea
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
2014 Toate Articolele Autorului VIS DE PIATRĂ Vârf stâncos, uscat de soare cată gri-închis s-apară: Val înalt,născut din mare să-l umple de sare-amară Vânt nebun,plin de răcoare mângâind tăios,să-l doară Voalări de curcubeie în șuvoi de apă clară Voci perechi într-o chemare susurată ieri,spre seară Violet suav de floare Ce regin-a fost o vară...! DAN MITRACHE Referință Bibliografică: VIS DE PIATRĂ / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26
VIS DE PIATRĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353570_a_354899]
-
asfințit umede arome purpurii, Un ostrov de lumină se zbate-ntemnițat. Strigă prins cu ghearele de zăbrele.... Inutil! Norii de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
scoarța de calcar, granituri și șisturi cristaline ce se va fi format la începuturile orogenezei și pe fundalul căreia curge năvalnic sau susură alene firul limpede ca de cristal al Dâmboviței dinspre izvoare.. Împletită din zbătuceala mirifică și perpetuă a șuvoaielor ce se pornesc cu miliardele de unde dinspre văi și viroage, dispuse pe o parte și alta a cursului principal de apă, Dâmbovița își sporește debitul, apoi se îngustează și se lărgește din loc în loc dând senzația aproape mistică a unei
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
primește și îl dădu afară pe acesta. După ce sclavul ieși, stătu în apă încă mult timp gândindu-se că arhiereul Caiafa și ai lui îl căutau tot în cazul Iisus din Nazaret. Se calmă totuși repede și se abandonă sub șuvoiul de apă. Se întrebă apoi în sinea sa ce ar mai fi putut să se întâmple? De aceea, după un timp deveni iarăși nervos și ieși din apă. Se îmbrăcă încet ajutat de un sclav și ieși din încăpere cu
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
vei da nici o vamă.” Și-apoi, de câtă „Tandrețe” nu este în stare omenescul din noi la o vârstă când „anii-n plus/ pe noi au pus/ cernite valuri de tristețe. [...] ne-apropiem de bătrânețe,/ pentru că-n noi/ curg în șuvoi/ pârâuri limpezi de tandrețe”! Și oricât ar fi de „Greu” prin norii groși ai anilor ce n-au deloc clemență vrând să ne cheme-n neagra penitență a vieții de „dincolo”, atunci când ai „În preajma ta” un suflet drag... „și suferința
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
i-l scoată pe dracu din el! Mamă, ce s-a mai speriat și atunci!) L-a-ntrebat: ''e de mă-ta frate, s-o caut pe mă-ta?'' A dat din cap că nu, da' ochii au dat drumul la alt șuvoi de lacrimi... Vrei să-ți dau ceva?'' Iar a dat din cap că nu... Să nu ceri lumânare, că nu-ți dau, că tu nu mori mă! Auzi? Nu te las eu să mori și să mă lași singur''! Dădea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
poți da aripi fanteziilor ce le-ai creat astăzi în inima ta! Și totuși... încearcă să rupi mrejele amânărilor și să nu mai lași pe mâine, ce poți face azi! Răspunde-i inimii, n-o lăsa să se părpălească în șuvoiul de dorințe ce s-au strâns în ea! Ascultă-i glasul și cine știe ce comoară îți va descoperi! De ce să afli mâine ceva ce te-ar putea ferici azi? Și... poate că mâine vei da mâna cu eternitatea... Cornelia Vîju Referință
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
Domnul îți cerne cu mângâierea Sa lină, lumina sfântă pe creștet . Alergi la El de câte ori lumea te sfâșie cu gheare de leu și smulge din tine suspine. Când viața îți pare deșertăciune și vânare de vânt... Și atunci, lacrimile curg șuvoi printre șoaptele rugii tale spălând sufletul, adunând cioburile ascuțite de acolo. Ele curg... și curg până când speranța renaște în tine, iar sub tălpi simți din nou țărm stabil. Rugăciunea simplă, fierbinte, ce-o despletești cu evlavie din inimă, reușește să
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
ce am reușit A fost să învăț să grohăi eu - Colonelul mai avea câteva luni pâna la pensionare Bea whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
încât se întrecea cu păsările la cântat. Cânta în zori de zi sau pe seară, cânta de câte ori inima o îndemna. Vântul îi purta cântecele până departe, pe crestele munților înalți. Nu departe de casă, era o cascadă cu apa în șuvoaie scânteietoare, ai cărei stropi fini se adunau în zeci de curcubeie, pe care fetița le privea cu nesaț. Uneori, încerca să le culeagă, dar nu întindea bine mâna, că acestea dispăreau și apăreau în altă parte a cascadei. Ea dorea
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
nu mai sunt/ să nu-ți pierzi cumpătul și buza să nu-ți tremure,/ niciodată nu m-am gândit la această clipă,/ pur și simplu gheața se topește în mine/ ca zăpada în zilele însorite.// Dorul, ce este oare dorul,/ șuvoi de lacrimi ce ochii năpădesc,/ imaginea tristeții în amintirea cuiva,/ ce este doar a ta.// Nicio eternitate nu este eternă/ Iar când tristețea te va copleși/ Abate-te din drum și mă vei găsi.// Eu sunt vântul,/ mai puțin nebun
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
au fost compuse în 1801 și au apărut, în 1804, la Hofmeister și Kuhnel. O strâng de mânuța pe nepoțica. Îi simt neliniștea. Nu visez. - Să intrăm, bunule! Privește, intră toată lumea... Când mă uit, persoanele ciudate dispăruseră. Poate împinse de șuvoiul de oameni sunt înainte, deja, în sală. Le-am văzut decum am intrat; erau pe cele două scaune. Dar, când ne-am apropiat, dispăruseră. Parcă au fost absorbite de acordurile pianului, așa cum face un aspirator cu bucățelele de hartie rupte
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
așteaptă atâtea dosare ale trecutului. - Ha, ha, ha... Ceasul e de vină, te-a trezit mai înainte, așa cum a luat-o și el. Tu esti contemporanul meu. Am auzit vocea lui Conul Mihai, inconfundabila și catifelata, ca vinul de Cotnari. Șuvoiul de oameni mă împingea spre ușa tramvaiului, care s-a închis în urmă mea. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Ceasul / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
propus și au realizat multe dintre dezideratele evocate, în sensul cercetării și valorificării științifice a inestimabilului patrimoniu al civilizației rurale românești din această parte de țară unde și în viața sătenilor acestor meleaguri’’sună clar obârșia rurală cum curge în șuvoiul vijelioaselor ape, limpezimea izvorului”, citându-l pe Ilarie Debridor. În cazul lucrării de față asistăm la o izbutită aplicare a acestor considerente, reunite sub tutela generoasă a inspiratului concept cultural -istoric al localismului creator, formulat și susținut de marii noștri
DR. MITE MĂNEANU,PREFAŢA LA MONOGRAFIA COMUNEI GLOGOVA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357219_a_358548]
-
așteptat Și vin savanții peste mine În minele de sare și minele de tanc. Iar norul se acoperă cu ploaie. Meteoritul se grăbește și strănuta, Așa cum badea Gheorghe are-o oaie Iar moș Ilie, are guta. Decentă troglodiților, se sparge șuvoi Mâhnirile sterpe se oglindesc... cohorte, Doar florile din curte ce se usuca-n noi Urmate în alai peste destin și vorbe. Referință Bibliografica: Decentă Troglodiților Mioritici / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011
DECENTA TROGLODITILOR MIORITICI de PETRU JIPA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357320_a_358649]
-
fărâmă de răgaz!? Străjeri de departe din Barodina, aman Ne-a trimis vorbă că imperatorul Traian Trece podul cetatic de peste Istru construit colan Și aruncă peste Dacia armata imperiului roman. Tot ce are Dacia pe câmpiile-i însorite, Râuri, pâraie, șuvoaie, în cale să-i fie năpustite, Să nu văd nici-un suflet în urmă rămas! Toată suflarea să se ridice înt-un glas! Să dăm foc, să otrăvim fântânile, nici chiar o fiară Să nu găsească hrană, de foame și sete să
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
-n ordine firească fauna să-și odihnească. Fremătând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i primitoare icre și fructe de mare. Ploua iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apă este-nvolburată, sclipiri calde de argint, si goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o, intrigata Luna-și zice în sinea ei, că marea este superbă
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]