3,030 matches
-
de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte cîteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe care i-o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta decît (cititorul și-a amintit deja) Antichristul lui Nilus; Dragomirov crezuse În acea carte ca În Noul Testament. (X petrecuse nu puține nopți cu dînsul - fie-i țărîna ușoară - discutînd despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile-i Îngălbenite rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este să-i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni pînă la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărînă și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am aflat-o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s-au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămîne, așadar, nădejdea, că v-aș mai putea atinge, că v-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aplecarea mea, din inimă, era spre științele umaniste. De mic copil am simțit chemarea versurilor și am vrut să devin un Sofocle sau un Vergiliu, pentru că, mie, tragedia și limbile moarte Îmi fac pielea de găină, Însă tata, fie-i țărîna ușoară, era un căpos cu vederi Înguste, care mereu și-a dorit ca unul din copiii săi să intre În Garda Civilă și, În ciuda pufului facial, care dintotdeauna le-a caracterizat pe femeile din familia mea dinspre partea mamei, nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dreapta că ea era de vină, că era o bețivancă și că se prăbușea pe jos prin casă de-atîta tras la măsea. Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după el, toți murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tout le reste. On jette enfin de la terre sur la tête, et en voilà pour jamais“ (Blaise Pascal, „Cugetări“, frag. 198) „Ultimul act e sângeros, oricât de frumoasă ar fi comedia în rest. În cele din urmă ți se aruncă țărână în cap și adio pentru totdeauna.“ Există cuvinte care îți fac pielea găină și care îți taie picioarele și mâinile. Acestea, spre exemplu. Nu cunosc viața lui Pascal și, de altfel, nici nu mă interesează, dar cu siguranță că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
strălucitoare în grădina frumoasă doar prin sălbăticia ei pură. Noii stăpâni ai pământului s-au gândit că trebuie făcută ordine acolo, că trebuie o mână de om, un grădinar, ei nu au nici timp și nici chef de treabă prin țărână; au parcelat - locul este acum împărțit în două: în partea din stânga e casa, în dreapta, grădina, cele două suprafețe fiind despărțite printr-un gard nu prea înalt, cu o poartă ușoară, dar bine închisă de un lacăt vechi, care stă încuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște în fața lor... Te-ai întors târziu acasă/ Primul lucru ce-ai făcut?/ Ai așternut cearșaf și pernă/ În patu-n care am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu viermii mă tot cert/ Că nu poci ieși din groapă/ Să te bat și să te iert... La sfârșitul cu să te bat și să te iert, toți râd, e o romanță de mahala, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ( Ios.6:16 Dacă sunt tristă și poate mor când se scutură liliacul se dezbrăca pământul de haine îmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt arăt mă simt apoi țărâna zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
avut, Și mila ta, pentru noi toți. Sărut și clipa hărăzită De a te naște mama mea, Și palmele-ți însângerate, Și toată osteneala ta. Sărut și poala ta, ce leagăn Încă îmi e și mă mai cheamă, Sărut și țărâna pe care Veșnic rămas-a iz de mamă. Mă iartă tu, iubită mamă, Îmi iartă tot ce ți-am greșit, Îmi iartă vorbele cu care În suflet greu eu te-am lovit. Îmi iartă gândurile rele De-au fost spre
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura în spațiul departelui, acolo unde tronează înstelările. Invitația este generoasă: „Ține în gură / Luna / presărată cu ochii / Lumii...” (Om și Univers) Inflexiunile
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
dar sângele lui a stropit sporul altei împliniri. A supraviețuit și luptelor de pe Frontul de Vest. Iar la întoarcere, la mormântul tovarășului său de voluntariat întru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, i-a rostit în șoaptă prietenului său de sub țărână: " Unde dai și unde crapă, Grigore frate. Am vrut să-i scăpăm de străini pe basarabeni și bucovineni, dar i-am scăpat pe ardeleni. Cum s-ar zice, și la război e ca în viață: socoteala de-acasă, nu se
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Isac a fost precedat de intervenția Georgetei Resteman, care a încurajat copiii-recitatori dând citire versurilor proprii dedicate evenimentului sărbătorit: “[...] De vei auzi, Doamne, vreodat' / Un român uitând limba română / Fie el de-a pururi blestemat / Și odihnă n-aibă în țărână! // Doamne, cât ai fost de-ndurător / Când ai vrut ca să mă nasc în vară / M-ai sfințit în românesc izvor / De cuvânt și dragoste de țară.” Glasurile micuților români au însuflețit versuri din lirica poeților Mihai Eminescu, George Coșbuc, Gheorghe Sion
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
aflat încă ce este viața, cum să știu atunci ce este moartea? Și la ce mi-ar folosi să mă pierd în speculații fără consistență, când moartea este întodeauna cât se poate de concretă? Un trup care se întoarce în țărâna din care a fost luat, pentru a se alătura aceluiași univers din care a făcut și până acum parte, dar sub altă formă. Am petrecut o noapte de coșmar, așteptând nici eu nu știu de unde, o încurajare. Una cât de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
mă țineam cu mâna stângă de tablă și cu mâna dreaptă scriam pe tablă. Și deodată am simțit că mă simt foarte bine și că nu mai am aceste stări." "?n acest moment mă simt că sunt ca bulgărele de țărână pe care în dragostea Lui nemărginită l-a luat în mâinile Lui, i-a dat formă și chip după asemănarea Lui, a suflat duh de viață peste mine și știu că ceea ce sunt, sunt prin El." " Orchestra cânta "Vino la
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
cu dor, Din trecut, din viitor - Nenăscut, tânăr, bătrân - Ce-i cu suflet de român - Tu mi-ești dorul, eu ți-s dorul, Tu mi-ești apa, eu, ulciorul, Tu mi-ești gură, eu, fântână, Tu mi-ești ploaie, eu, țărână - Dor cu dor, în fiecare, Dorul naște, dorul moare, Și în Rai de Românie, Dorul crește, și învie - Tu mi-ești turmă, eu ți-s stână, Tu mi-ești codru, eu, lumină, Tu mi-ești stele, eu, pământ, Tu mi-
HORA ROMÂNEASCĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361329_a_362658]
-
Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]