610 matches
-
și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-a continuat țanțoș drumul, iar eu am reînnodat firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că am avut puterea să-i refuz pe chefliii care se agățaseră de mine, bându-mă și încercând să mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându-mi doar, speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul și întrebându-mă, sacadat, cât mi-o mai găsi tensiunea. Nu tresar când apare încă un fost. Costum, cravată, after pătrunzător, mers țanțoș, autoritar. Privește nedumerit viermuiala din fața ușii. Ridică din umeri. Iese afară. Revine. Se interesează „cine-i ultimul“. Iar iese. Revine. „Sunt și eu după.“ Nu mă observă. Nu-l observ. Ne cunoaștem destul de bine. Am făcut parte din multe birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească. Până în 1989, alegerile aveau coordonata pomanagistică bine conturată. În ajun, „se băga“ tot ceea ce lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte, cu ochii sclipindu-i. „Oare chiar toată lumea din New York lua pastile“, m-am Întrebat eu cu groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de treabă. A doua zi au adus rochiile și s-au îmbrăcat cu ele. Și-au pus și pantofi de-ai mamei, ca să fie cu toc înalt, iar pe cap și-au pus șiraguri de mărgele și perle. Se plimbau țanțoșe prin fața oglinzii când ușa se deschise. Era mama. Fața ei se făcu albă, apoi roșie. Cu ochii la fete, cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi aruncară o lungă privire străinului. — Yubani-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin toți porii au avut succes. Evident că a trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și se îndreptă țanțoș spre adâncimile depozitului. — N-o să se mai întoarcă. Ce pisălog ești! zise Scout, punând carnetul deoparte. Apoi, văzându-mi îngrijorarea, spuse: Sigur c-o să se întoarcă. I-ai explicat cum stă treaba cu tonul și toate alea. — Du-te-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth. Urmărindu-le siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
brăzdează Pacificul -, toate aceste obiecte fixându-se sub forma unei armături care menține, pe dedesubt, cupola aflată deasupra apei. Iar forma aceasta, poate deloc Întâmplător, ținând cont de materialele componente, este chiar cea a unui sân . Da, cu țâmburușul său țanțoș din vârf (de fapt, un pâlc de arbuști crescut acolo nu se știe cum) și fiind ușor lăsată Într-o parte din cauza vânturilor și a ploilor, pare chiar un sân uriaș și translucid care stă, desperecheat și un pic bleg
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca Enkim. Numai că peste stâncă zăcea un copac prăvălit, găunos și uscat. - Zi-i lui Tatăl cum știi tu, mă Îndemnă Enkim. Zi-i ca atunci, În apa cea mare! Hai, Krog! Of, of, Tată! N-am să fiu țanțoș și n-o să spun tocmai acum că nu mă Încred În tine. Hai, Tată, ajută-l pe toiagul tău, dă-i putere lui Krog, bâta ta, fă-l să ducă la capăt călătoria, și dă-i și tovarăși buni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam fript penele, Încheie ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare, frumos și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum Își ia el pedeapsa cuvenită... cu obrazul lui roșu ca sfecla de-atîta rachiu cît băuse... că doar l-am văzut chiar eu, cînd eram mică, pășind țanțoș ca un cocoș, măi frate, prin biserică În noaptea aia la o Întrunire a Fiilor Cumpătării, braț la braț cu Jeter Alexander, ca să semneze jurămîntul și, bine-am zis eu după aia, dacă scoteai din ei tot rachiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai Înșel altă dată“ - a zis. „Bine“ - am zis - „om trăi și-om vedea“. Ei, și n-au trecut nici doi ani și Rufus Porter a-ncercat din nou același vicleșug, a avut neobrăzarea să intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cocoșul Dimineața el vestește, Primul fiind ce se trezește. Are pene sclipitoare, Mândru e nevoie mare! Merge țanțoș și fălos Și din fire-i arțăgos Cucurigu-n gura mare, Cine el, să fie oare?
Coco?ul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83572_a_84897]
-
noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar și dimineață îl deschisesem, descoperind, nu prea surprins, că scosesem prea mulți bani. Și în acest caz, trebuia să fac ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pâcu. Așa parcă mai vii de-acasă, Pâcule - l-a gratulat moș Dumitru. Si cum spuneam, mă aflam în fața plutonului de execuție, legat fedeleș de tufa de stânjenei, dar cu ochii liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
El mă protejează pe mine, Îl protejează pe Stevie, pe toți ceilalți... nu... nu... Carole nui aici. Stevie nui aici. SÎnt doar eu. Bruce. Bruce și Viermele. Țiaduci aminte cîntecuăla vechi disco? Doctor Kiss-Kiss? Io sînt ăla, spune el pășind țanțoș pînă la mine. Îmi Întinde mîna. I-o iau. Mă trage ridicîndu-mă În picioare. Are brațul În jurul umerilor mei. Nu ne putem mișca. Dintotdeauna am urît ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lor dură și atitudinea lor afectată: virgini. Discutau necontenit despre toate gagicile pe care le futuseră, dar tu nu-l vedeai niciodată pe vreunul dintre ei cu vreo puicuță. Le aruncai În față discrepanța asta, În felul ăsta te afișai țanțoș cu Rhona. După un timp le-ai Înăbușit indignarea. Ai simțit cum devii mai puternic, iar pe ei i-ai simțit cum devin mai slabi. Asta te mulțumea. Ai Început să te delectezi cu diferența dintre voi. Întotdeauna te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]