595 matches
-
Regat și noi, socialiștii. Oblonul din față se ridică și un șir de polițiști apare. Trec țanțoși polițiștii foarte odioși ai vremii, căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri, comisarul Coemgiopolo, un colos, tistul gardiștilor, Meschiu și încă vreo doi. Toți trec țanțoși printre cele două rânduri de mese. Aruncă priviri severe asupra comesenilor și ies prin ușa din fund în mijlocul tăcerii generale. Eu stau lângă d. Andrei Popovici. După ce polițiștii dispar, îmi arată pe sub masă revolverul. — Dacă ne ataca, trăgeam în ei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
școlăriță. Mi-am pregătit trăistuța cu abecedar, caiete și chiar un penar (de la Oltea, sora mea mai mare). Când la 15 septembrie clopotul școlii și-a lansat ecoul în tot satul, n-am stat mult pe gânduri și am pornit țanțoșă spre școală. Aveam și prieteni, ce-i drept mai mari, care m-au încurajat: Hai cu noi că n-o să pățești nimic! Avem noi grijă de tine tot drumul dus și întors. M-au strigat la poartă și așa am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn) a venit la noi cu ferestrău, bardă, cuie și umbla țanțoș prin ogradă, nebăgându-ne în seamă. Curioasă, m-am apropiat de el și l-am întrebat: Bade Coste, ce vrei să construiești, la noi în ogradă? Râzând printre dinții săi rari, cu strungă mi-a zis: Fac ceva, ce ai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era Tovarășul Take - nome de guerre, de ilegalist comunist -, când intra în marea sală de conferințe de la Intercontinental. Scund și cam rotofei, cu teniși în picioare și cu cască metalică pe cap, gardat, de patru haidamaci cu kalașnikovuri, pășea eroic, țanțoș, de parcă tocmai venea de pe front, la conferința de presă cu jurnaliștii români și străini ; era purtătorul de cuvânt al FSN-ului. Dacă n-ar fi murit atâția oameni nevinovați, zău că am fi crezut că suntem la un bal mascat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aceeași sumă în Germania, o societate prosperă, de ce să nu plătim la fel și în Polonia - țară-soră, abia ieșită din comunism, și care are nevoie de investiții? Stăm câte doi în cameră - ca niciodată până acum. Grecul Anastasis Vistonitis, veșnic țanțoș, cu cârlionții grizonați (un ins pe seama căruia se distrează mereu Nicolae Prelipceanu), face zarvă pe chestia asta. El se ia chiar foarte în serios. Dar are dreptate. Te obișnuiești cu binele. Seara, în cameră, privesc un film american de groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-ți pui pe față cel puțin expresia unor cosmonauți întorși dintr-o expediție făcută pe Marte. Investiția de sentiment a celor de pe peron nu admite o replică mai plăpândă. Unii dintre ai noștri își iau rolul în serios și pășesc țanțoși. Îl zăresc pe islandezul Einar Orn Gunnarsson, beat criță, manifestându-și zgomotos bucuria de a fi în capitala rusă. Insuficiența de soare și frigul din patria lui îi creează, cum se vede, nevoia ingurgitării permanente de licori euforizante. În starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea și pământul. Am luat sfoara din mâinile tatei și am trecut în mod tacit animalul în proprietatea mea. Acum lucrurile stăteau cu totul altfel; mergeam mai țanțoș, cu mai multă siguranță, mai plin de mine. Eram cineva, domnule! Aveam o capră! E adevărat că tata o cumpărase, dar faptul acesta n-avea nicio relevanță. Adevăratul stăpân sunt eu. Totuși mai trebuia îndeplinită o mică formalitate, dar deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la răspundere și acuzat pentru mărturie mincinoasă, fals în acte publice! Bineînțeles că nu s-a făcut nimic în acest sens. Și lucrurile au trenat în continuare. În continuare nu mă simțeam bine, aveam tot timpul probleme, cei doi mergeau țanțoși în continuare și la un moment dat am observat că amândoi aveau o scurtă neagră din piele. Atunci am făcut așa o asociere cu filmele lui Sergiu Nicolaescu, când cei din ,,poliția legionară” în frunte cu ,,Paraipan”, erau îmbrăcați tot
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dezastrul și în urechi îi răsuna melodia aceea insuportabilă. Cînd Cristi trecu pe lîngă el, după ce-și terminase treaba, de-abia mai putu să-l întrebe pierit : „De ce-ai făcut asta ?“. Văru -său îi aruncă peste umăr, pășind țanțoș : „Acum lucrez pentru Barbu !“. Dănuț stătea pironit în continuare în mijlo cul curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod, cu nota sa hazlie a intrat în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Nu mă interesează să merg la cinema ca să văd viață reală ; am parte de destulă viață reală în restul timpului. Ce e deprimant aici nu e faptul în sine că publicul larg preferă evazionismul, ci faptul că, judecînd după tonul țanțoș al declarațiilor de acest tip, cei care le fac par să creadă că nu pierd absolut nimic : ei nu vor să vadă viață reală la cinema o știu din trăite. Atitudinea asta denotă o neînțelegere fundamentală în ceea ce privește arta ce vrea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o bluză decoltată sub care își pusese un sutien cu sâni proeminenți și o pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea oprindu-se măcar o clipă pentru a-l urmări. Reacțiile erau diverse: uimire, râsete, revoltă sau pasivitate. Marți 21septembrie 1999 - sala Pruteanu Parcă ar fi trecut o lună de când am început repetițiile. Masa am lăsat-o de vineri și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
roz, care mă ținea de mâna stângă, era mama și că ființa de treizeci și trei de ani, Înveșmântată Într-un alb necruțător și În auriu, care mă ținea de mâna dreaptă, era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu pășeam țanțoș Între ei, apoi alergam și iarăși pășeam țanțoș, din strop de soare În strop de soare, pe mijlocul unei cărări, pe care astăzi o identific cu ușurință cu o alee dintre tinerii stejari ornamentali din parcul moșiei noastre Vira, din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mama și că ființa de treizeci și trei de ani, Înveșmântată Într-un alb necruțător și În auriu, care mă ținea de mâna dreaptă, era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu pășeam țanțoș Între ei, apoi alergam și iarăși pășeam țanțoș, din strop de soare În strop de soare, pe mijlocul unei cărări, pe care astăzi o identific cu ușurință cu o alee dintre tinerii stejari ornamentali din parcul moșiei noastre Vira, din fosta provincie St. Petersburg, din Rusia. Într-adevăr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-a continuat țanțoș drumul, iar eu am reînnodat firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coiful în cap și buzduganul la spinare. Dumitru o rupe la sănătoasa după el, cu o sprinteneală de flăcău. Mitrică!! strigă Savastița. Nu mă lăsa, Mitrică!! se milogește ea. Întoarce-te Mitrică!!!... Savastiță, draga me!! Nu poci!! strigă moș Dumitru, țanțoș, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Mă cheamă Vodă-Ștefan!! Ai grijă de tine!! Să ne vedem sănătoși!! Și cu Petrică alături, pornesc la luptă cântând: "Hai frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu mă ajutați să scot molozul?, am întrebat-o cu glas plângăreț, deși eram sigură că mă va refuza. Nuuuu, că am de făcut bilanțul, mi-a răspuns și a dat să plece. Când să iasă pe ușă, un cocoșel țanțoș, pestriț, a intrat în cămin și se uita curios în toate părțile. Dacă tot nu vreți să mă ajutați, hai, să prindem puiul ăsta și să-mi faceți ceva de mâncare. Mi l-a trimis Maica Domnului, am spus, convinsă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țară, la bunica ei. Astăzi, împreună cu prietenele ei din sat a facut un om de zăpadă. Acum s-a lăsat înserarea. Înghețată, a intrat în casă și-i tare bine. Se apropie de fereastră. În mijlocul curții, omul de zăpadă stă țanțoș în bătaia vântului. E tare haios. Dar e cam singur în marea înghețată a iernii. - Noapte bună, omule de omăt! Mă duc la culcare. Sunt obosită. Pe mâine! În patul cald, mirosind a busuioc și a levănțică, somnul o cuprinde
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]