KorAP: Find »[drukola/base=țarc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...41 >

1,005 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorită pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc În țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc În țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea. Privirea lui dă roată și scotocește prin tot țarcul și ochește În sfârșit sub chiuvetă două castroane de tablă pe care le clătește În țârâiala chiuvetei. Pâine nu ne-a dat prin cap să luăm, și linguri, eh, nici d-alea n-are muta... Sprijinindu-se cu podul palmelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem, ăsta-i adevărul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
N-o scăpam din ochi, iar la un moment dat am văzut-o trăgând cu coada ochiului la cratița goală de pe masă. Păi bineînțeles că asta era. Fața i se lumină și eram din nou al ei și tovarăși de țarc pe viață când Andrei Îi arătă banii, purcoiul ăla de o sută nouăzeci și ceva de sute, și se frecă peste burtă cu podul palmei. O să se ducă să cumpere ceva de mâncare și ea păru să-l corecteze și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Florinel, iar Andrei, că Pepino, da, Îi arătă inelarul, În primul rând cu el, la care Steluța Îi spuse cu degetele Încrucișate că cel mult Într-o jumătate de oră apare și Pepino. După ce a plecat Andrei, am văzut că țarcul ei nu era așa strâmt cum ni se păruse la Început, trecând direct În bucătărie prin Întunericul holului lat de un pas. Duceau lipsă și de becuri. Pe seară aveam să vedem că au doar unul pe care-l mută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele ea la chiuveta aia din bucătărie care țârâia continuu, că de fii-su nu mai spun. Aveau totuși și un fel de baie, cu closet și duș, și ăla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o mai fi acuma pe-acolo și cine mi-o fi luat locul? Am dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi nu mai prididim câteștrei să-i ținem locul titularului pe lângă Steluța. În sfârșit, bine că Într-o bună zi mi-a dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îi luaseră locul sticlele goale cu etichetele de Rom Extra, Rachiu de Drojdie, Vodcă Cristal și câte și mai câte, risipite prin toate colțurile camerei și Începând deja să se prăfuiască. Dar În nici un caz n-aș schimba grajdul și țarcul ăsta pe hangarul lui moș Victor și toată Încropeala aia de Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Oh, sfinte Dumnezeule, dacă n-ar fi fost părințelu’ cine știe cât mi-aș mai fi rupt oasele pe-acolo, și uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ar trebui să mă uit la el că-l dai jos și cu-n scuipat și face ca un vițel cu glas omenesc, fiindcă prima impresie te Înșeală cel mai adesea. Ca un bun gospodar ce se află aicea-n țarcul Steluței, a făcut târguieli și s-a Întors tocmai de la București cu sticla asta de vin cu care ne cinstim acum, cu Eugenii și Mentosane pentru Florinel, și dropsuri, da, ce răsfățat e brotacul ăsta răpănos, cu cine mai știe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu te mai uiți În urmă, s-o ții tot Într-un galop nebun spre un loc unde nu-i durere și Întristare. Să scapi odată de grajduri și țarcuri și hangare, și Încotro? Aia e, că n-am fi stat noi de handicapatu’ ăsta dacă n-am fi fost cu pula la cur că ne caută pentru ce-am făcut. Ce mare chestie om fi făcut? S-ar zice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-l pe Pepino, ăsta-i chiar omul nostru, Pepino ne va ajuta. Pepino e de nădejde și cu sânge-n pulă de desființează sute de kilometri de graniță și divizii Întregi de grăniceri, mugind ca un ciclon devastator peste tot țarcul ăsta de căcat. — Mmmmââî uitasemmm demm tine. Andreimmm, Dacămmm n-ai mmmai scris și-ai venitmmââî atâtmmm demm rarmmm. Nici Steluțammm nu mmmai mi-ammmââî adusmmmââî amintemmmââî. Și-amm mmmai trecutââmmm treimmm grupurimmm luna mmmastammmââ... Și-ammmâî fostââî lammâî Bucureștmmmâââ... Mai bine ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ai cu el? Nu lui, mie Îmi ajunge. Nu mai pot, sfinte Dumnezeule, nu mai pot, am obosit și-am Îmbătrânit și-am să mor Înainte să mă văd scăpat, am să mă târăsc pe brânci cu respirația tăiată prin țarcul și grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care se fac Îndeobște În liniște. Trag ușa după Pepino și rămân trei secunde cu mâna pe clanță. Uite că nu se-nchide invers. Ce sistem nefiresc și idiot! Aș fi pus masa-n ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și de frig văzându-l cum se zbenguie prin casă Înveșmântat doar În crusta aia de jeg și muci. Adevărul e că Încă aveam putere să sper privindu-l pe Andrei cum patrulează cu mâinile Înfipte adânc În buzunare prin țarcul și grajdul ăsta din care vom scăpa cât de curând. Păi poimâine e luni, da, numai mâine nu e poimâine, așa că s-ar cuveni cât de cât, așa că-n seara aia de sâmbătă părințelul s-a scărpinat mai adânc În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
simțit zi de zi și ceas de ceas nevoia să-i iau gâtu’, să-i rup o mână sau un picior, ceva, să-l pun cumva pe liber dacă tot nu ne ducea capul cum să-l scoatem afară din țarc. Sfinte Dumnezeule, să-l văd odată dus la tac-su la Caracal ori la Motănica, să dispară odată, și tot strângeam din dinți și Încercam să mă mint, ce naiba oi avea eu cu el, cu neamu’ meu și sângele meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În ce zi și-n ce lună? În ce an? Istoria noastră curgea năvalnic amestecând toate datele, Însă oricum era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
gară și pe urmă i-am căutat prin tot orașul până am văzut negru În fața ochilor. Pepino Însă n-ar crede În ruptul capului așa ceva, mmmââânuuu, ba da, bammâî nummmââî, nu se pretează Steluța la asemenea chestii. Pe aicea prin țarcul lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe văr-su cu prăjeală de splină și bojoc și-au turnat În ei nesimțiții la rachiu de drojdie cât ne-ar fi ajuns nouă o săptămână. În pofida speranțelor puse În el, Hansi se dovedea o mare pagubă acolo-n țarcul nostru. Nici să-l gonim nu ne venea, că poate cine știe, dar nici nu prea vedeam la ce ne-ar fi de folos. Tot ce i-a mai rămas lui Pepino din lichidare abia de ne-a ajuns ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe care l-am recunoscut. Trecusem pe acolo cu Andrei și văru’ Laur În dimineața sosirii noastre la Timișoara. Să tot fie două-trei luni de atunci. Eram siguri că-n două-trei zile ne vom despărți definitiv de locurile astea, de țarcurile și grajdurile și hangarele prin care ne-am tot Învârtit până am ajuns În același loc de unde am pornit și uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de unde am pornit și uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată și ca-ntotdeauna. În tovarășii ăștia ai mei fierbe tărâța să dea foc la grajduri și țarcuri și la toată șandramaua, dar eu unul nu văd ce s-ar mai putea schimba. M-am Încins și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]