1,198 matches
-
învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care nutrește o adevărată pasiune. Toamna, la fiecare început de an școlar, face curte profesoarelor nou repartizate în Dobrina. E țeapăn de principii. Combate obiceiul fumatului și nu admite replică la părerile sale. Cărțile îi năpădesc camera în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lucru serios. „N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă de ghiuluri cu cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată onoratului public dinții albi și trași cu rigla. Coman stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar fi Îndemnat inima să pornească. Viclean, Încercă de câteva ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe Vale fusese plănuită de mai multe zile și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne Încetinea căderea (ideea Îmi place să cred că de la mine Îi venise, după ce prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu emblema căilor ferate imprimată de zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deplină luciditate și nu cu Împăcare (căci nu m-am războit cu nimeni și nimic ca să pot face pace), ci cu liniște. Mi-am construit o spânzurătoare. Mă așteaptă. Cu toată neîndemânarea mea, am izbutit, totuși, să fac un lucru țeapăn, care va funcționa fără greș. De unul dintre căpriorii acoperișului Înalt al magaziei am potrivit de lungime și am atârnat o bucată de frânghie nouă, În care Încă se zăresc bucățele albe din tulpinile bătute de cânepă. O splendoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la masă În fața unei carafe și a unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima, ca apoi să se poată petrece marea Întâmplare pe care Neamțu, și nu numai el, o aștepta cu ochii țepeni și ieșiți din găvane, se trezea că pe pânza albită cu cretă se Întâmpla cu totul și cu totul altceva. Neamțu urla atunci de parcă l-ar fi Înjunghiat, Îl Înjura pe Ghiță de toate organele pe care izbutea să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vechi, care abia așteptau să le sosească oarece prospătură. Le ceruse apoi și le notase Într-un carnețel numele și adresele părinților, pentru ca bunii cetățeni cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ele urca un firișor de fum de motorină arsă. Își puse pălăria pe ochi și bărbia În piept și În curând adormi. Peste vreo două ceasuri, șoferul veni să-l trezească. Coborî, Își Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
haine,“ spuse, în sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un om din norod I-a răspuns: "Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. 18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut." 19. O, neam necredincios!" le-a zis Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine." 20. L-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
o minune în fuga calului”...Ucenicul călugărului iese de după tejghea, vine să sărute mâna călugărului și să primească baslogovenie...Ieșim. Dincolo de turnul clopotniță, ne întâmpină forfota târgului. Pe aici se mișcă altă lume. Trăsuri pe capra cărora tronează vizitii care - țepeni precum parii - trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești grăbiți spre îndeplinirea cine știe cărei porunci...Ne oprim în fața palatului gospod. Seimenii cu sânețle pe umăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
început să-mi mângâie părul. —Hahahaha, l-am auzit izbucnind pe Peter, comediantul, din celălalt capăt al mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai născut. Hahahaha! Eu eram mult prea ocupată să stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răului fusese aruncată în ziua în care auzisem pentru prima oară de New York. Dacă mi-ar fi plăcut Praga, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Dacă ar fi fost mai multe cluburi de noapte în Praga... Stăteam țeapănă în pat, derulând filmul vieții mele de până atunci. Dacă aș fi prins un loc la cursul de management hotelier din Dublin, dacă n-aș fi cunoscut-o pe Brigit, care avea asupra mea o influență nefastă, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-l privesc. în schimb, am închis ochii și m-am rugat ca Luke să plece, să moară sau ceva de genul ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
probleme în legătură cu restul... Sau aș fi putut încerca să fiu haioasă și să-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gândindu-mă ce să fac, dintr-odată totul s-a schimbat! Fără nici un fel de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și m-a întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din orbite. Aici! Cu NOOOOI! Pe bune? am murmurat cu inima tresăltându-mi în piept de speranță. Și cum era tipul? A urmat un cor de voci care-și exprimau aprobarea față de Snorter. —E un tip minunat, a spus Mike. —Țeapăn tipul, a fost de acord Stalin. Are un păr tare fain, a zis Clarence. —Pantalonii erau îngrozitor de strâmți! Se vedea când i se făcea pielea de găină, a spus John Joe. —îngrozitor de strâmți. Dacă n-are grijă, o să rămână fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după gropița pe care-o făcea într-o parte! Ce mi-ar fi plăcut și mie să am vreo două! Luke s-a întors cu containerul gigantic în care-mi țineam analgezicele super-forte. —Dihidracodeină? a citit el de pe etichetă. Marfă țeapănă! Nu le poți lua decât cu rețetă. —Așa e. Nu era nevoie să-i spun că eu îmi cumpărasem rețeta de la Digby, doctorul drogat. —OK, a zis el citind încet de pe rețetă. Două acum și nici una în următoarele șase ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
început să-mi bată mai repede. Ăsta era cel mai intim contact pe care-l avusesem din ziua în care îmi ștersese lacrimile cu degetele mari. îmi doream cu disperare să-mi pun capul pe umărul lui. Dar am rămas țeapănă, incapabilă să-mi adun curajul. Hai, m-am îmbărbătat. îl doream așa de tare încât am început să transpir. într-un final, simțind în stomac niște furnicături ciudate de parcă un roi de fluturi ar fi ieșit din cocon, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]