723 matches
-
o anume fragilitate. De cum și-a întîlnit privirea cu a lui Mihai, a lăsat impresia că pierde teren. Aerul ei ferm din prima clipă a dispărut subit și, ca să-și mascheze deruta, a întins palma, să și-o plimbe peste țepii cactusului din apropiere. Alături, oarecum detașată de grup, Tamara i-a sesizat reacția și-și mută privirea între ea și Mihai. Vrea să facă un pas, să le prezinte pe cele două delegate, dar șefa i-o ia înainte: Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
renunță numai după cîteva clipe. Nu, nu trebuie! vorbește de unul singur, umblînd prin casă. Exclamația asta îi amintește de Liliana. Îi telefonează. Nu răspunde nimeni. Se gîndește iar la Tamara. Parcă o vede privind cu groază mîna însîngerată de țepii cactusului. Formează numărul ei de telefon. Răspunde un bărbat. Altul, nu George. Vă rog, cu doamna Tamara! spune Mihai încet, aproape cu teamă. Sărut mîinile! se înviorează cînd o aude pe Tamara. Servus! exclamă femeia. Ce-ai rămas așa, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Petre un gest ferm, oprindu-l. Indignarea face versul", spunea Iuvenal. Mihai se potolește. Oftează și se apropie de cactusul din colț, pe care îl așteaptă din zi în zi să-și deschidă cei cîțiva boboci. Cînd palma lui atinge țepii unei frunze, se simte scuturat de un frison puternic. Și-a amintit de ziua cînd au venit cele două delegate de la combinatul de confecții. Mai de mult, pe la mijlocul lui octombrie, șeful de echipă din instalație i-a spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ashling către toți cei prezenți. Instantaneu, munca a fost abandonată. Nu le trebuia cine știe ce motiv. Care este diferența dintre... Îl știu, lătră Jack Devine, în drumul său către birou. Nici măcar nu știi ce urmează să spun, protestă Ashling. La arici, țepii sunt la exterior 1, spuse Jack și trânti ușa după el. Ashling era uimită. —De unde știai? — Asta e gluma cu BMW-ul și ariciul? întrebă Kelvin. Când Ashling dădu din cap, Kelvin se oferi să explice: — Se tot spune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un unghi de patruzeci și cinci de grade, două labe, câte una de fiecare parte, lungi de câte doi verșoci, așa că, privit de sus, animalul apare ca un trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiecare parte, lungi de câte doi verșoci, așa că, privit de sus, animalul apare ca un trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea asta era cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește gâtul. Nu văd prea bine de aici. Respirația i se accelerează. — Unul s-a strecurat într-un coș sferic cu țepi. Parcă-i un arici! — Chiar așa îi și zice, zâmbește Rufus. Oftează. — Baia asta de sânge inutilă încoronează sfârșitul primei părți. Îl bate cu palma pe spinare. — Urmează pauza. Pusio tot ar mai zăbovi cu capul afară. — De ce nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care trece. Vânătorii, mai ales cei din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață. Așezată pe vine într-un tufiș plin de țepi, direct pe linia puștii lui sir Wyndham, Imelda realizează de câte ore n-a mai stat pe o toaletă civilizată și începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
râs care-mi taie respirația și mă paralizează, În timp ce lacrimile mi se preling pe față. Ies și mă spăl pe mâini, dar nu-mi pot curăța ca lumea unghiile. Mă uit În oglindă la fălcile mele și mă frec pe țepii bărbii. Trebuie să mă bărbieresc cum trebuie. 00000000000000000000000000000 000000mănâncă00000000000000 0000000000000000000000000000 0000mănâncă Gazda Mea0000000000 00mănâncă0000000000mănâncă0000 0000000000000000mănâncă00000 0000000000000mănâncă000000000 000mănâncă00000000000mănâncă0 000000mănâncă00000000000000000 00000mănâncă00000000000000000000 000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000 mănâncă, eu am nevoie de hrană 000000000000000000mănâncă000 000mănâncă00000000000000da000 Plăceri simple. Aeroterma de sub biroul meu Îmi suflă aer fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
singurul nor la orizont fiind că zborurile directe sunt pline și de aceea trebuie să schimbăm la Bruxelles. Gagicuța Îmi spune că n-a fost niciodată la Amsterdam. — Poate te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cerc, în jurul patului lui Rhyme, respirând cu greutate. - Știi ce trece prin mintea oamenilor veniți să asiste la un spectacol de magie? O parte a lor speră ca iluzionistul să nu scape la timp, să se înece, să cadă în țepi, să ardă, să fie strivit și să moară. Există un truc numit „Oglinda în Flăcări”. E printre preferatele mele. Începe cu un iluzionist foarte înfumurat care privește într-o oglindă, unde zărește o femeie frumoasă. Aceasta face tot posibilul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el, mă înnebuniți cu prostiile voastre! Ea își înfige țepii periei în palma moale ca o pernuță, voiam doar să vedem dacă simți, el deja regretă, simt ceva, slab de tot, însă nu pot să mă mișc, este ca și când mi-ar fi adormit picioarele și nu pot să le trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu putea să-i înghită din cauza țepilor tari din înotătoarea dorsală se învârteau încoace și încolo după vreun gheșeft. Șalăi cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uită surprins la mine. Pentru că Încerca să mă privească prin ochelarii ce-i alunecaseră pe nas, fața Îi părea oarecum mai ridicată și cîteva fire de barbă pe lîngă care doar trecuse aparatul de ras ieșeau În evidență, ca niște țepi, deasupra mărului lui Adam. — Da, așa-i, spuse el coborîndu-și glasul, oarecum ușurat, dar parcă aștepta ceva. Uitați! CÎtă lume pleacă tot timpul undeva. Fiecare are un țel... un număr fantastic de țeluri... De aceea Îmi place să stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în copilărie devenise de nepracticat și în plus ducea la un spațiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ochii ei mari nu se oglindea nici o gândire. Vra să zică aceasta e femeia care a înșelat pe Dragoș! Nu puteam înțelege cum poate o asemenea femeie să înșele pe Dragoș. După ziua arzătoare de vară, prăfuit și plin de țepi, mă întorceam, iar vătaful mergea în pasul calului lângă mine. Un gând mă necăjea; voiam să-mi lămuresc într-un fel oarecare nedumerirea, și mă-ntorsei c-o întrebare spre Neculai Dragoș: Ian ascultă, Neculai, ce-mi spuneai tu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva". "Dar ți-am răspuns", spuse el, mirat că nu înțelegeam. "Ce mi-ai răspuns?" Că nu vreau să mă înțep... Mai speri ― adăugă după o pauză ― că te va
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se înclină fostul exilat în fața aceluia care, protejat de Ivașcu și de Monica Lovinescu dimpreună, a reușit să rămână canonizatorul number one al literaturii române și în acest început de mileniu. Am citit mai întâi articolul subtil și plin de țepi al Irinei Petraș, care, pe bună dreptate, îi cere socoteală criticului pentru misoginia lui. Critica și eseista din Cluj nu ezită să se declare perplexă în legătură cu contradicțiile asumate cu ifose și răsfăț de către marele critic. Ea citează dintr-un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
sub bazin; genunchii lipiți unul de celălalt). O profuziune de vase de cele mai stranii forme, ca desprinse dintr-o expoziție de ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
el e de vină. A avut el replica asta că să stau eu liniștit, că sunt OK. Că nu mi-a văzut fata bine fața. De burtă. Frate, deci eu în oglindă mă bărbieresc, îmi dau cu spray, îmi fac țepi în cap și așa mai departe. Lasă, băi, că-ți fac eu niște pătrățele cu carioca, zice el. Că-mi dă linkuri XXL, că se mută la parter, că mă ia cu el la sală, dar să intru după cinci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]