616 matches
-
la agricultura tradițională de subzistență în favoarea unor culturi comericiale precum cea a indigoului, iutei, cafelei sau a ceaiului. Fermierii au fost obligați astfel să suporte greutăți neașteptate generate de creșterea prețurilor la alimente. Industria locală, în special cea a vestiților țesători din Bengal, dar nu numai, a suferit în timpul dominației britanice. Tarifele de import erau menținute la un nivel scăzut, în felul acesta piața indiană fiind inundată de țesăturile și hainele ieftine din Anglia. Industria locală indiană pur și simplu nu
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
plecat în Germania. În încercarea de a ajunge la familia sa, nu a reușit să tracă de râul Tisa, aflat în zona menținută de trupele sovietice, așa că s-a întors în Banatul românesc, unde a stat ascuns. A supraviețuit ca țesător, zilier și profesor particular, până ce familia sa a putut să revină în România și el s-a putut angaja în 1947 ca profesor la școala confesională din Bărăteaz, județul Timiș. În 1948, ca urmare a naționalizării averilor bisericești și a
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în 1299 să fie menționată ca oppidum, adică "loc întărit". În anul 1317 este menționată pentru prima dată cetatea Münstereifel, iar în 1339 Margraful Wilhelm I. von Jülich le-a permis țesătorilor de lână din Münstereifel să producă țesăturile cu aceleași drepturi care le fuseseră acordate șo țesătorilor din Köln. O inundație catastrofală s-a abătut asupra localității în 1416, lăsând în urma sa circa 150 de morți, pentru ca în 1451 să se
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
adică "loc întărit". În anul 1317 este menționată pentru prima dată cetatea Münstereifel, iar în 1339 Margraful Wilhelm I. von Jülich le-a permis țesătorilor de lână din Münstereifel să producă țesăturile cu aceleași drepturi care le fuseseră acordate șo țesătorilor din Köln. O inundație catastrofală s-a abătut asupra localității în 1416, lăsând în urma sa circa 150 de morți, pentru ca în 1451 să se abată și ciuma asupra localității, pustiind-o. În anul 1454, ducele von Jülich le-a adat
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
fapt "Georg Pawer" (transformat în germană "Bauer", "agricultorul", de unde și pseudonimul în latină). A studiat la universitatea din Leipzig avându-l ca profesor pe Petrus Mosellanus. I se atribuie descoperirea bismutului. A fost al doilea copil din șapte al unui țesător din Glachau. Studiază între 1514-1518 limbile vechi la Universitatea din Leipzig avându-l ca profesor pe Petrus Mosellanus (1493- 1524) care era un adept al umanistului Erasmus din Rotterdam. Astfel activitatea lui începe ca "corector" (1518) ulterior "rector" la școala
Georgius Agricola () [Corola-website/Science/305023_a_306352]
-
Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru. provine dintr-o familie săracă de țesători, fiind al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii, din care nouă mor la câteva luni după naștere. În anul 1844, probabil dintr-o carență de vitamina A, copilul contracterază o hemeralopie, boală care, cu timpul, se va înrăutăți
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori. În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Ani la rând, Brașovul a rămas o ruină înnegrită de fum. De atunci Biserica Sf. Maria și Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor. Au reușit să fie salvate din incendiu biserica iezuiților, magazia militară și Bastionul Țesătorilor, în dreptul cărora a fost asigurată o pază militară strictă. Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost premeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la ordinul superiorilor. Se vorbește chiar despre bombardarea orașului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri din
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
XV. Pentru o "cergă" se pălăteau 2 bani, iar pentru "zeghe" (sau "pănură") unul. În 1748, i se permitea pivei din Codlea să-și continue activitatea, cu condiția să producă numai zeghe. Orice altă stofă putea fi confiscată de breasla țesătorilor de lână. În 1776, breasla lânarilor din Brașov a făcut subiectul unei anchere guberniale, datorită stării jalnice la care ajunsese. Aceasta se justifica prin înmulțirea extrabreslașilor români, care vindeau țesături, și propunea desființarea ori limitarea pivelor din district. De asemenea
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
din Iran”, din capitala Teheran. Există patru tipuri de războaie de țesut: războiul de țesut orizontal, războiul de țesut vertical fix, războiul de țesut vertical de tip "Tabriz" și războiul de țesut vertical cu cilindre mobile. După această primă trecere, țesătorul aduce în față rândul de fire din spate, trăgând cu mâna stângă inelele, obținând astfel încrucișarea firelor. Înapoierea suveicii în sens invers formează un rând, după ce a fost bătut cu ajutorul unui pieptene din metal, acoperă în întregime urzeala. Țesătorul, așezat
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
trecere, țesătorul aduce în față rândul de fire din spate, trăgând cu mâna stângă inelele, obținând astfel încrucișarea firelor. Înapoierea suveicii în sens invers formează un rând, după ce a fost bătut cu ajutorul unui pieptene din metal, acoperă în întregime urzeala. Țesătorul, așezat cu fața la lumină, lucrează pe reversul covorului și urmărește compoziția cu ajutorul unei oglinzi; în spate se găsește cartonul, după care el a copiat pe calc modelul care îi permite să traseze pe fiecare fir de urzeală puncte de reper, corespunzătoare
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
tipuri de noduri: nodul de tip ghiordes sau "turkbâf" și nodul de tip senneh sau "farsbâf". Nodul turkbâf este folosit în special în Turcia și în Caucaz. Nodul farsbâf (fars semnifică « limba persană ») se utilizează mai ales în Persia. Unii țesători, dorind să câștige timp (deși calitatea covorului este diminuată), înnoadă firele de lână în două fire de urzeală. Nodurile se numesc atunci "turkbâf jofti" sau "farsbâf jofti". Meșterul începe întotdeauna prin a țese un orificiu în partea de jos a
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
sau ca nodurile să se desprindă. Când este terminată realizarea orificiului, se poate începe realizarea nodurilor. Fiecare fir de lână este înnodat pe două fire apropiate de urzeală. Aceste fire de lână formează « catifeaua » covorului. Când se termină o rețea, țesătorul trece un fir de bătătură, o dată prin față și o altă dată prin spate, prin fiecare fir de urzeală. După fiecare nod realizat, țesătorul taie firul de lână la 7 cm de nod și îl trage în jos; aceasta determină
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
fire apropiate de urzeală. Aceste fire de lână formează « catifeaua » covorului. Când se termină o rețea, țesătorul trece un fir de bătătură, o dată prin față și o altă dată prin spate, prin fiecare fir de urzeală. După fiecare nod realizat, țesătorul taie firul de lână la 7 cm de nod și îl trage în jos; aceasta determină « sensul » covorului. Într-adevăr, una dintre caracteristicile covoarelor persane este că par cu totul diferite în funcție de unghiul de privire și de unghiul de incidență
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
vorba de o operă de arhitectură, covorul se confecționează pornind de la un plan (denumit « carton »), care indică compoziția sa, dispunerea modelelor decorative și a motivelor. Planul este desenat de către un maestru ("ostad" în limba persană), care nu este de meserie țesător, ci chiar pictor. Schema unui covor reproduce adesea coperta unui manuscris; ambele arte sunt în mod intim legate dat fiind faptul că desenatorii lor sunt adesea aceiași pictori. Se disting două tipuri de scheme: scheme orientate și scheme neorientate. Părțile
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
Tahmasp I (1523-1576) când au fost create primele covoare cu motive florale, cu scopul de a satisface gusturile safavizilor. Diferența dintre covoarele nomazilor și covoarele florale se datorează rolului « meșterului popular » ("ostad"). Acesta desenează cartonul care va fi reprodus de către țesători. Desenele covoarelor nomade sunt transmise din generație în generație. Motivele de câmp sunt desene care se repetă până ce ocupă întreaga suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor. Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
de Bruges sau de Rusia. Dantela cu panglică folosește o panglică care este plasată ca un ornament, iar golurile sunt umplute cu broderii sau dantele cu ciocănelele. Macramé-ul, arta modernă a dantelei din noduri, pare să își aibă începuturile la țesătorii arabi ai secolului al XIII-lea. Termenul arab de "migramah"(مقرمة) poate fi tradus prin "șervet cu dungi", "franjure ornamental" sau "voal brodat". O altă etimologie posibilă este derivarea din arabul "mahrama" (هخرصة) (batistă), trecând prin turcescul "mahrama", apoi importat
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
Pasările țesător fac parte din familia „Ploceidae” ordinul „Passeriformes”. Familia cuprinde 109 specii și 12 genuri. Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul. Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
Pasările țesător fac parte din familia „Ploceidae” ordinul „Passeriformes”. Familia cuprinde 109 specii și 12 genuri. Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul. Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări țesător trăiesc în apropierea culturilor agricole. Ele trăiesc frecvent în colonii mari, ca „Quelea quelea”, stoluri ce pot atinge 100.000 exemplare, producând în unele cazuri pagube mari recoltelor agricole. In Africa de Est s-a constatat faptul că unele stoluri
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. A fost canonizat în anul 1984. Este sărbătorit la 14 august. s-a născut la 7 ianuarie 1894 într-o familie de țesători săraci polonezi. La botez i s-a pus numele Raimond. După multe frământări s-a hotărât să intre în Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali. Pentru studiile de filozofie și teologie a fost trimis la Roma, unde a luat cunoștință de minunatele
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
covoarele, catifeaua, postavul, abaua. Textile sunt compuse după structură din stofe, tricotaje, țesături. Confecționarea hainelor constă din croire după măsură și coaserea împreună a bucăților textile croite anterior. Istoria industriei textile din România începe în anii 1600, odată cu înființarea breslelor țesătorilor în Moldova, Muntenia și Transilvania. Abagiii, postăvarii, pâslarii și mătăsarii își deschid mici ateliere în care fac haine, covoare, pături și ștergare. Bumbac încep să cultive în anii 1700. În anul 2014 textilele erau al patrulea cel mai important produs
Material textil () [Corola-website/Science/314997_a_316326]
-
Păianjenul viespe (lat. "") este o specie de păianjeni țesători sferici. Este cel mai des întâlnit păianjen din genul "Argiope" din Europa, inclusiv România. Corpul acestui păianjen este alungit, masculul ajungând până la 6 mm lungime, iar femela până la 25 mm. Prosoma are nuanțe argintii - albe. Culoarea opistosomei reprezintă o succesivitate
Argiope bruennichi () [Corola-website/Science/319972_a_321301]
-
își aservească satele. După întemeierea țărilor s-a cristalizat pătură boierească prin daniile domnești. Domnitorul dăruia pământuri boierilor săi, vasalii, că răsplată pentru loialitate. Din secolul XVI, mulți boieri dețineau zeci de sate. Pe domeniile feudale lucrau meșteșugari, cojocari, fierari, țesători care îndeplineau necesitățile domnitorului. Boierii beneficiau de monopolurile senioare, că morăritul și aveau imunitate, pe moșiile lor nepercepandu-se dări sau slujbe. Din secolul XVI li s-a restrâns imunitatea, domnitorul rezervându-și lui birul și oastea. Domnitorul, că suveran
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]