198,372 matches
-
a făcut operația necesară, așa încît totul era okay, cu adevărat okay, ea era toată ziua ocupată, ceea ce ușura situația, el era de modă veche la pat și afară din pat, nu agrea prezervativele și alte chestii de felul ăsta, așa încît totul mergea bine, adică mai mult decît bine; ceea ce e bine. O dată pe săptămînă se duceau la cinematograful în aer liber, cu camioneta lui John, iar Hellen Poe se uita la stelele de deasupra capului, și nu la cele
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
o încuraja să se spele pe față cu lapte de capră, ca un tratament de înfrumusețare folosit și de regina Cleopatra. Nissy învățase de la mama ei că nu trebuie să-l contrazică niciodată pe omul acela mătăhălos, blînd dar dominator, așa încît bea zi de zi lichidul albăstrui, cu miros înțepător, pe care-l detesta. Și după ce nenorocitele de capre spaniole au fost duse la abator, săptămîni de zile nu s-a mai mîncat în casă decît carne de capră. Hellen
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
drept care fata a început să muște și mai abitir. Războiul dintre cei doi a escaladat, și apoi a încetat brusc, pentru că ambii combatanți și-au dat seama că, dacă ar fi continuat, s-ar fi putut ajunge la o nenorocire. Așa încît John Poe i-a spus lui Nissy că o iubește și și-a legat cureaua înapoi la pantaloni, iar Nissy le-a declarat micilor ei colegi terorizați: - E în ordine, n-am de gînd să vă căsăpesc. în materie
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru: că nu se vor opri niciodată [...]. Punctele astea pot să rîdă, să plîngă, să transpire, [...], pentru că linia asta continuă trece peste ele [...], trece fără să le ia în seamă". La polul opus, în spatele
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
străinătate. Constatând că nici în Londra viața nu era așa cum am visat-o noi în calitate de demni urmași ai lui Decebalus per Scorilo, am hotărât împreună cu Claustrina să ne repatriem... Dar este vorba de o carte scrisă à rebours și chiar așa trebuie citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt și celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satirico-umoristice, proză satirico-umoristică și parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
dezghețat mîinile în flacăra mîinilor lui" - ibidem) ori efectul său răcoros ("îți răcorește gîndul magia greșelii" - ibidem), rolul său proteguitor: "Intrînd sub cămașa poemului,/ ai vrea să rămîi acolo pentru totdeauna" (Pisica rațiunii). Adesea prezentă, în pofida cenzurii intelectului ușor snob ("Așa se face/ că poemul pe care-l scrii/ îți sărută gura,/ umărul și mîna,/ ca și cum te-ar iubi" - Stare), senzualitatea se densifică într-o relatare sado-masochistă: "îți aduc poemul pe care l-ai născut./ El vine, ca o încununare a
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
a văzut multe și a cunoscut mulți oameni, multe personalități cu care a vorbit, i-a privit, cu care a băut whisky sau vodcă, în funcție de regiunea geografică în care a poposit. La noi, mulți îl înjură, alții îl admiră. Că așa-i românul, schimbător. Acum cîțiva ani buni, am poposit împreună, la solicitarea amicului Victor Parhon, cîteva zile la Lugoj. Amîndoi acceptasem cu haz propunerea lui Țucu de a stimula mișcarea teatrului de amatori și de a face parte astfel din
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi să nu le ratezi. Cum spuneam, Victor Parhon era mai marele acțiunii și, desigur, cu mult mai ocupat decît noi, Alexa și cu mine. Așa încît, obiceiul de a ne petrece timpul s-a preschimbat într-un ritual. Micul dejun, drumul pînă la Casa de Cultură, șușotelile cînd "treaba era groasă" pe scenă, "șuetele" cu oficialități de la județ, de la Timișoara, pe care le luam cu
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
prefecții, cea despre cornul și laptele din școli, a fost respectată. Dl Năstase a promis multe altele, de care a uitat. Fiind vorba de o promisiune respectată, firește că presa a vrut să constate cum stau lucrurile la fața locului. Așa s-a putut afla că ideea generoasă a premierului, e adevărat că pe bani publici, a devenit sursă de cîștig pentru diverși reprezentanți ai partidului de guvernămînt. Sau că, pe ici, pe colo, programul a fost la început un eșec
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
menită a-l exploata cît mai spornic, a-i oferi configurația convenabilă: Paradoxul acestei poezii stă tocmai în simbioza (ce tinde spre osmoză) dintre maxima libertate a dicteului automat care-i stă la bază și constrîngerile "treziei" ce-l controlează. Așa se face că cel mai necenzurat dintre discursuri e dublat de o conștiință critică sui generis, implicită cel mai adesea, dar apărînd nu o dată și la suprafața poemului ca inserție programatică anticonvențională și antiliterară arătînd cu degetul "infracțiunea" căderii în
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Wissenschaftskolleg - pe care-l frecventasem și eu cu ceva timp în urmă. Aflată acum în Berlin-Mitte, realizez că perspectiva culturală asupra metropolei europene se poate modifica ușor în funcție de locul din care privești și, nu mai încape vorbă, influențată de anturaj. Așa am ajuns să asist la scurta operă a lui Boris Blacher, Die Flut (după o nuvelă de Guy de Maupassant), în piscina fostelor Băi orășănești de pe Oderberger Strasse, din Prenzlauer Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
orchestra berlineză, singur declara într-un interviu că travaliul interpretativ este și mai ușor și mai dificil, totodată. Nu problemele tehnice apar în prim-plan, ci acelea de conținut, pe care un interpret original își pune propria-i amprentă. Și așa au "sunat" Mahler, Haydn sau Schubert, cu surprinzătoare linii, nuanțe și accente muzicale pe care parcă le descopereai acum pentru prima dată; cu o susținere interioară impresionantă, cu verva ritmică și apetitul de a sublinia momentele "folclorice"; cu îngroșări de
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există un tip de memorialistică resentimentară după '89. Amintirile au devenit de prea multe ori argumente într-o luptă surdă cu vechiul
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage din mai multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din toate părțile ca o vînătoare de vulpi, sau ca o ploaie a memoriei plurale, anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
în Apa din cizme surprinde ideea de a face dintr-un rocker un personaj literar - din păcate, scriitorul nu insistă pe statutul de vedetă al personajului, nu descrie lumea nebună a showbizului românesc, deși, la începutul cărții sînt "promisiuni" că așa se va întîmpla.
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
E. Simion. Mă întreb că un naiv ce sînt: oare i din i nu pune în evidență aceeași latinitate căci, dacă vrem să reîncepem să scriem paine sau caine, atunci trebuie totuși să continuăm să scriem rîu și pămînt. Numai așa latinitatea noastră ar fi pe deplin confirmată. Ideea d-nei Caragiu, după care vocală i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează pe latiniști, n-are nici o relevanță în context, chiar dacă ar fi istoricește corectă. Dincolo de a
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
vom scrie, așadar, înțeles și chiar subînțeles. De ce atunci aruncă vina "schizofreniei" asupra noastră? Cît despre revenirea la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
Mircea Mihăieș Blocul de locuințe a devenit, spun sociologii și antropologii, o marcă a vieții moderne. Așa o fi. Dar înainte de a fi "marcă", "însemn", "trăsătură distinctivă", blocul e o fatalitate. Indiferent că e plasat în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
Libertate și cenzură În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 134), la, ca de obicei, bine-întocmita Revistă a presei, este reprodus din COTIDIANUL un text în care dl E. Simion protestează la cele scrise de dl Luca Pițu despre d-sa în Familia. Așa dar cearta ia amploare. Tot în Observator, de semnalat amplul fragment dintr-un studiu al dlui Adrian Marino despre Începuturile (deocamdată) raporturilor dintre libertatea și cenzura presei de la noi. După o cărțulie în care cenzura românească era succint descrisă de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
NATO acceptă profesioniștii Securității". Interesant pentru cititorul de ziare care are răbdarea să treacă de la un ziar la altul e fiecare dintre aceste titluri se susține. în Independent descoperim știrea că Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a călugărit. N-am verificat dacă așa e, dar un ziar de informație nu poate recurge la licențe de imagine de tip ACADEMIA CAȚAVENCU, înfățișînd pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga în strai de călugăriță și explicînd cititorilor săi că imaginea cu pricina e un colaj al ziarului. Tot uriașul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
după ce s-a mai gîndit puțin premierul a admis că e nevoie de o strategie de combatere a extremismului. Iar extremismul de cine e reprezentat? se întreabă Cronicarul. în anumite împrejurări se pare că România poate fi confundată cu Franța. Așa au crezut, cel puțin 11 transfugi indieni păcăliți de călăuzele care i-au preluat de la Moscova și i-au transportat, noaptea, pînă pe malul Prutului, unde i-au pus într-o barcă spunîndu-le că pe malul celălalt e Franța (Știre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
vor veni vreodată, o zi de ne-uitat. Dimineață m-am apucat să citesc Uitarea, cartea lui George Banu, tradusă din franceză absolut superb de Anca Maniutiu și publicată la Cluj, la Bibliotecă Apostrof. Cartea mea nu are coperta întîi, așa încît intrarea în materie este directă, abruptă, neintermediată de nimic. O parte din text îmi era cunoscută exact de acum un an, de la premiera lui Mihai Maniutiu de la Teatrul Național din Cluj cu spectacolul L'Oublie/ Uitarea, după un scenariu
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Cluj cu spectacolul L'Oublie/ Uitarea, după un scenariu purtînd semnătura lui George Banu. "Brusc, n-am mai simțit nevoia să acumulez și am inceput sa tînjesc după uitare. A uita - nu aveam nici o îndoială - era, prin urmare, decizia mea". Așa începe un eseu în fărîme despre uitare, o lungă zbatere, dar și o liniștitoare odihnă pe tărîmul ei, un exercitiu filosofic, dar și înduioșător de cald, de uman, pe care George Banu îl face cu sine și cu propriul trecut
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Ba, chiar mai mult, au avut grijă, conform Art.41(8), de anumite bunuri. Iată cum: Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. Pot fi confiscate, nu este obligatoriu să fie confiscate.Așa se explică de ce "inginerii financiari" au putut să devalizeze bănci, fonduri de investiții, să fure "legal" și să nu pățească, niciunul, nimic. Absolut nimic! într-o societate unde Dreptul este suveran, asemenea specimene ar fi umplut pușcăriile și n-ar
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
Cristian Teodorescu Aine intra într-un salon de nebuni furioși se simte mai în siguranță decît pe patru roți pe străzile Bucureștiului, în ultimele trei săptămîni. Se fac mari reparații. Așa-numitul covor asfaltic de pe marile artere ale Capitalei e înlocuit într-un asalt general care a zăpăcit nu se știe pentru cît timp toată circulația din București. Dacă n-aș vedea despre ce e vorba, aș zice că merită să
Binecuvintari edilitare bucurestene by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14784_a_16109]