1,168 matches
-
să știe a face și tragedii; că adevăratul dramaturg este egal de bun în tragedie ca și în comedie... Iar după ce-au fost siliți să admită și asta, nu-l mai putură urmări, căci adormiseră și ei. Cel dintâi ațipise Aristofan. După el, când zorii se revărsau, pică și Agathon”. Sunt câteva lucruri aici. Socrate rămâne cu doi poeți, un comic și un dramaturg. Discursul lui Aristofan e mai curând tragic; cel al lui Agathon e plin de bunăvoință, nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fîntînă.” (A. de S. - Exupéry) La fel și „sufletul” omului: ascunde atîtea promisiuni, cuprinde atîtea virtualități! Însă poate că adevărata frumusețe se ascunde În enigmele cunoașterii: acest potențial este frumos pentru că, deși el nu poate fi văzut, este simțit, intuit. * „Ațipind reflexele, trezești reflexiile.” (Emil Cioran) De parcă acest drum se Înscrie În mod inevitabil În psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ce-i aia să te duci la culcare fără o rezervă de băutură, cînd mai rămăseseră atîtea de discutat și de pus la cale... Toată noaptea, poetul se zbătuse cuprins de o insomnie rebelă. În cele din urmă, spre zori, ațipise, și cînd dormeam mai bine, mă trezise din somn îndemnîndu-mă să mergem la alimentara de peste drum să cumpărăm vodcă; mai cu seamă că porneam la un drum foarte lung, spre Baikal... La șase și jumătate mă îmbrăcam somnoros, în timp ce Sava
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere exprimate în revistă." Desigur, vom simți lipsa acestei țepușe care ne ajuta să păzim merele de aur. O să ațipim mai des cu nasul în prejudecăți, discursuri terne, oglinzi oxidate. Speranța noastră e că Vineri nu va sta prea mult agățat, perpelindu-se, și va zburda din nou pe insula cu capre, vecini, papagali și destui naufragiați în apă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat timp de două săptămâni la camera 98. Revenit în mijlocul acțiunii, a fost pus de planton noaptea, fiind pedepsit ulterior pentru că s-a prefăcut că nu a observat că un deținut a ațipit. Mutat disciplinar la camera 99, a fost scos mai târziu în fabrică, având rol de „agent acoperit”, cu obligația de a întocmi note informative despre discuțiile dintre deținuți. A fost eliberat pe 23 iulie 1953 din penitenciarul Craiova 1. După
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns 1. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să fricționeze trupul acela care se lăsa în voia lui, precum cel al unui copil... O îmbrăcă cu alte două cămăși, o ajută să-și tragă pantalonii, o culcă lângă foc, înfășurată în mantaua lui lungă, de călăreț... În timpul nopții, ațipea câteva minute, apoi se ridica pentru a înteți focul. Ducându-se după lemne, mai departe, se întorcea, vedea focul lor și un cerc mișcător de lumină înconjurat de beznă, delimitat de dansul flăcărilor. Și trupul acela adormit, o ființă incredibil
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridica adesea lanțul de teamă ca nodul să nu oprească mersul timpului. Mama ta murise când aveai trei ani și jumătate. Singura amintire rămasă de la ea era ziua aceea de iarnă, cu acrobația somnoroasă a fulgilor de zăpadă, cu pădurea ațipită sub omăt și cu lacul pe care nimeni n-avea curajul să-l traverseze pe gheața prea fragilă, care începuse să acopere ca un covor oglinda brună a apei. Iar în mijlocul acestui calm, o ușoară neliniște, căci nodul lanțului putea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acestei profeții oarbe - va veni ziua de mâine -, găsim mereu o mângâiere pentru bucuria neîncheiată azi, aflăm mereu o liniște în care ne îmbrăcăm preț de un somn dorința nefinalizată, dăm mereu de un prag omenos pe care să putem ațipi, în care să ne fixăm noaptea dintre holocaustul celor care s-au săvârșit și himera celor care vor veni (Adevărul literar și artistic, l8 oct. 2005, p. 6). E cât se poate de clar că, din această beție de cuvinte
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu un „cer de panoramă”; tot aici se văd madone „laice și-obeze”, Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
mai ceva pământ, am ajuns ce sunt. Grijă pentru ziua de mâne n-am, oleacă deoparte este, datorii nu, cinstea- i cinste ! Rabde cine nu știe trăi !... Apropiindu-se de patul cu tăblii afumate din stejar, omul văzu că Zalomir ațipise. Prevenitor, bătători perna cu palma și zise cu glas scăzut : Dacă este nevoie de ceva, la noapte strigați la Marghiolița. Doarme în perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-un colț. Clipi cu sfială din ochii galbeni și-ntoarse spre adunare capul mic. Torc la buci, iar a treia noapte mă las puțintel pe laviță ș-ațipesc. Așa-ntr-o noapte, zise femeia cu gura ei largă și uscată, m-am întins oleacă. Și cum m-am întins, s-a făcut că strigă factorița la geam să ies până în drum. Dar factorița, Dumnezeu s-o ierte, era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
om mâțâțăl care ședea țeapăn și-și rotea ochii de săreau scântei din el. Am răcnit și m-am prăvălit pe scară în jos. Au râs toți de mine, căci numai eu nu știam că aveam o buhă în pod. Ațipit pe sacii mănăstirești, părintele Caliope făcu ochi și se grăbi să intre în sfat. Când era la Vorona, starețul Vlasie, zise el, a ascuns niște galbeni în temelia stăreției și vara dormea pe bani. Căzând bolnav, l-au dus la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În dimineața următoare m-am dus cu Tessie la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei, ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric. Icoanele străluceau din porticuri sau ridicau degete țepene În capelele scânteietoare. Sub cupolă, lumina cădea Într-o rază ca de cretă. Aerul era deja dens de la tămâie. Mișcându-se Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să nu bea vin deloc. Trase de cîteva ori din pipă, urcînd scara, Înainte de a se culca, Îmbrăcat, pentru siestă. Prin obloane intra destulă lumină, ca soția lui, așezată Într-un fotoliu, să poată citi și ea ziarul și, cît ațipea, auzea uneori foșnetul paginilor. Nu se Întinsese În pat nici de douăzeci de minute cînd, deodată, cineva bătu la ușă. Doamna Maigret ieși repede pe palier și Închise ușa În urma ei. Urmă un zvon de șoapte, apoi coborî și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
două ori pe săptămînă În apartamentul ei de pe strada Notre-Dame-de-Lorette. Poți trăi atîția ani fără să ajungi uneori la confidențe, fără măcar să exprimi cu glas tare ce ai pe suflet? Fusese sugrumată. Dar de ce În seara aceea? Pentru Maigret, care ațipise, asta devenea Întrebarea numărul unu și, cînd soția Îl anunță că se făcuse ora trei, tot mai Încerca să găsească răspunsul. — Ai dormit? — Am ațipit... — Ieșim? — Bineînțeles că ieșim. Nu facem așa În fiecare zi? De ce mă Întrebi? — Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tare ce ai pe suflet? Fusese sugrumată. Dar de ce În seara aceea? Pentru Maigret, care ațipise, asta devenea Întrebarea numărul unu și, cînd soția Îl anunță că se făcuse ora trei, tot mai Încerca să găsească răspunsul. — Ai dormit? — Am ațipit... — Ieșim? — Bineînțeles că ieșim. Nu facem așa În fiecare zi? De ce mă Întrebi? — Ai fi putut avea Întîlnire cu Lecoeur. — N-am nici o Întîlnire. Și, ca să-i dovedească, au făcut marele tur, Începînd cu parcul copiilor, trecînd apoi pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se așeză Într-un colț. — Nu știu dacă ceea ce vreau să vă spun vă va interesa. Pe moment, n-am dat nici o importanță. Hotelul e plin. Am avut mult de lucru pînă la unu dimineața, apoi, ca de obicei, am ațipit. E vorba de una dintre clientele noastre, doamna Lange. — Presupun că vă referiți la domnișoara Francine Lange? — Credeam că e căsătorită. Știu că sora ei a murit și că a fost Înmormîntată În dimineața asta. Ieri-seară, pe la opt și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō ațipi, dar cu toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept rege al dacilor, strămoșii noștri, a fost Decebal. Încă de pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îngrijiri acasă. De pe data de 2 mai am început din nou serviciul. Din punct de vedere fizic m-am refăcut treptat, dar mi-a fost foarte greu să-mi revin din punct de vedere psihic. La început nu prea dormeam. Ațipeam două-trei ore și gata, mă trezeam brusc și-mi fugea somnul. Starea asta a durat câteva zile. Mi-a fost greu. Apoi m-a năpădit un sentiment de furie. Eram irascibil și mă enervam din orice. Era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]