1,177 matches
-
vocea profesorului de estetică. Iar Orăscu pur și simplu înflorise la această intervenție atât de inteligentă și de calificată a viitoarei nurori (...) În vreme ce fata continua să vorbească despre meritul lui Homer - despre care directorul știa doar că și bătrânul Homer ațipea câteodată - fără a mai pomeni de Ulise, ci despre Hector și Andromaca în calitatea lor de părinți, Negru se răsuci spre ea, cu greu stăpânindu-se să nu-i pună mâna pe genunchi." (p. 65). Trei dintre cele șase femei
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
ce-i aia să te duci la culcare fără o rezervă de băutură, cînd mai rămăseseră atîtea de discutat și de pus la cale... Toată noaptea, poetul se zbătuse cuprins de o insomnie rebelă. În cele din urmă, spre zori, ațipise, și cînd dormeam mai bine, mă trezise din somn îndemnîndu-mă să mergem la alimentara de peste drum să cumpărăm vodcă; mai cu seamă că porneam la un drum foarte lung, spre Baikal... La șase și jumătate mă îmbrăcam somnoros, în timp ce Sava
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere exprimate în revistă." Desigur, vom simți lipsa acestei țepușe care ne ajuta să păzim merele de aur. O să ațipim mai des cu nasul în prejudecăți, discursuri terne, oglinzi oxidate. Speranța noastră e că Vineri nu va sta prea mult agățat, perpelindu-se, și va zburda din nou pe insula cu capre, vecini, papagali și destui naufragiați în apă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar nu poți concepe o carte în timp ce ești ațipit în bătaia soarelui - observă pe bună dreptate Kermode. Nabokov mimează această stare de relaxare și detașare în Vorbește, memorie, dar o face destul de neconvingător. Soluția lui Kermode e cu mult mai simplă și mai intuitivă: a recunoaște că nu poți
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
cel care îl recomandase pe cel de-al doilea că „era regele cu șapcă" și cu mine... „Regele" era cam băut... Vorbise cât vorbise și își trăsese șapca lui cadrilată peste frunte, semn că voia să doarmă și chiar și ațipise sforăind ușor-ușor... ...Primul care îl cunoștea bine pe cel de al doilea începuse să-mi vorbească despre el cu voce tare, fără să se sinchisească, semn că știa că de obicei insul adormea buștean... Că avea trei neveste și că
Regele cu șapcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6278_a_7603]
-
fost ocupată și incendiată. Dacă dl. Rădulescu are, din partea orașului în care locuiește, priorități față de cele scrise mai sus, îi admit să-l revendice și pe Homer. Știu că problema e în litigiu, și chiar și el, se zice, mai ațipea uneori. Oare nu-i e teamă de judecata copiilor săi, pe care îi învață greșit Istoria? Dar dacă bănățenii nu au habar de ce s-a întîmplat la ei, ce pretenții putem avea de la cei ce locuiesc acolo unde se atîrnă
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
de un stil jurnalistic simplist, cărțile lui n-au impresionat pe mai nimeni - cu o singură excepție: pe marele său prieten, Saul Bellow. Originea canadiană comună și prietenia intensă care i-a legat explică, și în acest caz, de ce mai ațipește bunul Homer. Fraternitatea s-a încheiat pe la sfârșitul anilor ’50, în condiții oribile, înveșmântate în cea mai respingătoare formă de trădare: bunul prieten Jack nu s-a mulțumit doar cu sentimentele arătate lui Bellow, ci i-a sedus și soția
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
lui Balzac e uneori imposibilă. Stau, hâțâit de vagonul șubred, cred că din primul război mondial, moștenit de la austro-ungari, și mă gândesc la acel Îl est des marchands, în loc de Îl y a des marchands, spunându-mi că și bunul Homer ațipea totuși câteodată... E cum ai zice în românește e negustori care... Deși îl est are o formă neutră veche, expresie imposibilă în limba română. În fine. Mă uit pe geam și văd că ploaia s-a oprit și c-a
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
să identifice proza, ficțiunea, acolo unde pare a nu fi nimic (Inserare cu pești); deseori, scenariul e astfel: "Păi să-ți spun eu, care stau în centru, ce mi se întîmplă, nu mai departe de duminică. Răsfoiam ziarele și abia ațipisem cînd aud, așa, venind hat de undeva, niște sunete ciudate; încă nu-mi dădeam seama ce-i, sunetele parcă se legau totuși între ele, și mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
nouă eră. Deocamdată căruțul trebuie și el achiziționat de undeva, vom vedea cum și când și mai ales cu câți dolari... Până atunci soția lui M.G. trebuie să fie încontinuu optimistă. Dumneaei trebuie să insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
amânat-o pe luna viitoare. După alt timp: - Știi ce mă frământă cel mai mult și cel mai mult? zice ea. Noi locuim totuși la etajul "4" și n-avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului nu mai sunt, și s-a creat un oareșcare spațiu... "Uah"! strigă cel din Mehedinți alungând graurii din vie. După care trece imediat la faza sforăit. Am spus: fiecare
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
e gata 7 Nu mă gîndesc la plecare cei cinci sute de pași pînă la rîu sunt oglinda statorniciei mele și cîte-o mierlă cu cioc portocaliu îmi fură zîmbetul și-l duce departe de ce aș mai pleca? 8 După prînz ațipesc la soare scaunul de bambus îmi știe obiceiurile scîrțîind din cînd în cînd poate visez că sunt altul vîntul se strecoară printre petuniile violete căci atunci cînd mă trezesc ele tremură și eu casc 9 Cerul se vede de peste tot
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
ea o vorbă, în vreme ce croșeta. Câteodată se gândea să mai croșeteze și pentru a face un ban. Dar nu apuca să lucreze cât ar fi dorit nici pentru ea și pentru copilași. De cele mai multe ori, abia adormeau cei mici, că ațipea și ea înfofolită în fața televizorului. Sau o apuca jalea, începea să se gândească la viața ei și-i trăgea un plâns... Și plângea, și plângea... Când îi luau tocmai atunci căldura și curentul, blestema printre sughițuri. Nu trăia prea bine
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
costum, cu cravată, puțin trist - îi murise soția cu vreo patru ani în urmă -, nu trist, ci sobru, puțin încărunțit înainte de vreme. De-l întâlneai într-o zi pe stradă, povesteai și acasă evenimentul. (Acum Magdalena nu numai că nu ațipea în fața televizorului, nu mai putea dormi nici măcar noaptea. Televizorul nu-l mai punea în funcție... în lungile ore de nesomn, câteodată o apuca visarea și se gândea la tovarășul Lascu " la felul cum îl cunoștea din vedere de pe stradă, înalt
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
printr-un inel? Cine mai e ca tine, Moartea mea? Că de aici mi se trage și moartea, așa se zice. Moartea mea, unde te-ai ascuns tu, în lanul tău unduios ca părul pîn la brîu? Și de ce ai ațipit, acolo, printre spice? Moartea mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea suspină. Că, deh, doar e și ea tot om. Femeie, ce-i drept, nu
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
de secundă. Pentru el, omul mereu în mișcare și în contradicție interioară, cuvîntul cel mai necesar ar fi fulgurant. Modul său de cunoaștere și expresie, întreaga lui fire nu și-ar găsi, cred, altul mai potrivit. Brusca luminare a sensurilor ațipite în amănuntele concretului și efortul de continuă descojire a aparenței, pînă la punctul de adevăr aflat dincolo de ea, dădea vieții alături de Alexandru Ivasiuc tensiunea unei aventuri intelectuale irepetabile. Nu demult am reconstituit ceva din acea atmosferă: răsfoiam niște hîrtii de-
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
a unui deget uitat în deșert apa care suferă-n cană ascunsă-n adîncimi rînduiala ca bombele pline de zahăr ca exploziile distrugînd edificiile vîntului mlaștini legate cu frînghii aidoma unor tauri nărăvași plămîni luîndu-și zborul aidoma unor acvile izvoare ațipind pe pumnul tău închis asemeni unor fluturi. Ce aberație Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
lui Nic, împreună cu altele pe care ni le mai amintim - Vezi rândunelele se duc... A ruginit frunza din vii...- ca să-i creăm un divertisment, să spulberăm ca pe o vrajă malefică melancolia vesperală a ceasului și să-l împiedicăm să ațipească, Doamne ferește, la volan. Și în felul acesta se perpetuează de fiecare dată la nesfârșit în memoria mea secretă acel înduioșător “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea” de pe vremea când eram atât de fericită. (Fragment din
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
mazăre pe la mijlocul șirului dintr-o păstaie ce s-a deschis gustare iar dacă și apa îmbătrînește în meta-universurile care ne umilesc eternitatea mea se evaporă la limita termodinamică a cunoașterii altfel porii îmi rămîn insensibili la frigul cosmic în care ațipea șarpele timpului pe cînd zice-se preceda materia și chiar de mă revolt tot pe o cădere urc și eu laolaltă cu ceilalți (muritori bețivi fanfaroni și sinucigași) iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge cu o melancolie
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
polen străveziu când încheiasem o carte dedicată amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]