1,080 matches
-
le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții lea de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
-i vorbisem se transformase, brusc, într-un singular înnobilat, pe care fixitatea privirii ei îl reclama; o altfel de supralume decât cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gândesc. Ce să mai gândești în asemenea împrejurări abisale în care ființa își caută propria identitate fără nici o reușită, descoperind în final că nu împrejurările sunt abisale ci însăși ființele noastre. - Vreau să vă întreb... - Spune-mi pe nume, vorbi, - și în clipa aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de supralume decât cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gândesc. Ce să mai gândești în asemenea împrejurări abisale în care ființa își caută propria identitate fără nici o reușită, descoperind în final că nu împrejurările sunt abisale ci însăși ființele noastre. - Vreau să vă întreb... - Spune-mi pe nume, vorbi, - și în clipa aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca în momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon de curtezane, o bibliotecă de codexuri interzise, un cartier miltar, un atelier de sculptură, un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adevărata natură a urâtului și grotescului se dezvăluie numai prin confruntarea cu opusul lor. În timp ce sublimul ne înalță către o lume supranaturală și fermecătoare, “ingredientele” grotescului, ridicol distorsionate, oribile și monstruoase, parcurg traseul invers, cel al coborârii spre domeniul nocturnal, abisal și neliniștitor al inumanului. Hugo evidențiază contrastul dintre spiritul pur și “la bête humaine”, pentru a caracteriza tensiunea dintre sublim și grotesc și, implicit, pentru a sugera faptul că grotescul provoacă invadarea lumii familiare de către forțe necunoscute și inumane. “Frumosul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare superioritate, privindu-l, cum se spune, de jos, dar de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În șoaptă inginerul, „visul acesta mă obsedează. Îl visez pe mujic destul de des...” „Asta din pricina naturii dumneavoastre abisale”, Îl luă peste picior Noimann. „Eu cred că l-ați visat și dumneavoastră, dar pe moment nu vă amintiți. Sau, dacă nu l-ați visat, atunci sigur Îl veți visa. Nu se poate să nu aveți și dumneavoastră premoniții...” „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
celălalt când ne plânge sufletul. Mi-e un dor cumplit de tine! De când ne știm, cred că s-a deschis, și pentru noi, Poarta Iubirii. Iubind cum n am știut că se poate iubi! Ce simțim este magic, astral și abisal. Și cumplit de frumos și dureros. Geme în mine numele tău de un dor cețos, dar și luminos de ceva mai mult decât iubire... Este acel ceva ce trece de fire. Există așa ceva? Nu știu cum se numește, dar simt că există
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ne liniștim spunând că nu există alt drum pentru țărănime decât cel al cooperativizării. Pe scriitor îl interesează însă ce se petrece cu oamenii. Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru atât de abisal și cu asta nu ne putem mulțumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere să se adăpostească în spatele necesității istorice și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
puști de mână, i-a tras un picior în spate și l-a gonit înfuriat: ― Du-te, bă, de-aici! În general am nu o dată impresia că viața bucureștenilor e prea puțin cunoscută și nu sânt deloc convins că literatura abisală care se scrie desipre ei corespunde vreunei realități obiective sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon de la persoana căreia i se dăduse o altă casă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră‐i clădită pe‐ndoială; e un temei în toate ca‐n lună sau în soare și n‐ar fi fost credință de n‐ ar fi fost trădare ... (Din „Cuvântul Adevărului” nr. 3‐ 4/2008 , Edmonton‐Canada) Lucian
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu nume ușchite, Ciobănești, Văcărești, Îndopate, Dânsa-ntr-Însa ș.cl., nu pot opri să nu iasă la suprafață, din straturi abisale, amintirea clătitelor de-acasă. Am rămas cu o slăbiciune pentru clătite, deși printr-un fel de asociere proustiană ele ar fi trebuit să-mi evoce moartea tatei - doar se știe că oamenii care bolesc îndelung au, în ultimele lor zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să nu crezi că privesc cu vreo simpatie aparte practicile de posesiune. Nu-i același lucru să fii un inițiat și să fii un mistic. Inițierea, Înțelegerea intuitivă a misterelor pe care rațiunea nu le poate explica, e un proces abisal, o lentă transformare a spiritului și a trupului, care poate aduce prin exercițiu niște calități superioare și chiar cucerirea nemuririi, dar e ceva intim, secret. Nu se manifestă În exterior, e pudică și, mai ales, e făcută din luciditate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ta șansă. "Execul" părea nepăsător. ― Dacă vreți, îmi place. Și dacă sunt în toane bune, vă spun și despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care o să le găsesc răspândite din belșug în vechi lăzi ciudate pe-acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul pieptului, se asigură că harnașamentul era bine strâns pe umeri. Verifică și primi confirmarea printr-un bip-bip slab, iar din fața sistemului clipi o lumină verde. ― Merge perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
niciodată) puteau să apară doar după ce aceste sisteme de cîștig reciproc ofereau minimul de siguranță colectivă necesar supra viețuirii. Am cunoscut așadar și noi forme de strategii winăwin, lipsa lor, constatată de A., neputînd fi pusă deci pe seama vreunei psihologii abisale a poporului român încă de pe vremea lui Burebista, Decebal și/sau Traian. Atunci de ce și cînd le-am cam pierdut ? Modernitatea, orașul și industria, comerțul și comunicațiile, toate la un loc au modificat această ordine „tradițională”, au dislocat fizic aceste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în urma ei o urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]