1,095 matches
-
statornică. Erosul e văzut aici ca o forță irațională a naturii. Principala realizare a romancierei rămâne Între zi și noapte (1941), cel mai substanțial, mai adânc dostoievskian dintre romanele ei: exemplificare tulburătoare a fatalității unor determinisme interioare decise de factori abisali. Ana Stavri, o adolescentă, elevă, se simte, într-o zi de primăvară a anului 1916, la dentist, irezistibil atrasă de altă pacientă cam de vârsta ei, de o frumusețe stranie. Abordând-o, află că se numește Zoe Mihalcea Vrânceanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
experiment, ca pe un joc pasionant, pe care voia să-l joace încă mulți ani de atunci încolo. În ciuda firii lui rudimentare și a lipsei sale de instrucție, tovarășul Cameniță intuia că fratele meu Vlad constituie un caz psihologic extrem, abisal și care merită deci să fie ținut sub observație. Desigur, tovarășul Cameniță nu voia să renunțe nici la de acum clasica sa plăcere, aceea de a schingiui fizic pe unul sau pe altul, pe cine îi cădea în mână. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de sistem”. Numai că o asemenea ruptură implică exact ceea ce a uitat să facă dl Breban: renunțarea la calitatea de membru al PCR. La peste trei decenii de atunci, relatările dlui Breban referitoare la acest subiect rămân de o neclaritate abisală. Cum adică: „țeu, de exemplu, am «ieșită din PCR, am fost exclus înainte ca Goma să pățească același lucru”? Cititorului i se oferă un adevăr multiplu (ieșit-exclus), când lucrurile sunt simple - dl Breban nu a ieșit din partid. Riscurile pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de gestul său, ocidentalii îi vor întinde la picioare covorul roșu al favorurilor și mult visata glorie internațională; acasă, colegii și prietenii se vor năpusti să facă front comun în jurul ideilor sale. Cumplită eroare psihologică din partea unui autor de universuri abisale. Reîntoarcerea în țară a surprins în egală măsură. Și a trezit multe și grele suspiciuni. Explicațiile pe care le dă azi dl Breban sunt rizibile. Simplu - acasă l-a adus foamea. Deși autor interesant, editurile occidentale nu s-au bătut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
acest fapt a profitat, cu limba sa ascuțită, Paul Georgescu, care nu m-a simpatizat niciodată și care, după apariția Dicționarului personajelor lui Dostoievski, mă numea, în derâdere - s-a găsit și cine să mă informeze, un poet malițios - „bulgarul abisal”. De data aceasta, vrând-nevrând, a fost rândul meu să mă amuz. Eticheta pe care mi-o lipise Paul Georgescu era, trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât marxiste, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căuzași! Vom merge cu analiza până la capăt. Au fost imprimate CÂTEVA SUTE de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe inginerul Georgel Moraru pe a cărui ramură s-au difuzat cca 1400 de manifeste ...” (Câteva sute ... cca 1400, diferențe abisale!). Imi permiteți dle Stoica o întrebare, mai de-a casei ? “Ce vrăji a mai făcut ... Samanta?” N. n. - Corect ar fi fost să arătați în ce dimensiune au fost imprimate manifestele întrucât caracterele folosite la scris erau invariabile : Format A4 sau
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
la ființare", adevărul fiind "un adevăr ontologic". Eminescu se constituie ca "paradigmă a Totului românesc, a unui summum ontic". Dedus de aici, lirismul eminescian oferă în primul rând muzicalitatea, concepută "ca mijlocul cel mai eficient de a coborî în zonele abisale ale ființei". Sunt trecute în revistă diverse comentarii ale înaintașilor (T. Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Alain Guillermou, I. Negoițescu ș.a.) , pentru ca într-un fișier de Note să fie inventariat întregul sumar poetic al lui Eminescu, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ea devine, postum, o Bildungsautobiographie, o autobiografie a formării sale spirituale, de la revelarea primelor produse ale inconștientului, văzut ca prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării. Autenticitatea fermecătoare și profundă totodată a Autobiografiei provine din „colaborarea“ armonioasă dintre copil și adult, ambii la fel de candizi, chiar dacă la ultimul e activă o rafinată conștiință psihanalitică (cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și să dăm mai multă atenție plantelor din jur, de la copaci la minusculele fire de iarbă de la nivelul solului, suntem ca în libertatea jurnalelor (cazul celor ce scriu și așa ceva) de a se sustrage convențiilor, suntem parcă invitați la nostalgii abisale ori la zboruri în univers. Alături, mica arteziană își aruncă discret stropii argintii în aer, după care, în cădere, dau naștere susurului de izvor. Cercetez fizionomiile celor doi bărbați, dotați cu bărbi diferite ca mărime, sunt acum tăcuți, relaxați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la rugămințile ei insistente) să-ți refaci viața și "o refaci", dar nimic nu te salvează din solitudine și ți se întâmplă cum zicea Eminescu: "De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale. Iată de ce, indiferent cum apar eu în ochii unora sau altora, nu vreau să destăinui prea mult. Cândva, totuși, ei se vor convinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și problema, care nu este deloc de neglijat, privind profesionalismul elitelor politice. Cred și că prea puțină atenție a fost acordată problemelor sociale. Inegalitățile sunt considerabile. Diferențele între orașele mari și cele mici și între orașe și sate sunt adeseori abisale. Relațiile sociale foarte puțin dezvoltate, iar actorii intermediari nu joacă încă rolul lor clasic din democrațiile reprezentative. Toți acești factori reflectă defectele strigătoare la cer ale procesului de guvernare. A fost construit un capitalism sălbatic în care puterea publică este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
mai mult decât una politică. În afara Scandinaviei, corupția afectează toate guvernele de stânga, centru și dreapta. Statul de drept este un concept care se referă nu doar la drepturile omului, ci și la practicile economice. Europa de Est a reprezentat un eșec abisal în ceea ce privește crearea statului de drept; dovada sunt nivelele uluitoare de corupție din regiune. Însă nici Europa Occidentală nu a oferit un exemplu prea bun. Corupția duce la inegalitate socială și economică. Est-europenii s-ar putea să fie sătui de discursul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
sunt și au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza ̀ mpotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De aceea, există la noi, manifestată fie direct, fie disimulat, dar tenace, atâta ostilitate față de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenței radicale, cel mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei. Sunt prea mulți proști pe lume, dar din fericire sunt și mulți români care știu că : mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un prost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am continuat să mă refer la amândoi ca la un binom definitoriu în formația mea intelectuală din tinerețe. Limitele lui Ralea le cunoșteam, erau clare și de altminteri mărturisite nu o dată de el însuși. Era ireceptiv la așa-numitele experiențe „abisale” și în genere, la „sentimentul tragic al vieții”. Avea un fel de recul, un refuz organic, față de Dostoievski, de pildă, despre care a scris rânduri consternante. Îl vedea ca pe un geniu morbid, ca pe un „apucat”, un fenomen aberativ
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre moarte și carnaval, recte moarte și comedie. Sau neant și comedie. Comedia pură, veritabilă, are ca fundal neantul. De aceea marele comic e abisal. În articolul său atât de sever, Șerban Cioculescu are o previziune formidabilă, un diagnostic într-adevăr de mare critic, independent de inadeziunea sa globală : „...dacă se decide să atace comedia, la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva rânduri mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din fenomenul explicat de Bergson : du mécanique plaqué sur du vivant. Adică o cădere în automatism. Comicul de limbaj e tot unul de situație. Geniul nu disprețuiește nimic, nici facilitatea, nici ieftinitatea, nici scabrosul. Din orice face creație monumentală. Eternă. Abisalul Caragiale Întâi, nu știu cum să-ncep, pentru că prezentarea pe care mi-a făcut-o colegul Radu-Nandra este atât de dificil de susținut și poate o consider o circumstanță agravantă, dacă, să zicem, această alocuțiune nu va ieși așa cum aș dori să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „mărturie a unei generații”, da’ acuma-mi vine-n gând că generația căreia îi aparțin, deci care s-a format intelectual cam în al doilea deceniu al epocii interbelice, a apucat o epocă de foarte mare accentuare a experiențelor abisale, a disperărilor și chiar a „ipocriziei disperării”, cum foarte bine a numit-o Teodor Mazilu. Iar pentru acești oameni atât de febrili, atât de dramatici, așa-numiții „trăiriști”, despre care se poate spune că la noi, în epoca respectivă, au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tragic, fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-un loc o vorbă foarte frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de la sine ? Pentru că este vorba de pragurile extreme ale creației. Dincolo de aceasta nu mai e nimic. Asta este un maximum. Un maximum este tragicul, un maximum este comicul. Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]