619 matches
-
viață interlopă și culturi subterane care proliferează și luptă pentru supraviețuire. În mod tipic, literatura cyberpunk oferă o viziune distopică asupra unui viitor pe cale de a deveni realitate, în care megacorporațiile dețin controlul asupra tuturor aspectelor existenței, acestea avînd scopuri abjecte, deținînd o tehnologie de vîrf ce permite un control mai strict al populației dar căruia li se opun în permanență forțe contraculturale subterane. Este o lume în care totul a devenit marfă și viața nu mai valorează nimic (de exemplu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
condus, în tot cursul zilei, prin mai multe sate mai importante, fiind bine primit de populație. Către seară ne-am întors la Tighina, unde-l aștepta, în gară, vagonul ministerial cu care sosise. Am asistat atunci la o scenă de abjectă slugărnicie. Al. Constantinescu, care era mic de statură și gras, un adevărat pătrat, după o zi foarte caldă, transpirase mult și era totul numai sudoare. S-a dezbrăcat și gol în mijlocul salonului din vagonul ministerial, cei doi secretari ai săi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
al soției mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius cărora le mulțumesc pe această cale, asigurândui de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. CUVÂNT ÎNAINTE Spre surpriza multora, literatura memorialistică de dată recentă, cea care a avut și are în vizor experiența de infern trăită de autori în Gulagul românesc, nu și-a epuizat tulburătorul filon. După "boom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și nedreptate pe pământ. De altfel, din dorința de a accentua mesajul cărții, autorul plasează, la începutul ei, un memento testamentar devastator: "Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: Omul." Scris cu mână sigură, la vârsta apropiată de cea a apostolilor, romanul lui Victor Aciocîrlănoaiei este o nouă mărturie a încrâncenărilor istoriei recente, a avortării unei noi utopii, cea mai sângeroasă din câte i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri „monstruoase”, cum ar fi femeia Thénardier din Mizerabilii lui Victor Hugo care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și indiferent moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest „Îndelung și persistent coșmar social” nu putea să nu lase urme În conștiința și reflexele noastre, chiar și În forme ascunse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deloc. Iluzia democratică l-a ajutat multă vreme să-și păstreze o anume respectabilitate. Și Încă Îi mai protejează memoria. Crimele lui, motivate „democratic“, par mai puțin cumplite decât crimele naziste. Pentru motivul evident că democrația este respectabilă, iar rasismul abject. În fapt Însă, comunismul este responsabil nu numai de o represiune brutală, de destine zdrobite, de crime, care, oricât ar fi de „motivate“ ideologic sau prin splendoarea „proiectului ideal“, tot crime sunt, dar, În plus, și de dereglarea totală a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o poate trăi un intelectual: „credința” într-un sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de origine e Orientul Apropiat, probabil Egiptul. Are un nas mare și drept. Buzele-i sînt subțiri și violacee, precum buzele unui penis. Pielea de pe față Îi e netedă, Întinsă. Este În mod fundamental obscen, dincolo de orice act sau practică abjectă imaginabile. Poartă pecetea unei anumite Îndeletniciri sau branșe care nu mai există. Dacă marfa ar dispărea de pe pămînt, tot ar mai putea să existe trăgători ce atîrnînd prin zone mărfii, simțind lipsa vagă și persistentă, ca o fantomă palidă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
legătură cu morții, deși nu e Îmbălsămător. Poate că depozitează ceva În trupul lui, vreo substanță pentru prelungirea vieții, de care e muls periodic de stăpînii lui. E la fel de specializat ca o insectă, pregătit pentru executarea vreunei funcții neînchipuit de abjecte. Văzut de-afară, barul Chimu arată ca o cantina oarecare, dar de Îndată ce pășești Înăuntru, Îți dai seama că ești Într-un bar de pederaști. Am comandat ceva de băut la bar și am privit În jur. Trei poponari mexicani pozau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
are nici o căutare. * Minciuna are picioare scurte, dar viață lungă. * Ca să se impună, adevărului îi trebuie secole; când s-a impus, vine minciuna și-l dărâmă. * Doar omul cumulează cele două extreme: sublimul și ridicolul. * Mizeria morală e cea mai abjectă, pentru că îl are în vedere pe om. * Doar omul e capabil să-și întineze propria identitate. * Inerția este starea naturală a conservatorilor. * Liberalii nu cred decât în libertățile proprii. * Țărăniștii s-au mutat la oraș și s-au pierdut în
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu analfabeți, cu impostori, cu bișnițari și mici afaceriști cu terenuri și imobile, cu îmbogățiți peste noapte, care și-au construit o rețea de interese prin care stăpânesc politica, poliția și justiția pentru a putea continua îmbogățirea prin cele mai abjecte procedee. Ce știu toți aceștia, împreună cu marea mulțime de politicieni români, despre istoria, tradiția și cultura milenară a poporului român? Ca să aperi și să transmiți mai departe tradiția precum și valorile istorice și culturale ale neamului, trebuie să le îndrăgești. Și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
asupra unor probleme neimportante dar adesea spectaculoase, tocmai pentru a împiedeca masele să se gândească la problemele spinoase de mare importanță care se manifestă în lumea noastră imediat apropiată (pâine și jocuri pentru popor - panem et circenses). Dar cea mai abjectă formă de ascundere a adevărului, de abatere a atenției masei de oameni de la un adevăr incomod pentru „unii”, este atacul avocățesc pervers al unor răuvoitori, de obicei plătiți pentru asta. Dacă cineva afirmă, de pildă, că în preajma anilor 1952 au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din ăsta în care ești legat de mâini și de picioare să faci totuși ceva. Să exploatezi la maximum situația în care te găsești. Să descrii la milimetru tot ce se întâmplă. Dar, vă spun, asta mi se pare puțin abject. Eu voiam atunci să scriu despre viață, despre oameni, nu despre legume. De-aia nici nu l-am citit pe Blecher. Întotdeauna am abandonat lectura după câteva pagini. Mi se pare indecent să-l citesc. Ca și cum aș spiona pe gaura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mii. Ca să nu fie chiar degeaba. Și îmi făcea o plăcere extraordinară să stau cu ele și să scriem împreună niște texte, chiar cu deficitul lor de inteligență cu tot. Era un fel de cenaclu personalizat. Chiar mi se pare abject să iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel puțin când a venit, odată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că acel discurs m-ar ajuta să comunic cu el. Are față pentru discursul pe care i-l ofer. V-am spus, înainte să mă internez, aveam așa, o senzație de repulsie, să vă ia dracu’ pe toți, devenisem extrem de abject, io nu mai vreau să vorbesc limba voastră, vreau, ca Harms, să vorbesc 5 limbi cunoscute și alte 5 necunoscute. Până atunci asta făcusem, ascultasem oameni pentru a da de o limbă comună. Scrisesem pe la ziare câteva reportăjele obscure, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște papagali în afara vieții. Niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din text, trebuie să edulcoreze, să falsifice. Majoritatea indivizilor sunt niște panglicari cărora le e rușine să înjure lumea pentru ca nu cumva înjurăturile astea să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde nevoia, foamea asta de abjecție. De-aia voiam uneori să scriu un roman pășunist, de un pășunism habotnic, hotărât. Unii se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie. Unul dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut io prea bine, dar, din câte mi s-au povestit, era un om. Io-l mai țin minte doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în cazul de față drept un turnător. Scrisul era, cum spuneam, asimilabil delațiunii. Rolul scriitorului era acela de spion. Nu există gratuitatea scrisului. Scrisul trebuie să aibă întotdeauna scop, finalitate. Descrii lumea având un mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profund - dar culorile acestea de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius, cărora le mulțumesc pe această cale, asigurân du-i de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. "Omul e făcut pentru cercetarea cauzelor prime și finale." (Claude Bernard) "Lumea trebuie să se trezească din lungul coșmar al credinței religioase." (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel) "E tragic și înduioșător să vezi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cea mai bună soluție de a anihila dorul de casă era lectura, timp de 10 minute pe zi, la biblioteca Universității a ziarului Scînteia. După aproape 30 de ani, am impresia că în afară de regim, nimic nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor de casă. Vulgaritate, violență, rufe spălate în public, lipsă de măsură, scuipat, spurcăciune. Lichide biologice etalate pe pagina de hârtie. Când scrii despre abjecție riști să devii abject la rândul tău. "Par choix
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor de casă. Vulgaritate, violență, rufe spălate în public, lipsă de măsură, scuipat, spurcăciune. Lichide biologice etalate pe pagina de hârtie. Când scrii despre abjecție riști să devii abject la rândul tău. "Par choix ou par la force, les voyageurs et les migrants sont sujet à un haut degré aux situations d'incertitude et à la necessité de prendre alors des décisons. Pour les migrants, les enjeux sont le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism. Unii magistrați care astăzi pozează în mari democrați ar trebui să-și aducă aminte de anchetele la care erau supuse femeile care își provocau avorturi, multe dintre ele dându-și duhul în timpul anchetei. Și, în același timp, ziariștii fără
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]