8,856 matches
-
era diferența, căci condițiile i se păreau identice cu cele din ziua în care se formase taifunul, însă, de această dată, mentorul lui nu părea dispus să-i dea explicații, ci își petrecu cea mai mare parte a zilei contemplând, absent, imensitatea unui ocean care părea să se fi topit sub soarele canicular. Tapú Tetuanúi observase că, de când părăsiseră insula sălbaticilor Te-Onó, eroul sau abia dacă mai dormea, si se întreba cât timp avea să mai reziste fără să cadă bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție atât de serioasă și-o privea așa de pierdut, încât fata roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din curte. Ea, în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu însemna doar obligația de duminică, lăsată de Domnul prin cele zece porunci, ci biserica reprezenta Casa Domnului, acolo era El și trebuia să i te înfățișezi cum se cuvine. Le făcea observație când îi vedea șoșotind sau căscând gura, absenți, pe pereți. Îi punea să stea în genunchi și să se roage pentru toți cei ai casei, să mulțumească Domnului pentru cele oferite în timpul săptămânii. Copii fiind, ei nu înțelegeau de ce trebuiau să-I arate recunoștință când El tocmai îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse gâtul să vadă foaia Luanei. Căscă ochii mari și-i aruncă spre Bană. Vecina ei făcu la fel. La început absent, furișându-și mereu privirea plictisită spre geam, băiatul realiză deodată interesul care i se arăta. O văzu pe fata cu codițe blonde cum îl analizează, îl fixează cu nerușinare apoi își coboară ochii în caiet și scrie. George se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scuze că nu poate veni la gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de trupul lui, de a mai fi, măcar o dată, împreună. În momentele de acalmie, nu putea să nu-l învinuiască pentru crizele din căsnicia lor, pentru încăpățânarea de a fi mereu absent din viața și patul lor conjugal. În condiții normale, era sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan nu încercase suficient s-o înțeleagă, s-o asculte, s-o oprească. Deși știa că nimic n-ar fi întors-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă. Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii ei, Bica fusese, întotdeauna, tânără. La patruzeci de ani, la cincizeci, la șaptezeci de ani. Împlinise optzeci și doi, nu mai ieșea din casă, nu voia să mănânce mai nimic. Privirea, altădată ageră, plină de lumina lunii, o învălui absentă, dintr-un adânc fără întoarcere. Întinse mâna spre Luana și vorbi rar, atât de încet că abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup zvelt, cu sâni puternici. Astea trei șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu-se în genunchi, cu mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina bărbatului ce sporovăia cu încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau nevoie de o încurajare și ea spuse: Luana e sâmbure de viață. E născută să trăiască, într-o viață de om, cât noi toți la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, știu că se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie. Ca de obicei, Victor nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apărare. Ce idee trăsnită, nu-i așa? Au râs Împreună. — Foarte! — Ați fost Îndrăgostiți? Întrebarea o pusese calm, dar foarte iute, iar Margaret n-avu sese vreme să o prevadă. Luată pe neașteptate, n-a putut decât să-i zâmbească absentă. Era de fapt o Întrebare pe care și-o pusese și ea de sute de ori În toți acești ani, analizând orice mărunțiș petrecut Între ea și Karl. și tot nu era sigură de răspuns. — Răbdare, călători osteniți, n-o să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ridicat o mână la buze și, cu mintea aiurea, s a apucat să-și sugă degetul mare. I se vedea falca mișcându-se. Margaret și-a amintit de acest vechi obicei de-al lui, o tendință de detașare, când devenea absent la ce se Întâmpla În jur și se concentrează asupra propriului gând. Făcea așa mai tot timpul pe când erau la facultate, dar nu și de când devenise Bill Schneider, politician cu vechi state de serviciu. — Nu se poate să nu-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu afacerile lor sordide. Margaret a zâmbit. — Sunt convinsă că tabloul trebuie să fie ceva grozav, a zis ea. Eu, oricum, Îți mulțumesc. Cred că nu ți-a fost ușor. Z a tăcut o clipă și a aruncat o privire absentă spre tavan. A zâmbit șovăitor. — E-așa de caraghios! Îmi promit Întruna să nu-i cer ajutorul, să-mi văd de ale mele, să fac ce-mi place. Dar acum, pentru că am făcut-o, parcă nu mă simt chiar așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În cele din urmă, adunându-și curajul, ceru explicații și glasul îi tremura ușor de încordare. Ca la un semn, scena împietririi, consumată mai înainte, se pulveriză, probabil, după o înțelegere tacită și, stimulați puternic de controversa iscată de oaspetele absent acum, soții Alexe se grăbiră să pună în funcțiune mecanismul lor de sortare și etichetare a valorilor, un adevărat masacru, o suprimare sincronizată, susținută la unison, mergea ca pe roate, pe bandă rulantă, o claviatură bine pusă la punct, năucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase cumva formula. Avea un gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o problemă, acționa după cum avea inspirația, în schimb, deseori se plângea că toată povara casei apasă pe umerii ei, că se află la capătul puterii, că bărbatul stă în casă ca o momâie, că nu-l interesează nimic, că este absent și la propriu și la figurat. Dacă avea un ascultător convenabil, nu se sfia să intre în detalii mai intime, să mărturisească că ea nu mai știe ce-i acela bărbat de ani și ani de zile, că omul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]