884 matches
-
a mea. Dac-aș încerca s-o iau acum, probabil că m-ar împușca în spate. Îți vine să crezi că m-au mințit? Oricine-o fi fost ăla pe care-l vânam cu toții în noaptea aia, sigur i-a aburit. I-a făcut să se dea cu el. Acum n-o să aflu niciodată ce s-a întâmplat. Pescuiau pe îndelete, aruncând undița și învârtind de mulinetă fără convingere. Weber nu prinse nimic. Lui Mark îi făcea mare plăcere să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai bine să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care, În mod bizar, noul stăpîn citea ză un vers”(98) ; „Lopahin, care nu e Rogojin, nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada, ca monedă de schimb ” (101); „Soluție antică : fiica Îl conduce pe tatăl orb. Aici, Liubov, cu ochii aburiți de lacrimi, ia locul lui Oedip, cel cu ochii străpunși”(105); „Lopahin, acest Bolingbroke În drăgostit de regina pe care o detronează”(111); „Liubov e o Mutter Courage a aristocrației. O Mutter Courage pe dos, căci , pe cîtă vreme mama
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii noștri prespălați la vederea Noii Anglii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ochiul și capul cu un prosop gros, pentru a se menține căldura cât mai mult timp. În timpul acestei comprese practicam și tratamentul REIKI, indicat de Dumitru Hristenco, în cartea ,,Reiki tradițional, de la gradul I la maestru”. Trebuie să precizez că aburii de coada calului provoacă o căldură și o tensiune în tot corpul. Acestea folosesc la vindecare. Cu compresa la ochi adormeam și când mă trezeam o îndepărtam de la ochi și o atârnam la uscat, la aer. Aceeași pungă, cu aceeași
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
vezi scăpată de ai tăi și mai ales de taică-tău. Amarnic om nea Petrică - te băgase pe bandă în focu’ iadului, ca o pedeapsă, iar pe de altă parte, Ticuță te ducea cu vorba că te ia și-l aburea și pe nea Petrică. Taică-tău, la o adică, ar fi putut să-i facă o reclamație la miliție și să-l cheme-n judecată pentru corupere de minori sau viol. Era destul de destupat la cap bătrânul ca să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
capului. Garsonierele sunt oricum mai căutate decât apartamentele, se știe, lumea se strânge, fiindcă-i mai lesne cu întreținerea... Mai lesne pentru alții, pentru muritorii de rând, fiindcă la ei s-au strâns deja cinci milioane, vor trebui să-l aburească pe ăla care o râvni la cuibușorul lor, să plătească mai întâi întreținerea, pe care s-o scadă din preț, iar în cel mai rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nevestei lui Milică. Îi distingea de-acum în întuneric mirosul, dimpreună cu surâsul acela vinovat cu care se așeza la masă. Era ca și cum madam Ortansa s-ar fi pregătit să se înfrupte din trupul lui de orfan, spunându-i printre aburii ieșindu-i din gură că-i e frig, că a venit lângă el în pat să se încălzească... 11. Adevărul e că nu se amestecase în războiul ăla atât cât să poată spune că ar fi al lui... Dacă oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum o face pe barba lui și pentru buzunarul lui, de nu se poate. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu mine? Asta vreau să știu. Ca să știu ce am de făcut. — Înțelege-mă, Mirela, nu pot să-ți spun acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu tocmai înalt, ușor corpolent, cu față roșie și netedă, poartă o pereche de pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chip proaspăt și inocent, pe a cărui buze se citește un zâmbet deschis și cald. Pe o tavă întinsă se văd câteva chisele cu dulceață de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pază al democrației? Nu pentru binele nației, cinste, progres, dreptate, pace, adevăr și fraternitate se luptase el însuși încă de pe vremea când redacta, între două clondire de coniac albanez sau de vodcă poloneză, după împrejurări, și cu stacana de nechezol aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră?... Ce maica și anafura mă-sii!... Dar când se produsese o nouă alternanță la putere și zilele de glorie ale peștilor de tranziție păruseră încheiate, lucrurile luaseră o întorsătură ciudată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe foc. Nu mai au brațe și capete, trupurile li se transformă în capace argintii și în recipiente de pe care aburii și zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea mea obișnuiam să punem ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altă poveste. E bine totuși că se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În noaptea fără lună nu văd decât ceea ce luminează farurile, ca niște ochi de insectă: cinci metri de suprafață granulată, de un albastru glaciar, cu urme de cauciucuri În zig-zag. În fața lor se ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea barul la ora opt dimineața și până la opt și jumătate scaunele de la bar erau pline de bărbați care se abureau Înainte de a se prezenta la slujbă. În timp ce le umplea halbele cu bere, Lefty afla ce se Întâmplă În orașul de afară. În 1935 clienții lui sărbătoriseră Înființarea Sindicatului Muncitorilor din Industria de Automobile. Doi ani mai târziu, Îi blestemau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stâncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplând bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața Îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste Întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bârlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era de fapt fața mea, ci a ta, Victor, dragul și singurul meu prieten. Tu te uitai la mine, fiindcă pe tine te-am chemat, inițiala te am scris-o cu degetul pe oglindă, peste ima- ginea ta, după ce am aburit-o cu o răsuflare fierbinte. Am zâmbit, pentru că m-am gândit atunci că tu nu puteai fi atins de maladia asta a minții mele, care se numește Lulu, că doar fetița aia nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam că și Baudelaire făcea lucru-ăsta. M-am văzut mic, negricios, cu fața îngustă și fără pic de spiritualitate în ochi. Am suflat aburi peste imaginea mea și am scris, pe oglindă, cu degetul, așa cum scriam zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cei ce se dizolvă, încet, în maturitate? La prețul de vânzare se adaugă 2%, rcprezentînd valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriitorilor din România, Contnr. 2511.l-l71.1 / ROL, B.C.R. Filiala sector I, București înainte să plec, am suflat aburi peste imaginea ta și am scris cu degetul pe oglindă: DISPARI. Apărut 2003 BUCUREȘTI - ROMÎNIA Tipărit la C.N.I. "Coresi" S.A.
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult când eram copil. De fapt, până când mi s-a schimbat vocea... Și de ce nu te-ai făcut actor? Păi nu-mi plăcea, îmi plăcea atmosfera de la filmări, oamenii ăia care munceau non-stop, de foarte dimineața, în frig, le ieșeau aburi din gură... Ar fi un moment de care-mi amintesc ceva mai bine... Fiind actor și, mai ales, copil ai impresia că ești în centrul atenției pe platou. Și cam tot ce se întâmplă în jur are legătură cu tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Ei, vezi că ai încredere în „o fostă” și nu în ăștia ai tăi, clasa dictatoare. EA: Ia nu mai bagă fitile, profiți de slăbiciunea mea și te bagi în față. Aveți un farmec parșivel, sunteți politicoși, plăcuți, stiti să aburiți, baremi tu esti că un propagandist, avea răspuns la orice și dacă se încurcă imediat venea securistul și se uită la noi și înghețam. Și să știi că ești un prefăcut, una spui, alta gândești și alta fumezi. De fapt
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
timp am scris rândurile astea, camera mea, cavoul meu, a călătorit prin ceața neagră de-afară atât de repede, încît mi s-a făcut rău. M-am sucit și m-am răsucit în pat toată noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpirație. Afară nu mai există nimic, niciodată. Oricât ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]