622 matches
-
aventurile motanului Arpagic sau mai nu știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă să fii disident. — E fierbinte, îi avertizează doamna Mina, făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care sînt așezate ceștile cu cafea aburindă, o zaharniță din sticlă, patru lingurițe și un teanc de șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a fost în pragul unui infarct cînd uitîndu-se la televizor în timpul evenimentelor l-a zărit în mijlocul grupului de revoluționari care luau pe rînd cuvîntul adresîndu-se națiunii în fraze care nu aveau nici o noimă. Așa-i plăcea s-o vadă, Tîrnăcop, aburind, curată și proaspătă, poți fi sigură că ești singura femeie care a luat cu adevărat parte la o revoluție, așa i-a spus, își amintește Gulie. Mergem la mine, l-a înduplecat, să te speli și să mănînci ceva, cred
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
erau presați de timp, nu stătea pe gînduri să pună mîna pe telefon și să comande de mîncare ori la restaurantul Melodia de vizavi, ori la o rotiserie aflată puțin mai sus pe strada Grigorescu. Felurile soseau aproape de fiecare dată aburinde, în caserole separate, căptușite cu folie de aluminiu. Poștășică nu se putea abține niciodată să nu saliveze, iar ei îi plăcea de fiecare dată să întîrzîie cu așezarea mesei, ca să vadă pînă unde îi poate crește apetitul. De cînd devenise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un șir de nouă munți, dintre care acesta era cel mai înalt. La stânga Muntelui Vulturilor, peste o vale nu prea adâncă era altul, înfățișîndu-se pe alocuri verde, pe alocuri stâncos. Pieziș, către jumătatea arcului dintre miazănoapte și răsărit, se zărea aburind un munte rotund și pieptos, mai puțin înalt, iar departe spre zarea răsăriteană se contopea cu albăstrimile cerești al treilea munte, lung și crestat ca un pieptene. Mai spre miazăzi, numai ochii buni puteau desluși, dacă le cunoșteau dinainte, trei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum Îl cuprinde somnul. În clipa următoare, se trezi la bătăile În ușă ale lui Smith. — E ora opt, domnule James, se auzi chemarea Înăbușită. — Mulțumesc, Smith, mormăi el ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când Milly nu s-a uitat în direcția lui. Dacă vrei, poți să iei și tu, dar numai după ce ți-ai terminat mâncarea ta. Susan a văzut că pe tava lui Nick erau patru sandwichuri cu șuncă și două căni aburinde cu cafea. —Mulțumesc. Dar înainte trebuie să pap asta, a spus ea și a mușcat dintr-una din feliile cu unt, pentru ca apoi să ia o gură de apă. Îmmmmm, delicios! Milly a început să râdă încântată. —I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să îmbătrânească acum șapte sute patruzeci și trei de ani, patru luni și trei zile. Era un om obosit. OPT — într-un moment ca acesta, spuse Virgil Jones, ar fi necesar să facem cunoștință. Ce-ai zice să servești o cană aburindă din ceaiul de ierburi al doamnei Dolores O’Toole, dacă tot e vremea ceaiului? Să nu se spună niciodată că în casa O’Toole nu erau respectate bunele maniere. — Am pe mine o rochie, spuse cu uimire Vultur-în-Zbor. — într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și mai Înduioșător al unei păsări din josul râului, unde se află vasta Întindere de smârcuri cu mușchi de turbă albăstruie aburindă, botezată America de copiii familiei Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge la culcare. Când ajungea la un pasaj deosebit de dramatic, În care eroul urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul; câmpiile se sfârșeau În marginea Întunecată și crestată a unei păduri de brazi Îndepărtate; o parte a curcubeului o traversa și acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar fi într-adevăr flămând. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
enerva să văd cum marginea plicului se-ndoia de fiecare dată când se apleca. M-am plimbat ca din întâmplare într-acolo și m-am poziționat chiar lângă ea, punându-mi coșul pe container și privind în jos spre pungile aburinde. M-am aplecat și am luat un pachet de clătite congelate, apoi i-am zâmbit fetei întinzându-i-l: — Aveți unele cu pui - oh! m-am întrerupt aparent surprins. Văd că aveți felicitarea pe care domnul Chipstead a fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
caldă din piața centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele pline de picături de apă În jurul lui și sărutându-l. Totul era atât de sexy și de romantic aici... Ești cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el albia și să-ntindă rufele pe sârmă. Îi plăcea că, de cum le-ntindea, moi și aburinde, ele se întăreau de la ger și se lipeau, de parcă erau de piatră și, dacă voiai să le desprinzi, scârțiau ca ușile neunse. N-avea răbdare să stea locului și-i spuse maică-sii că o să meargă la Jacques, să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebui să se spele până la jumătate cu apă rece, după care să servească o cafea amară, fără zahăr. Peste aproximativ o jumătate de oră, iată-l pe septuagenarul Costică Bidaru din nou în fotoliu, cu caietul și ceașca de cafea aburindă în față! Independent de voința lui, se reîntoarse în timp cu aproximativ două luni în urmă. Era precis într-o zi de joi. Din gară plecase dimineață, la ora 7 fix, cu I.C. 552. Aproape de prânz, a ajuns în București
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alături cu leagănul din pânză roz cu buline albe ce se zgâlțâia pe patru rotițe în care cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu asaltat de noutăți: Știi cu cine m-am întâlnit în drum spre dispensar? Dacă-mi spui, voi ști
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn. Am vrut să-ți comunic ceva foarte interesant, dar recunosc că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Să mânânci sănătos, cî o făcut-o Zâna. ― Spune-i Zânei că îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]