631 matches
-
Îl Înghionti de câteva ori. El râdea În somn la orice Înghiontire și iar se punea pe sforăit, așa că, biata nevastă plecă În altă cameră și nu mai putu dormi până dimineață. Primarii s-au Întâlnit la gară să ia acceleratul de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate de se speriau și câinii când Îi vedeau. Numai Mărin radia de bucurie. - Da’ ce-aveți mă’, de aveți mutrelea astea de curci
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o nimica toată. Că pădurea era cea care vuia și, numai o singură dată, acceleratul de noapte, în depărtare. Îmi treceau prin minte numai marșuri, nici un psalm. O nimica toată, aș putea spune acum, dar mi se umpluseră hainele, părul de ele și, când am început să plâng de frig, au început să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ignoră propriul trecut își condamnă la moarte propriul viitor”, adică se sinucide. Iată axele unui crez de generație cu valoare perenă. Iată cum O viață închinată Adevărului naște adevăruri. Nimeni nu ne poate contrazice, că pe drumul vieții și-n acceleratul viitorului, nu putem circula clandestin. Cartea noastră de vizită - legitimația demnității fiecăruia dintre noi este etnicitatea noastră care, prin creativitatea nesecatele și ei resurse, originalitatea cu ne care stimulează intrăm în universalitate, așa cum au gândit și au făptuit nemuritoarele și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat, mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar retrăind intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Câteva minute mai târziu acceleratul prinse viteză. Geamurile erau deschise la maxim pentru a produce curent, vântul șuiera pe culoar și el nemișcat, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului. Câmpia cultivată cu plante cerealiere era întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni. Un drum prăfuit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
om. Primul tren din Gara de Nord pleca spre Iași el spera să ajungă la Galați, să-și revadă vechii colegi de facultate. - La Iași am numeroși prieteni! spune Cârstoiu și astfel au hotărât plecarea în acea direcție. S-au urcat în acceleratul care tocmai pornea și s- au tocmit cu nașul în tren iar dimineața, la 7,30 îi prinde la Universitate în grup compact așteptând cunoscuți unul dintre ei vroia să fumeze, dar obiceiul fumătorului, n-are foc. - Îmi permiteți să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ce îl ducea cu timpul lui, se fluidiza până la iluzoriu ducând realitatea mai departe în necunoscut. Laur urmărea atent cum locomotiva, pufăind întruna, încetinea trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în gara Cernavodă. Acceleratul opri întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos printre zecile de șine. Câțiva pasageri coborâră sfârșindu-și călătoria și au dispărut înghițiți de treburile lor incerte. După un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos printre zecile de șine. Câțiva pasageri coborâră sfârșindu-și călătoria și au dispărut înghițiți de treburile lor incerte. După un minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sfârșitul drumului. - Da, peronul patru ca de obicei.Trebuie s-o iau prin pasaj! își spune tânărul. În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-au zărit coborând din acceleratul de București - Nu doriți o cameră? - Nu, mulțumesc, sunt constănțean. Repetă până la plictis acest dialog scurt. Canicula îl izbește la ieșirea din tunel, simte cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se Îndrepta spre generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În câmp. Semnal sau trece un accelerat, zise domnul În vârstă după o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plece cu un tren de dimineață. El nu, că personalul e cel mai sigur. Dimineața e moarte de om. Noi mergem ca boierii, la opt suntem acolo. Nici că se poate o oră mai potrivită. Pe linia liberă trecu un accelerat luminat dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect. Doar unirea face puterea. Mai ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru. Acceleratul nu-i bun? Îi bun, da' el nu oprește peste tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii acum. Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-a doua zi. Zburdau străzile și străduțele pe sub coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat. Cârmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
compot. Dacă-l vedeau că se distrează bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși. Și însuși Mandravela era invadat de convingerea că, da, bineînțeles, iată, nimerise în același dezgustător compartiment de accelerat, care-l purta, când și când, până spre domiciliul său din comuna Zlătiță, unde, ca un făcut, de fiecare dată își surprindea concubina, pe Smărăndica a lui, înșelîndu-l cu un angajat al Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dată pe săptămână. Joia venea și sâmbăta, în asfințit, se întorcea. Era atașat la un trenuleț local și abia după un ceas de mers și încă alte patru de așteptare era cuplat în „nodul de cale ferată F.“ cu un accelerat care venea de la Varșovia. Temere mare era și ca personalul să nu se defecteze pe drum și să rateze întâlnirea cu acceleratul. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi întâmplat așa ceva, se năruia toată combinația de trasee și legături ulterioare: pierdeai acceleratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mers și încă alte patru de așteptare era cuplat în „nodul de cale ferată F.“ cu un accelerat care venea de la Varșovia. Temere mare era și ca personalul să nu se defecteze pe drum și să rateze întâlnirea cu acceleratul. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi întâmplat așa ceva, se năruia toată combinația de trasee și legături ulterioare: pierdeai acceleratul mai întâi, apoi trenul spre Mare și, culmea ghinionului, pierdeai și vaporul care să te treacă Marea. Iar dacă vaporul pleca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
accelerat care venea de la Varșovia. Temere mare era și ca personalul să nu se defecteze pe drum și să rateze întâlnirea cu acceleratul. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi întâmplat așa ceva, se năruia toată combinația de trasee și legături ulterioare: pierdeai acceleratul mai întâi, apoi trenul spre Mare și, culmea ghinionului, pierdeai și vaporul care să te treacă Marea. Iar dacă vaporul pleca fără tine era ca și cum ai fi jucat la loto și ai avut ghinionul cumplit ca în ultimul număr, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vitală pentru comunitate. Unii, mai prevăzători, lansaseră ideea de a se cumpăra și un vagon, iar Ioil, fostul casier de la A.D.A.S., venise chiar cu propunerea să se ia în antrepriză de către comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte reîncarnări am trăit sau mai avem de trăit ... 6 decembrie 2010 Bacău Partea I Trenul personal, față de accelerat sau rapid pentru care călătorii erau nevoiți să-și procure locuri numai de la Agenția C.F.R. cu trei-patru zile înainte, oferea unele avantaje demne de luat în seamă. Pentru simplul fapt că la casieriile din gară se puneau în vânzare, chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]