9,323 matches
-
s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acest personaj un X. Cum ți se pare până acum? Acest bărbat poartă o discuție; îți dai seama de acest lucru după pașii apăsați pe care îi face înainte și înapoi, apoi dintr-odată se oprește, ca și când ar vrea să accentueze o idee. Dacă vrei poți să-i privești chipul ca să vezi ce expresie îi stăpânește fața și să înțelegi ce gânduri îi trec prin minte. Îi zărești țigara în mâna cu care gesticulează, tăind aerul și umplând camera de norișori
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de a acționa conform datoriei, nu se Întemeiază pe sentimente, impulsuri, Înclinații, ci pe raportul ființelor raționale Între ele, În care voința unei ființe raționale trebuie Întotdeauna considerată În același timp ca legislatoare, adică drept scop În sine. Immanuel Kant accentuează fapul că doar moralitatea este fundamentul Întemeierii ființei raționale drept scop În sine, putând astfel, participa la legislația universală, fiind liberă de toate legile cauzale ale naturii, fiind supusă doar legilor pe care și le dă doar ea Însăși sieși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
doar Într-un stat, dând naștere la existență socială. De asemenea, avându se În vedere și relațiile dintre popoare, dreptul public mai poartă și denumirea de drept de stat internațional sau drept cosmopolit (ius gentium sau ius cosmopoliticum). Immanuel Kant accentuează faptul că principiile dreptului public sunt a priori. Distanțându-se de Jean Jacques Rousseau, consideră că starea naturală este lipsită de justiție. Omul trebuie să depășească această stare, În care fiecare se conduce după bunul plac, și să se unească
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul e subiectul ordinii juridice, În care se realizează comunitatea de viață a unui popor (Ă), este coloana vertebrală a unui popor, osatura În jurul căreia se dispun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se topește o lumânare, o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei se accentuaseră în ultima vreme. Tragica pierdere a copilului, a lui Petrișor, comportamentul execrabil al lui Victor, tracasările de la serviciu ale căror cortegiu parcă nu se mai termina, toate acestea și încă multe altele contribuiseră la umplerea paharului cu răul care îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
draga mea! Tu ești o fire optimistă, o luptătoare Olga, ce Dumnezeu!? - Spui tu asta? Am fost, da, am fost!... Și Ina se uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lumea teatrului pentru copii, cîteva izbînzi, niște premii la festivaluri, am cunoscut oameni minunați și artiști desăvîrșiți. Am Învățat aici scenaristica - așa se face că din cele 40 de texte personale reprezentate, 30 sunt destinate (și) micilor spectatori. Mi-am accentuat spiritul ludic. Mi-am păstrat o anumită ...vigoare a candoa rei . M-am dedulcit, În cei 35 de ani de cînd tot debutez și tot experimentez În landul tuturor posibilităților (artistice!) la un soi de temeritate pe care scena mare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În care copilul era „spectatorul privilegiat al mize riei, al urîțeniei, al lenei și prostiei”. Și cît de ...dickensian este portretul tatălui :” În mod curios, În cazul lui Pavel Egorîci, credința foarte mare Îi accentua Înclinația spre tirania domestică.[...] În sufletul lui Anton, coșmarul băcă niei era Însoțit de coșmarul bisericii. Îi obliga pe fiii lui să participe, alături de el, la principalele slujbe de peste zi”. Ca să arate cît de credincios era bătrînul strîns la pungă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lângă București, nu se compară cu Găgeștiu' ăla din fundu' Moldovii." "Nu să compară, nuuu! Potigrafu o fi vreo suburbie a Londrii, hi, hi, hi! Măă, la Găgești le-a băgat apă și s-a deschis și supermarket. Supermarketu' OK", accentuează duduița, amuzându-se totodată cu un chicotit cam isteric. Devine brusc serioasă, ba chiar o undă de indignare îi reverberează în glas: "Te iei tu de intelectualii din redacția lu' Evenimentu'? Tu, mă!? Păi ai văzut cine sunt seniorii noștri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe departe: "Acum câți sunteți în fața mea?" "Puțini. Ăăă. Adică foarte, foarte puțini", veni răspunsul amicului. "Sunteți doi. Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui: Noi îi spunem lu' asta dreapta, iar lu' astalantă stânga!" "Și eu tot așa. Numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât mai rapid, te rog. Da?" Accentuă, silabisind: "E o urgență!". Fany îl luă de mânuță pe nea Vasile căruia nici să arunce o privire în decolteul ei nu-i mai ardea. După o scurtă plimbare cu liftul ajunseră și la radiologie. "Bună Delia!", făcu bucuroasă nevoie-mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul unui creion. Uneori, dâra acea negricioasă mai depășea firavul arboret pilos și trebuia corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își țuguie buzele aproape la fel de groase ca și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui de personaj istoric, el începea, volens-nolens, să ființeze și din perspectivă dionysiacă. Din acest punct de vedere, Dionysos avea, vezi Doamne, grijă ca, sub magia propriului său joc care declanșează haoticul, confuzia, și personajele sale să se nască (Regizorul accentua de fiecare dată, termenii cheie) de două ori, o dată din cauza leșinului Semelei, iar a doua oară, în coapsa lui Zeus. Din aceste motive, și personajul de teatru, fie și cel de duzină, are natură dublă. Reîntors la Mihai de Giulești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
terenului, cu glas tare, ca și cum aș fi fost singur în fața oglinzii: Aici s-ar fi terminat întâlnirea dintre Mihai de Giulești și lumea de dincolo de schimbarea anotimpurilor și suirea și coborârea turmelor, dacă veacul n ar fi fost răscolit. Și accentuez ultima propoziție: dacă veacul n-ar fi fost răscolit. Apoi dau drumul comentariului: Deci, iată, d-le Valy, aici se vede prezența de spirit a lui Mihai, tactul de care dădea dovadă. Întrucât (și vin cu citate ca lumea, uite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
secundă, cum reușesc ele să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în toată regula. În această unitate socialistă există un singur director, nu? Există un metodist, nu? Aici sunt factori de răspundere, tovarășe, nu? Factori de răspundere care nu se joacă bambi-lici (rostește intenționat pe silabe, de câteva ori la rând, accentuând-o pe ultima). Noi nu suntem păpuși, să știi. Nu suntem marionete ușor de manevrat! Și apoi, uite care-i treaba. Nu tocmai dânsul ar trebui să fie cel care ar trebui să răspundă de teatru, din partea Comitetului de Cultură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mulându-se pe antebrațul și pe piciorul dinspre ea, cu toate că noi încă nu ne atingeam, ca și cum încă nu eram în stare să spargem acel strat neutru de aer dintre noi. Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de câteva ori și, fiindcă întâmplător, ea se bâlbâi, o umflă râsul și, fără să-și verifice gestul, căzu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai cu ușile închise. Adică discuțiile ar putea fi contra curentului. Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare a respectului față de gazde tot din simpla rațiune a stârnirii râsului-Așa mam obișnuit de când eram mic. Așa proceda tatăl meu și așa procedez și eu. Ar fi culmea, domnule Grig! - ridică Bogdan tonul a exagerare pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de parcă nu-i era a bună. Zicea: Dacă voi muri, numai după ceva îmi va părea rău: după bancuri după frumusețea asta verbală a omului simplu! Bancurile astea reprezintă, cu adevărat, o lume - aprecie Gerard. Reprezintă salvarea unei lumi, Pruncu! - accentua Karin - tante zâmbind. 9. Îi promisese că într-o seară, își va invita prietenii aici, în salonul ei, ca să o cunoască tète-a - tète, iar ea să aibă ocazia de a se mai degaja și de a uita de boală. Lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a dezvăluit titlul: De ce iubim femeile, roman introspectiv de mare succes la acele vremuri. Apoi, perdeaua de un verde-aprins s-a dat la o parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea din milioane de pixeli, placa video performantă Îi accentua grația mișcărilor, iar sistemul de sunet 18.2 Îi sublinia puritatea glasului. Avea părul adunat În două codițe și strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care te făcea să crezi că În această lume plină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jumătate de oră, a primit o inimă bionică nouă-nouță, cu ordinator Seiko de ultimă generație, garantată un secol și jumătate. Așa că, vezi, nu-i atât de ușor să pleci din viața asta, iar fiecare eșec nu face decât să-ți accentueze depresia și sentimentul acut al ratării. — Cassandre, e bine că spui asta. Sunt semne că terapia funcționează. Mi-e teamă Însă că ședința noastră a luat sfârșit. — Din nou te Înșeli, doctore. Doar s-a-ntrerupt. Ce Înseamnă o săptămână față de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]