96,467 matches
-
ar fi putut opri pe sovietici la frontiere. " Am decis să acționez numai când a devenit clar că încercările noastre de a negocia cu aliații nu dădeau rezultate. Ideea că, în vara lui 1944, aliații ar fi fost pregătiți să accepte o pace negociată cu Antonescu, sau că Antonescu ar fi fost capabil să oprească Armata Roșie la frontierele noastre, pentru totdeauna, sunt inepții pe care numai oamenii care ignoră dinadins realitatea acelei perioade le pot susține". Și mai departe, în
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
Iar eu trecusem prin travaliul unui doctorat Beckett, Beckett pe care-l iubesc, pe care l-am cunoscut foarte bine și la care mă raportez de fiecare dată cînd scriu ceva. - Aici lucrurile sînt complicate pentru tinerii scriitori. Editurile îi acceptă greu și nici nu există o piață de carte viabilă care să-i facă măcar cunoscuți, dacă nu bogați. - Nici în America lucrurile nu stau altfel. Sînt librării cît un supermarket în care găsești și vreo două cărți de Federman
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol care o micșorează în ochii celor ce-o privesc, o minimalizează absorbind-o în albul gălbui al unei încadrări pe care sculptorul n-a avut-o
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
plasat niște trepte și între Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, trepte al căror bizar autoritarism întretaie cu liniamentul lor întreaga perspectivă de la intrarea în Parc. Brâncuși nu le-a avut în vedere și e prea puțin probabil să le fi acceptat, simpatizînd, așa cum avem toate motivele a presupune, urcușul lin, țărănesc al traseului de la Poartă la Masă. Așadar au fost sacrificate două trăsături emblematice ale creației brâncușiene, legătura organică cu ambientul natural și simplitatea progresivă. Noi, cei deprinși a ne întîlni
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Deci, ei îi aparține rolul central și tot ea deține monopolul complexității ca personaj. O interpretează pe Alva Starr, o tânară care e centrul atenției tuturor bărbaților din Dodson. Mama dominatoare (ca să nu spun codoașă) o sfătuiește ce favoruri să accepte din partea cui. Dar Alva se îndrăgostește, urmând legea atracției contrariilor, de un bărbat urât de întregul oraș: Owen Legate (Robert Redford), venit pentru a concedia lucrători feroviari. Ea e extrem de vulnerabilă, debordând de fantezie, dar atât de ruptă de realitate
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
numărării voturilor. Băsescu însă și-a asigurat suporterii că a cîștigat. Nici o televiziune n-a dat în direct ceea ce le spunea Băsescu, in Piața Universității, celor care l-au ales. A fost un balet al puterii în care Băsescu a acceptat să-și joace rolul de învingător, fără a se bucura în direct de triumful său, iar Adran Năstase a simulat cu talent rolul învingătorului calm, care așteaptă senin rezultatele de la BEC. Nici lui Traian Băsescu nu i-ar fi fost
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
cu iluzii. Poți avea aliați, așa ca voi, dar nu poți avea urmași." Și Barba, cu geniul lui caracteristic, apelează la o altă metaforă, al cărei tâlc nu va înceta să mă obsedeze: "Au existat, pe vremuri, evrei convertiți care acceptau să mănânce carne de porc, așa-numiții marranos, dar care continuau să-i ajute în secret pe evreii neconvertiți". Diagnosticul acesta, îmi spun eu, ni se aplică tuturor, profesori și istorici deopotrivă: Da, în ce ne privește, ne-am încadrat
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
aceeași vitalitate.... aceeași tărie de caracter, dacă vreți... Unul dintre ei e totdeauna înaintea celuilalt... Să spunem că totdeauna există un șef... Numai puțin.... În acest caz, celălalt poate să aibă diferite atitudini posibile, care depind de caracterul fiecăruia. Unii acceptă să fie dominați de prietenul lor, căutînd uneori această dominare... Alții însă se revoltă la fiecare pas. Veți vedea că întrebarea mea este destul de delicată. Nu vă grăbiți să răspundeți... Ați trăit aproape un an alături de ei... Care dintre ei
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
nu avea o dispoziție constantă, asta-i. Într-o zi se arăta seducător, de o amabilitate încîntătoare, apoi, a doua zi, nu-ți mai adresa nici un cuvînt. Cred că era prea orgolios, că suferea din cauza situației sale. Joseph însă o accepta zîmbitor. Uite că iar spun ceva neadevărat! Pentru că nu zîmbea prea des. - Era un om trist? - Nici asta! Făcea lucrurile corect, cum se cuvine, cum se pricepea mai bine, atîta tot. Dacă i-ai fi cerut să-i ajute pe
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cuvinte cu o pudoare ciudată, și Maigret nu înțelese imediat. - Aș putea încerca să văd. Abia atunci își aminti că se afla în casa unei clarvăzătoare și, din bunătate sufletească, pentru a nu o dezamăgi, fu cît pe ce să accepte o consultație... Ba nu! Nu avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
La aproape 100 de ani, și-a tranșat deja socotelile cu viața (persoanele în vîrstă sînt subiecții predilecți ai istoriei orale, căci sînt cel mai puțin tentate să-și cosmetizeze amintirile pentru a se pune pe sine în valoare), își acceptă destinul și n-are nostalgii pentru infinitul lucrurilor pierdute și posibilităților ratate. Ceea ce face cu adevărat fascinantă cartea lui Zoltán Rostás este prezența, în paralel cu evocările Elisabetei Goga, a jurnalului ei din timpul primului război mondial, două imagini în
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
ei nu se pot adapta brusc unui mod de viață diferit. Noile locuințe (până la urmă tot un soi de lagăre sunt) n-au nimic din strictețea germană. Lipsa de organizare chiar îi derutează pe cei care au fost obișnuiți să accepte impunerea. Surprinzător este că ei adaptează noul loc în care-și duc traiul, la formele vechi. Obiceiurile formate în primul lagăr se perpetuează și în pseudolibertatea post-nazistă. Bursa neagră nu mai este acum (doar) un mijloc de supraviețuire, ci și
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul formulării. Obiectul există în pictura sa în măsura în care convențiile expresiei, știința codificării și capacitatea de a reactiva mecanismele memoriei își propun să-i accepte și să-i vehiculeze această existență. în clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
agreează avioanele, cu turbulențe, goluri de aer și instrucțiuni neprevăzute. Marți, 23 noiembrie, la două ore diferență față de România, aterizăm la Porto, al doilea oraș ca importanță al Portugaliei, oraș cu un anumit cult pentru muncă. Există o zicală unanim acceptată de portughezi: În timp ce Coimbra cântă, Braga se roagă, Lisabona se distrează, Porto lucrează. Anul acesta, după ce a găzduit echipe care au evoluat în cadrul Campionatului European de Fotbal, orașul de pe Douro a organizat cel de-al XIII-lea Festival al Uniunii
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
la toate întrebările puse sau nici măcar imaginate. Cu timpul, omul cu figură de bunic burzuluit a cîștigat un fel de respect temător din partea tuturor. Cînd este de față toată lumea i se adresează cu un respectuos "domnule profesor", pe care îl acceptă firesc, deși, se pare, nu a predat în viața lui vreun curs. În absență i se spune aproape instituțional, "oracolul din Dămăroaia", calitate pe care și-o asumă la modul cel mai serios, așa cum o dovedește cea mai recentă carte
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
dintre previziuni. În ianuarie 1990, într-un interviu acordat cotidianului ,Le Figaro" a făcut celebra afirmație ,pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de douăzeci de ani". Ceea ce a părut scandalos pentru mulți imediat după prăbușirea regimului este astăzi acceptat de toată lumea. Pentru ca profeția sa să se împlinească matematic, Silviu Brucan aproape că și-ar dori chiar o mică amînare a integrării României în Uniunea Europeană. Comentînd analiza revistei ,The Economist", la capătul căreia se recomandă integrarea României în Uniunea Europeană în
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
aflat la vârsta adolescenței când echilibrul psihic și emoțional este fragil și care are o mare obsesie: moartea și absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și muribundă. Pur și simplu nu puteam accepta că totul trebuia să se termine. Nu eram în stare să mor." Acesta este și impulsul de a căuta o religie, o soluție spirituală care să-l pună la adăpost și să-i ofere un răspuns liniștitor. Dumnezeu nu e
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
s-a tras lui Cornel Regman o anume nerecunoaștere în cercurile instituționalizării, dornice de poziții mai "simple", mult iubitoare de partizanat. Dar criticul nu și-a îndoit niciodată genunchii în fața marilor reputații nici ale trecutului, nici ale prezentului. N-a acceptat, în felul său calm, protocolar, nici un idol. Să urmărim cîteva din propozițiile sale inconformiste, care, așa cum am precizat, nu pleacă neapărat dintr-o poftă polemică, ci dintr-o aspirație la obiectivitate, adică dintr-o umoare senină ce situează afirmația și
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
demonstrează, o dată în plus, că sînt mincinoși profeții care se întrec în a anunța moartea poeziei. Duminica lui Arcimboldo este o carte eveniment, scrisă de un poet ale cărui calități au fost excelent sintetizate de Virgil Nemoianu: "Bădiliță știe să accepte atît Apusul cît și Răsăritul, atît noul cît și vechiul, atît rădăcinile proprii, cît și îndepărtarea de ele. Este acesta un mod dintre cele mai agreabile de a intra în lumea poeziei și de a ne ghida și pe noi
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
La ultima întîlnire avută la Cotroceni cu o delegație a liberalilor el a propus ca PNL și PNȚCD să participe în alegeri pe liste separate, urmînd ca toți să susțină candidatura sa de independent în alegerile prezidențiale. Liberalii ar fi acceptat, dar pentru că imaginea lui Emil Constantinescu era asociată cu PNȚCD, au cerut ca, pentru echilibrarea șanselor, premierul Mugur Isărescu să devină membru al PNL și să fie nominalizat la funcția de premier (în vara acelui an, premierului Mugur Isărescu i
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
an, premierului Mugur Isărescu i s-a acordat chiar Premiul "I.I.C. Brătianu" pentru promovarea ideilor liberale). Emil Constantinescu nu a putut garanta înscrierea lui Mugur Isărescu la liberali și atunci ei au jucat cartea Stolojan. PNL nu ar fi putut accepta soluția Constantinescu decît cu riscul de a se transforma în partid neparlamentar (tot episodul este excelent descris în cartea fostului președinte liberal Valeriu Stoica, Puterea, un rău necesar, editura ALLFA 2002). Așadar, dacă ar fi rămas în cursă, Emil Constantinescu
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
zi cu vedenii" (mai toate zilele sunt, de fapt, așa), aerul se încarcă de imagini ale obiectelor, "viețile se agită în timpul furtunilor", când "destinul nostru migrează"; într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni, el se arată dispus să "accepte toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă a lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
afla nimic, decât eventual niște înjurături revoluționare, despre un Titu Maiorescu, Lovinescu, Goga, Iorga, Ion Barbu etc.; dacă ar fi să încercăm să dăm o listă cât de cât completă, am depăși cu mult un metru cub. Chiar și autorii acceptați de noul regim erau cenzurați: scrieri întregi erau expurgate, de pildă din Eminescu Doina, articolele politice - de altminteri poetul național era reprezentat în manuale de împărat și proletar prima parte, căci finalul nu prea cadra cu socialismul științific, de Junii
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
la Antena 1. Domnul ministru, ceva mai vesel: "-Am înțeles, domnu' Tucă-Turcescu - mă scuzați..." Fila 8. Traian Băsescu ne-a convins de multă vreme că "iarna nu-i ca vara", precept luat în glumă la început de majoritatea românilor, dar acceptat apoi sub prestare de jurământ cu o mână pe caloriferul debranșat, iar cu cealaltă pe articolului 47 (1) din Constituție. Corolar murphyan, sugerat de Haralampy petrecându-și concediul în fața televizorului: - Dar nici vara nu-i ca iarna! Are dreptate. Și
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
Quentin stă lipit de Ruby ca marca de scrisoare și din prea multă bunăvoință îi încurcă toate socotelile. Iar Ruby nu știe cum să se scape de această prietenie cu de-a sila, pe care, în final, evident, o va accepta ca un semn al umanizării sale. Pe scurt, relația dintre Ruby și Quentin nu se pune în termeni de superioritate sau de depedență a unuia dintre ei. Este vorba mai degrabă despre o nonrelație pentru că cei doi aparțin unor universuri
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]