415,373 matches
-
major) alcătuiesc scara minorului armonic, treptele a patra și a șasea existând în variantele lor diatonice cât și cromatice. Pe verticală rezultă un cluster alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al piesei. Efectul este cel scontat, de reunire a contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci grave. În secțiunea Piu
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
1, cât și 1:2, 1:3, 1:4 sau 1:5. Compozitorul apelează deci la o desfășurare melodică silabică dar și melismatică. Contextul disonanțelor este evidențiat prin mai multe ipostaze: amintim printre acestea clusterele, suprapuneri concomitente ale sunetelor în acorduri complexe - pe de-o parte, iar pe de altă parte pasajele cu intonație aproximativă, unde sunetele sunt atinse prin glissando. Se observă evitarea rezolvărilor pe unison, stare care determină o zonă oscilantă, îngrădită de propriile sale limite. Permutarea acelorași elemente
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Grigorie al Nyssei, ca și fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, a lăsat Bisericii o scrisoare canonică<footnote P. G. XLV, col. 221-236. footnote> ce cuprinde o serie de canoane penitențiale. Învățătura despre pocăință a Sfântului Grigorie este În desăvârșit acord cu cea a Sfinților Părinți: cu adâncă Înțelegere față de firea păcătoasă a oamenilor și hotărât contrară rigoriștilor. Sfântul Grigorie de Nyssa, bun cunoscător al tainelor dumnezeiești, dar și al firii umane, În scrisoarea sa pastorală oferă sfaturi duhovnicilor cum să
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
aceasta prespune punerea În paralel Într-o primă etapă a ortodoxiei cu diferitele erezii; Într-o a doua etapă - o tendință de dominare asupra celorlalte, care sunt socotite drept eretice. Așa-numita ortodoxie provine de la Roma și este impusă prin acorduri cu bisericile din Corint și Alexandria. Precumpănirea unei „școli” În raport cu celelalte este pur și simplu fortuită și se datorează unor factori politici, sociali și religioși. C). Complexitatea creștinismului antic Studiile moderne ne-au ajutat să Înțelegem mai bine geneza istorică
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lua biserica cea mai mare și mai veche ce ne este cunoscută, biserica Întemeiată și rânduită la Roma de către cei doi preamăriți apostoli Petru și Paul... cu această biserică, dată fiindu-i obârșia cea mai strălucită, trebuie să fie de acord fiecare biserică, adică credincioșii care vin de pretutindeni” (Adv. haer. III,3,1-2); ceva mai Încolo oferă lista episcopilor romani. Și Eusebiu din Cezareea elaborează lista episcopilor celor mai Însemnate biserici: Ierusalim, Antiohia, Alexandria și Roma. Divergențele liturgice, disciplinare și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
de orchestră, iar la spectacol, chematele la cortină nu se mai terminau; orchestra rămăsese pe loc, ca să mă ovaționeze. De atunci primesc zilnic scrisori de admirație din toate colțurile, iar direcția Scalei este la culmea fericirii. Tot orașul este de acord că a fost cel mai desăvîrșit spectacol din stagiunea asta. Imediat după premieră, onorariile mele au crescut la aproape dublul; de acum încolo voi avea ca minim 50.000 lire pe seară. Pentru viitorul „Cosi fan tutte”, direcția Scalei, din
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
îmi pare rău că nu le pot satisface pe toate, căci totul ar fi interesant. Acum au început pretutindeni să mă consulte la distribuții, și nimeni nu mai poate cînta în operele mele decît numai dacă sînt și eu de acord. Evident, acum toți încep să-mi facă curte și așa pot începe într-o bună zi și plictiselile; dar în toate mișcările, te asigur, sînt f. prudent, ceeace mi-a adus critica a chiar însăși nevestei mele. Ca să-ți dau
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
interpretări teoretice a datului muzical (DMz). DMz este un concept generic, descriptibil printr-un complex de repere și coordonate. Obiectual, DMz este configurabil printr-un limbaj tehnic-compozițional, pe coordonatele de: spațiu - ca intensitate, timbru, înălțime (în aspectele de sunet și acord); timp - ca durată (în aspectele de ritm și pulsație). Ambele subîntind o dimensiune de fond: energia - ca stare sau caracter (în aspectele de dinamică și agogică). Pe plan artistic DMz este un melos (diasonie) alcătuit din mulțimi (discret-finite) de sunete
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu o desfășurare pe mai multe registre cantitative simultan, într-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
discret în orchestră la diferite instrumente, fie enunțată în mod direct. Tema preoților are rolul de a marcă stările conflictuale ale dramei, fiind dezvoltată în finalul actului al II-lea și apărând ultima oară în scena judecății lui Radames. Primele acorduri ale operei Rigoletto, enunță tema blestemului groaznic care va lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
în momentul în care cortina cade: îi amintim pe Ernani, Gilda, Leonora, Violetta, Boccanegra, Riccardo, Carlo, Aida, Radames, Otello.... Și, în general, uverturile și preludiile instrumentale fixează această atmosferă. Amintim în mod deosebit Otello, lucrare extrem de dramatică, ale cărei prime acorduri sunt extrase din Credo-ul demonic al lui Iago. Credem că linia este directă de la acest opus la Tosca lui Puccini, unde nu se mai poate vorbi de uvertură sau preludiu căci cortina se ridică imediat după primele acorduri care
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
prime acorduri sunt extrase din Credo-ul demonic al lui Iago. Credem că linia este directă de la acest opus la Tosca lui Puccini, unde nu se mai poate vorbi de uvertură sau preludiu căci cortina se ridică imediat după primele acorduri care îl evocă la fel de sumbru si la fel de pregnant pe Scarpia, personajul negativ implicat în acțiune, un personaj similar cu Iago. Modernul, realistul, veristul G. Puccini, merge desigur înainte, în pas cu vremea lui, dar privirile i se întorc mereu către
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
fioraia/Aceasta e Mimi, floare fericită), o scurtă romanță într-un balans ambiguu major-minor, cu o primă secvență delicată (ex. 4) Rapelurile la creația verdiană sunt numeroase în Boema. Chiar și celebrul început - și sfârșit - al actului III, cele două acorduri mușcate, fac trimitere la celebra sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află printre captivi). Impresia pe care o lasă cele două acorduri pregnante, cu funcțiile dominantă-tonică este, în ambele
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și sfârșit - al actului III, cele două acorduri mușcate, fac trimitere la celebra sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află printre captivi). Impresia pe care o lasă cele două acorduri pregnante, cu funcțiile dominantă-tonică este, în ambele scene, de amenințare puternică și reală. În același act, duetul Addio dolce svegliare alla mattina/Adio dulce trezire, prin care Rodolfo și Mimi evocă amintiri minunate care, până la urmă îi conving să rămană
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ci și intima năzuință a necontenirii întru aceasta, ca trăire nemuritoare. 4. Timp suspendat (intervalizat) = prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
primi răspunsuri bune la Întrebare din altă parte pentru că personajele (și cărțile) plictisitoare sunt uitate imediat. Voi răspunde la altă Întrebare. Credeți că sunt atât de importante personajele În percepția unui roman, mai ales În timpul lecturii? Eu nu sunt de acord că pentru tinerii (sau mai puțin tinerii) cititori personajele sunt cel mai interesant aspect al unui roman. Pentru mine, cea mai importantă este iluzia creată de autor a unei lumi noi, necunoscute mie, și care este explorată În mod sistematic
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
în ediția Paderewski, a notației Preludiului nr. 4 în mi minor op. 28 de Chopin. Fără a schimba note, se schimbă sensul. Ex. 9: Fr. Chopin, Preludiul op. 28 nr. 4. în mi minor a. Ed. Paderewski b. Ipoteza Reinhold Acordul de la mâna stângă (arătat de săgeată) avea în original un Sib în bas, nu La#. Menționăm că toate edițiile anterioare respectau scriitura lui Chopin, fără a-l corecta la armonie... Ipoteza lansată de autorul articolului este că, de fapt, în locul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
un Sib în bas, nu La#. Menționăm că toate edițiile anterioare respectau scriitura lui Chopin, fără a-l corecta la armonie... Ipoteza lansată de autorul articolului este că, de fapt, în locul pauzei cu fermată, Chopin ar fi putut gândi un acord de sextă napolitană, suprimat și lăsat în suspensie (înlocuit de pauză), acord care ar fi putut realiza, în continuarea stingerii sonore, legătura armonică întreruptă. Această ipoteză, este susținută de Peter Feuchtwanger și Günter Reinhold în două studii diferite. Chiar dacă, poate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
scriitura lui Chopin, fără a-l corecta la armonie... Ipoteza lansată de autorul articolului este că, de fapt, în locul pauzei cu fermată, Chopin ar fi putut gândi un acord de sextă napolitană, suprimat și lăsat în suspensie (înlocuit de pauză), acord care ar fi putut realiza, în continuarea stingerii sonore, legătura armonică întreruptă. Această ipoteză, este susținută de Peter Feuchtwanger și Günter Reinhold în două studii diferite. Chiar dacă, poate, puțin fantezistă, ea este plauzibilă și dovedește că originalul poate da loc
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
el presupune că este vorba despre o necesitate de prelungire enormă a armoniei de Dominantă, indiferent halo-ul de disonanțe creat<footnote K. Wolff, op.cit., pag.100 urm. footnote>. Ca urmare, numeroși autori au recomandat, drept soluție de compromis, ținerea acordului din bas, care ar produce o oarecare rezonanță generală, în locul pedalei ce ar putea astfel să fie folosită într-un mod „curat” și convențional. Piero Rattalino exprimă poziția că pedalizarea cerută de Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri, USA,1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
gospel au forma de lied monopartit sau bipartit (strofă plus refren), sunt alcătuite din 8 sau 16 măsuri și sunt scrise în sistemul sonor tonal. Melodiile sunt ușor de reținut, au cantabilitate și sunt construite în general pe cele trei acorduri principale: tonica, subdominanta, dominanta, în stare directă și în răsturnări. Textul literar are măsura și rima asemănătoare poeziei clasice, fiind structurat în versuri și strofe. În a doua jumătate a secolului al XX-lea imnul gospel suferă o modificare a
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]