1,011 matches
-
locul meu în planul rigid al editurii altuia și făcându-i romanului o cronică acră în Informația Bucureștiului. Iar când încă mai tremuram pentru ultima „viză”, cea mai „barosană”, a directorului politic și absolut al editurii, poetul ilegalist Ion Bănuță, acostându-l odată în marele hol, el mi-a dat un răspuns care m-a stupefiat, eu, noi, obișnuiți cu numeroasele și nesfârșitele grile și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat. Un individ acostează pe altul: Punga sau viața! Ce întâmplare, se miră primul; tocmai asta voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care bărbatu-său o brutaliza în fiecare zi, se ruga, sara, lui Dumnezeu să-l ție sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lăzi și baloturi din Tezaur, conținând o parte din documentele din arhivele românești și unele obiecte de valoare istorică și artistică. În plus, lui Edmond Ciuntu i se înmânează 403 manuscrise românești vechi. Un vapor venind de la Odessa și acostat la Constanța a avut lăzile și baloturile menționate și osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir. Deschiderea și verificarea conținutului lăzilor și baloturilor au produs stupoare: ele erau violate și răvășite, plicurile desfăcute și desigilate, actele instituțiilor amestecate cu actele persoanelor particulare. În locul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu. Am făcut anticameră undeva la etaj, cu mai multe persoane, și la un moment dat și-a făcut apariția Virgil Teodorescu. Toată lumea s-a ridicat în picioare iar eu l-am acostat imediat spunându-i "Sunt Matei Vișniec". M-a luat imediat cu el în birou și am stat puțin de vorbă. M-a cântărit din priviri, m-a întrebat apoi dacă mi-am luat banii pe poemele publicate în Luceafărul (mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a navei cărăuș de sclavi negri, construită în Cuba, ce la 1839 transporta 50 de sclavi din Sierra Leone către Havana. În apele cubaneze sclavii s-au revoltat, au reușit să preia conducerea navei și l-au obligat pe căpitan să acosteze pe țărmul SUA, în Long Island. Debarcați aici, au făcut obiectul unui răsunător proces, dobândindu-și în final libertatea. (De menționat că acest episod din comerțul cu sclavi a fost transpus în 1997 în filmul lui Steven Spielberg, "Amistad", cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în Cuba. Este narat de Nuñez Cabeza de Vaca, în primul capitol al lucrării sale "Naufragios". Cabeza de Vaca era trezorierul flotei amiralului Panfilo de Navarez, plecată la 17 iunie 1527 din San Lucar de Barrameda către Lumea Nouă. Au acostat în Santo Domingo și apoi în Santiago de Cuba. De aici Nuñez de Vaca a plecat cu o navă către portul Trinidad, pentru aprovizionare, aici fiind prins de un uragan. "Apa și furtuna au început să crească atât de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
doi ar fi compromis peisajul "Perlei Antilelor". La plecarea în misiune la Havana îmi pusesem în bagaj un costum negru, "pentru orice eventualitate". Nu l-am folosit și nu-mi pare rău. Cuba, breviar istoric 27 octombrie 1492, Cristofor Columb acostează în apropierea Cubei, pășind pe pământ cubanez duminică 28 octombrie. -1511, Cuba, "La siempre fidelisima isla" insula mereu fidelă, devine colonie spaniolă (1511-1898). -1513, Diego Velazquez de Cuellar este numit guvernator al Cubei. 16 noiembrie 1519, se întemeiază localitatea San
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cum ar veni, un șemineu, a completat ea, arătînd spre radioul care era singura sursă de lumină din cameră. Fața i s-a schimonosit Într-o expresie de furie de maimuță cînd a Început să vorbească despre bărbații care o acostau pe stradă. - Porci ordinari! a mîrÎit. Văd cînd o femeie nu umblă după agațamente. Într-o vreme dădeam ture cu boxuri pe sub mănuși și-așteptam să se ia vreun țărănoi din ăla de mine. Într-o zi Herman mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Comandantul Secund Bivolaru, ofițer tehnic, cu care am purtat interesante discuții privind tehnica navigației, construcția navelor, a motoarelor pentru nave precum și amănunte privind viața de marinar. Ajuns în dreptul localității Maliuc, am constatat cu spaimă că vasul fiind mare, nu putea acosta regulamentar cu prova spre amonte, și neputând face o manevră de întoarcere în canalul îngust al Brațului Sulina, debarcarea trebuia făcută din mers, prin aruncarea bagajelor de pe „pasager”, într-o luntre pescărească, ce se deplasa paralel cu vasul Trotuș. Toată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva contagioase prin părțile astea. Am ajuns În San Carlos de Bariloche Înainte de seara următoare și ne-am petrecut noaptea În secția de poliție, așteptînd să acosteze Modesta Victoria și să ne ducă la granița cu Chile. Y YA SIENTO FLOTAR MI GRAN RAÍZ LIBRE Y DESNUDA...Y Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă... Ne adăposteam În bucătăria secției de poliție de o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În următoarele șase luni. Am adunat și cîteva informații vagi despre niște zboruri care se făceau o dată pe lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat, cu doar cîteva clădiri Înalte, Înconjurat de junglă și Înroșit de pămîntul de sub el. Era duminică, ziua sosirii noastre În Iquitos. Am acostat devreme la debarcader și ne-am dus imediat să vorbim cu cel aflat la conducerea Serviciului Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez Pastor, dar acesta nu era În Iquitos. În orice caz, au fost amabili cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fiindcă voi nu aveți complexe nocturne ridicole, cum am eu. Într-una dintre cele patru undițe s-a prins cel mai mare pește; am muncit din greu ca să-l aducem pe punte. Am stat de pază pînă dimineața, cînd am acostat la mal și ne-am băgat sub plasa de țînțari, fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Atlas din Piața Libertății - Cluj și mi-am comandat manualele școlare pentru clasele I-IV și rechizitele necesare pentru elevii din satul Cristorel. Librarul, care mă cunoștea, mă salută respectuos. Îi spun ce doresc, iar un individ de la spate mă acostează. Desface reverul de la haină și mă invită să stau puțin cu el de vorbă. Individul îl întreabă pe librar dacă mă cunoaște, care mirat, îi răspunde că da. Mă ia de braț și mă poftește puțin afară. N-aveam ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eram prezent la un vernisaj. Era un prilej foarte bun de-a imortaliza diferite momente, pentru a fi păstrate pentru mai târziu în amintirea clipelor ce au trecut. Având în permanență aparatul în mână, am avut unica șansă să fiu acostat de domnul Sorin Lupșa, fotograf din București, unul dintre organizatorii „Târgului Internațional de Arte Vizuale”, ediția a IV-a, ce urma să se desfășoare peste o lună în foaierul Teatrului Național din București, dându-mi astfel o invitație și totodată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea cuvântul, m-am oprit la o terasă frumos amenajată pe faleză unde am comandat câțiva mici. Priveliștea din jur era superbă, diferite șalupe și bărci ce erau acostate lângă un ponton una lângă alta se legănau ușor datorită valurilor ce se izbeau de mal, formând o horă a bucuriei, dansând pe ritmurile răcoritoare ale bătrânului fluviu. Câțiva pescăruși se prinseseră și ei în horă așezându-se pe marginea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în capital politic la un curs foarte bun, Becali a decis, în 2004, să intre în politică. Acum ne reprezintă țara în Parlamentul European. Ne întoarcem iarăși în timp, pe vremea când, dacă treceai prin zona Piața Amzei-Piața Romană, erai acostat de oameni amărâți, care încercau săți vândă un ziar ca o fițuică, pe nume Oglinda. Era forma lor de-a cerși. Ziarul însuși se făcea cu mijloace minime, așa cum avea și distribuția: cele mai multe articole erau pur și simplu copiate din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Începutul secolului al XIX-lea, tot de către marinarii greci. Acest ritual macabru era practicat de Paști În porturile românești de la Dunăre, mai ales În Galați, care era, În epocă, un Înfloritor port liber. În cursul anului 1840, de exemplu, au acostat aici 929 de vase, dintre care cele mai multe <endnote id="(410)"/> au fost grecești <endnote id="(416, II, p. 150)"/>. „În zilele de Paști și adesea ori În alte zile de sărbătoare creștină - scria Elias Schwarzfeld În 1897 -, [grecii din Galați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au voie de a cumpăra de la acel magazin. Ordonanța din 16 martie 1943, era motivată de faptul că populația evreiască din cuprinsul orașului Dorohoi, în sfidarea tuturor ordonanțelor și dispozițiunilor date, acumulează atât în bariere cât și pe străzile orașului, acostând sătenii ce vin la târg cu produse alimentare, oferind prețuri cu mult mai ridicate decât cele fixate prin ordonanțe, îngreunând prin aceasta posibilitățile de aprovizionare ale populației creștine a acestui oraș. În consecință, cei care vor călca dispozițiunile prezentei ordonanțe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
conținutul: “Sunt misionarul... și nu voi mai trăi decât câteva minute. Trimiteți pe cineva în locul meu. Terenul este pregătit, drumurile sunt defrișate. Prezentați-vă la tânărul Cataragozo zis “Colț de piatră”! Și într-adevăr, peste câteva săptămâni, o mică ambarcațiune acostă la țărmul uneia din insulele Arhipelagului. Indigenii anunțară prin tobe pe mai marele insulei, care era chiar tatăl meu. Misionarul avea în mână scrisoarea pecetluită cu sânge de băștinaș. A fost recunoscut. Iar apoi, în viața arhipelagului începură mari și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega pe care o știam și mă prefac a-i cere scuze repetate că am îndrăznit s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate de parcă ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu o anumită responsabilitate, nu mai sunt colegii și tovarășii mei de profesie. Am amintit cazul unei colege care, fiind mare, la o întrebare a mea mi-a vorbit de „sus”, acuzându-mă de „acostare pe stradă”. Cum îndrăznisem să acostez mărimea unsă cu încrederea partidului? Un alt coleg, chiar de aceeași specialitate, invitat în 1972 la adunarea promoției ca organ de partid și coleg, vine cu anticipație în școală și mă anchetează într-o problemă oarecare. Așa coleg, mai zic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ziua a 7-a a creat Rio de Janeiro". Nu am date exacte în această privință, dar s-ar putea să aibă dreptate! Istoria orașului consemnează că la 1 ianuarie 1502 o expediție condusă de navigatorul portughez Amerigo Vespucci a acostat în zona cunoscută astăzi ca Golful Guanabara, confundat cu estuarul unui râu, și, cum era 1 ianuarie, "râul" a fost botezat Rio de Janeiro râul lui ianuarie. (Aflat în 1823 în Golful Guanabara, Charles Darwin avea să scrie: "Golful Guanabara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de 294 metri, purtând 1500 pasageri de lux deserviți de 1000 de persoane din echipaj, transatlanticele "Infinity", "Saga Pearl", "Amsterdam", "Cristal Simphony", "Deutschland", "Maxim Gorki", "Norvegian Crown", "Marco Polo"... Statisticile Ministerului Turismului precizau că în sezonul septembrie 2004-aprilie 2005 au acostat în Portul Montevideo 77 transatlantice cu 60.000 de turiști. "Se-ntorc vapoarele/ de peste mari..." De la navele de lux gândul mă purtă la vapoarele-dormitor care la sfârșit de secol XIX și început de secol XX au lăsat în Portul Mondevideo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oară la „La Mama“, să văd un spectacol de music-hall neobișnuit. „O!“, „WOW!“, „Daarling!“ a fost laitmotivul simpaticilor artiști de culoare, pe care Jules mi i-a prezentat În timp ce se Încălzeau Înainte de show. „Ai să lucrezi cu noi, dahling ?“, mă acostau ei, făcându-mi cu ochiul. Am priceput că Jules le spusese despre intenția lui Ellen de a profita de bursa Ford pentru a-mi da să montez un proiect la „La Mama“. După spectacol, seara târziu, i-am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]